La Teatrul Național din București se joacă, încă din anul 2009, și nu oricum, ci cu casa închisă, Toți fiii mei de Arthur Miller. Spectacolul a fost pus în scenă de Ion Caramitru, format la școala de regie ce îi are drept repere esențiale pe Liviu Ciulei, cu al său „realism magic”, și pe Radu Penciulescu. Montarea se fundamentează pe jocul fără de cusur al Sandei Toma și al lui Victor Rebengiuc. Același Victor Rebengiuc care, împreună cu Mariana Mihuț, făcea furori în spectacolul cu piesa Moartea unui comis voiajor regizat, cu o stagiune înainte, de Felix Alexa, la Teatrul „Bulandra”.
La Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, actorul, dramaturgul și regizorul Eugen Jebeleanu, care nu cred că a împlinit încă 30 de ani și care ne obișnuise cu preferințele sale pentru dramaturgia extrem-contemporană, a pus în scenă stagiunea trecută Vedere de pe pod. Una dintre capodoperele aceluiași mare dramaturg american.
Botond Nagy a făcut apel la Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams pe care a montat-o într-o viziune esențializat-metaforică la Teatrul Figura din Gheorgheni. Asupra aceluiași text s-a aplecat cu o minuție exemplară Claudiu Goga, semnatarul unui foarte bun spectacol care se joacă la Teatrul bucureștean Metropolis. Aceasta după ce, cu câteva luni înainte, montase Moartea unui comis voiajor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Cum să se explice oare această revenire la marile valori ale teatrului american, valori care s-au afirmat puternic îndeosebi în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când societatea de peste Ocean era în criză? Când până și America începuse să se îndoiască de viabilitatea capitalismului, pus, într-o anumită măsură, sub semnul întrebării? Un fenomen cu mare impact în întreaga lume occidentală. A se vedea în acest sens schimbul de scrisori dintre François Furet și Ernest Nolte, publicat la editura ART.
Identificăm oarecari similitudini între criza americană din acea vreme și cea pe care o resimte acut societatea românească de azi din cauza nepriceperii și nevrerii în implementarea unor reforme care să ne readucă pe calea prosperității economice? Sau să fie oare vorba despre o dorință de a da o replică experimentelor regizorale iconoclaste prin revenirea la limpezimea expresivă, realist-psihologică a așa-zisului „teatru clasic” în care regizorul prefera, în mod programatic, să se exprime prin actori? Desigur, nu în această categorie intră spectacolul lui Botond Nagy, în care piesa lui Tennessee Williams este mai degrabă un pretext pentru tânărul regizor care caută, în modul său propriu, forme noi de expresie artistică, slujindu-se de scrieri clasice, canonice, cam în același fel în care a făcut-o și atunci când a pus în scenă la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu de câțiva ani intens redescoperita Hedda Gabler a lui Ibsen. Un dramaturg care, de altfel, i-a inspirat și influențat atât pe Tennessee Williams, cât și pe Arthur Miller.
Și, în fine, cum se face că același regizor – e vorba despre Claudiu Goga – iscălește un admirabil spectacol – e vorba despre deja menționatul Un tramvai numit dorință – și nu depășește condiția spectacolului „de serviciu”, punând în scenă Moartea unui comis voiajor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași? Moartea unui comis voiajor este un text din aceeași zonă dramaturgică ce i-a adus succesul la Metropolis-ul bucureștean. Condițiile inițiale i-au fost regizorului cum nu se poate mai favorabile. Claudiu Goga nu se află la prima colaborare cu trupa Naționalului ieșean. A montat acolo câteva spectacole bune și foarte bune – am în vedere când spun asta Audiția, Ținutul din miezul verii, Vizita bătrânei doamne – altele situate în zona „discutabilului”, așa cum cred, în continuare, că a fost Un dușman al poporului.
Din colaborarea lui Claudiu Goga cu scenografa Lia Dogaru și cu Lucian Matei, semnatarul video-design-ului, s-a zămislit acum o suită de imagini scenice care ar împlini toate condițiile să impresioneze. Distribuția este una riguros exactă. Mi s-au părut foarte bine aleși atât Adi Carauleanu și Doina Deleanu, interpreții soților Willy și Linda Loman, cât și Cosmin Maxim și Ionuț Cornilă, cărora le-a revenit misiunea de a-i aduce în scenă pe frații Biff și Happy Loman. Același lucru se poate spune și despre Constantin Pușcașu, Horia Veriveș, Dumitru Năstrușnicu, Patronela Grigorescu, Andreea Boboc, Livia Ioarga, Irina Răduțu Codreanu, Brândușa Aciobăniței.
Prima parte a spectacolului curge lent, leneș, fără emoție. În cea de-a doua, lucrurile se mai schimbă un pic în bine. Însă nu suficient pentru ca spectacolul să treacă rampa. Nu reușește să rezolve problema nici măcar recursul la muzica lui Simon&Garfunkel.
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași
MOARTEA UNUI COMIS VOIAJOR de Arthur Miller
Versiunea în limba română: Claudiu Goga
Regia: Claudiu Goga
Scenografia: Lia Dogaru
Video design: Lucian Matei
Cu: Adi Carauleanu (Willy Loman), Doina Deleanu (Linda Loman), Cosmin Maxim (Biff), Ionuț Cornilă (Happy), Constantin Pușcașu ( Charley), Horia Verives (Bernard), Dumitru Năstrușnicu (Ben), Petronela Grigorescu (Femeia), Andreea Boboc (Domnișoara Howard), Doru Aftanasiu (Stanley), Livia Iorga (Domnișoara Forsythe), Irina Rpduțu Codreanu (Letta), Brândușa Aciobăniței (Telefonista)
Data reprezentației: 16 decembrie 2018
Print