Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, I.L. Caragiale…
Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot așa de deosebită de literatură în genere și în special de poezie, ca orișicare altă artă – de exemplu arhitectura.
Literatura este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deșteptarea în imagini numai și numai prin cuvinte, exprimând gânduri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi, literatura se mărginește la a închipui imagini, a gândi asupră-le și a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini și gândiri; aici stau tot obiectul și toată intenția literaturii. Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor și patimilor lor. Elementele cu care lucrează sunt chiar arătările vii și imediate ale acestor conflicte.
Convenționalitatea acestei arte este cea mai grosolană posibilă: căci intențiunea de a arăta obiectul – care aicea sunt conflictele morale ivite între oameni – se realizează prin arătarea obiectului chiar întocmai.
Faptul că unul dintre mijloacele sale de reprezentare este și vorbirea omenească nu trebuie să facă a se lua Teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere, Teatrul ar avea mai multă rudenie cu arta oratoriei.
Print