„Iona”, în regia lui Gábor Tompa, are premiera la Teatrul Nottara

Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, anunță premiera spectacolului Iona de Marin Sorescu, în regia lui Gábor Tompa, celebra poveste despre pescarul singuratic, înghițit de un pește uriaș. Reprezentația va avea loc miercuri, 19 iunie 2019, de la ora 19.30, la Sala George Constantin.

Din distribuție fac parte Gabriel Răuță, în rolul titular, alături de Cristina Juncu, într-o creație specială, rolul Echo, un alter-ego al lui Iona. Muzica originală este semnată de Ada Milea, iar scenografia, de Carmencita Brojboiu.

Cu acest prilej, va avea loc marți, 18 iunie 2019, de la ora 13.00, o conferință de presă, la cafeneaua CafeNott (Teatrul Nottara, etajul 1), la care vor participa realizatorii spectacolului, regizorul Gábor Tompa, scenografa Carmencita Brojboiu și actorii Gabriel Răuță și Cristina Juncu.

Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”, Iona, piesa lui de debut, a fost publicată în 1968 și face parte, alături de Paracliserul și Matca, din Trilogia intitulată Setea muntelui de sare. Spre deosebire de personajul biblic, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane.

Iona devine în viziunea regizorului Gábor Tompa un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic și umorul.O superbă meditație asupra vieții și a morții, asupra universului, Iona vorbește, în ultimă instanță, despre libertate, despre creație și despre condiția artistului. Dar, în același timp, este o discuție despre omul secolului 21 și „închisorile” lui.

Regizorul Gábor Tompa a explicat: „Pe mine mă interesează Iona atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere al condiției artistului în lume, azi. Figura lui Iona și chiar și cea a actorului Gabriel Răuță de multe ori m-au făcut să mă gândesc la imaginea lui Brâncuși. Artistul care se luptă cu materialul. Și există o replică în text: N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. O bancă de lemn în mijlocul mării… O imagine superbă care pe mine mă trimite cu gândul la Masa tăcerii. Ei bine, este vorba aici despre cunoscutul motiv în care opera îl devorează pe artist. Și încercăm să facem trimitere la Brâncuși, care a trăit în balena exilului. Iona, în viziunea mea, este un spectacol despre condiția artistului și îndoielile lui de azi în ceea ce privește credința. Despre relația lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspirația, cu speranța, cu disperarea…”

Iona este, pentru mine, un poem despre singurătate și despre cât de pierduți suntem în acest spațiu, indiferent cât de conectați la lume am părea. Interiorul balenei trebuie să rezoneze cu ce gândește Iona și să fie cât mai… lichid, mai straniu, asta a fost ideea universului sonor din Iona. Straniu, în sensul că e o planetă care e în interiorul balenei… și ființa rezonator, Echo, interpretată de Cristina Juncu, e un fel de Ariel care trebuie să fie și comic, și straniu, și tragic, în același timp. Pentru mine, umorul conține întotdeauna și o lacrimă… Până la urmă, odată ce ne naștem, avem o condamnare la moarte. Ce mai putem face? Să râdem de ce putem și cum putem. Cu lacrima în colțul ochiului…”, a declarat Ada Milea.

Scenografa Carmencita Brojboiu a comentat: „Am făcut mai multe documentări și am simțit că acest spațiu din Iona ar trebui să fie mai mult o instalație și am adunat aici obiecte, despre care ne-am imaginat că ar putea fi în burta balenei noastre. Apoi, e albul scoicilor care sunt aduse la mal, iar când ele se usucă, rămân mormane albe… de fapt, apa și sarea curăță orice culoare și totul devine albul acela de cretă. Exact aceasta este senzația pe care am vrut s-o obținem: spațiul curățat de orice culoare individuală. E culoarea mării care a trecut secole de-a rândul peste obiecte. Și, în același timp, balena noastră a înghițit o mulțime de obiecte pe care oamenii le aruncă în ape. Deșeuri, plastic… Seara, dacă te plimbi la noi pe malul mării, e înfiorător să vezi ce pot lăsa oamenii în urma lor. E foarte trist. Ei bine, balena noastră e o balenă din zilele noastre”.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.