Iubirea interzisă din „Romeo și Julieta” într-o lume distopică orwelliană

Există momente în care liniile corpului, grația și energia mișcării, acompaniate de muzică, pot înlocui toate cuvintele din lume, iar în urma lor se revarsă o mare de emoții bulversante, continue. Emoția născută într-un spectacol de dans e ușor de reperat pentru că te inundă, rupe stavilele, iuțește ritmul și te poartă în adâncuri necunoscute. Nu se poticnește asemenea cuvântului, nu conține silabe, consoane și vocale, ci doar apare din prima clipă în care muzica se înfășoară ca o vrajă în jurul trupului. E o capcană, e o manipulare cu un efect rapid și scontat. Însă dacă emoția produsă de imagine e dublată de o poveste care să încarce cu sens fiecare gest, atunci spectacolul de dans chiar poate înlocui toate cuvintele lumii și cel puțin pentru două ore simți că nu mai ai nevoie de ele, că nu ai de ce să-ți scoți telefonul și să scrii mesaje. Există momente în care sublimul artei dansului elimină necesitatea cuvântului. O astfel de trăire a reușit să transmită Angelin Preljocaj prin spectacolul său „Romeo și Julieta”, în penultima seară a Festivalului Național de Teatru.

Uită de ura dintre familia Montague și Capulet, uită de toate clișeele care s-au sedimentat în jurul poveștii de dragoste dintre Romeo și Julieta, uită de faimoasa scenă a balconului, uită de dulcegării și declarații care promit luna de pe cer, uită de orașul Verona, de Italia. Privește, în schimb, în jurul tău. Ce vezi? O lume necruțătoare pe care dacă o iei în serios o transformi în ficțiune. Și așa a făcut și Angelin Preljocaj. Creat inițial în 1990 pentru Opera din Lyon, „Romeo și Julieta” a fost primul mare spectacol al coregrafului consacrat astăzi în spațiul francez și nu numai. Originar din Albania, lectura lui Preljocaj a piesei lui Shakespeare a fost influențată și de povestea familiei sale care a fost obligată să se refugieze în Franța, dar și de dualitatea celui care trăiește între două culturi și două identități.

Familia Capulet se transformă în viziunea lui într-o elită care conduce, iar Montague reprezintă paria societății, oamenii homeless care se strecoară printre crăpăturile zidului ciuruit de gloanțe. Hainele sunt primul semn distinctiv al clasei sociale – costumului cu inserții de piele, căști de protecție și bâte i se opun „zdrențele” care îi marchează atât de evident pe ceilalți. Însă marcajele nu rămân unele de suprafață, ci se continuă prin mișcare. Conducătorul clasei superioare, în uniforma sa impecabilă, își alungește picioarele ca niște tentacule care cuprind, simbolic, întregul univers. E impunător și terifiant, iar în „ascuțimea” fiecărei mișcări simți cruzimea de neînduplecat care atinge climaxul în scena morții celor doi îndrăgostiți, când privește de sus, nepăsător, cum se distrug sub ochii lui două destine.

În fața noastră, dansatorii apar și dispar printr-o ușă care duce într-o cetate a viitorului – rigidă, dezolantă și înfricoșătoare. Futurismul ei nu inspiră niciun strop de speranță, doar senzația de singurătate și groază. Scenografia creată de Enki Bilal transpune în nuanțe de gri viziunea lui Angelin Preljocaj și sugerează acel regim totalitar dintr-o posibilă țară din Europa de Est.

Așa arată iubirea dintre Romeo și Julieta într-o lume distopică, asemănătoare celei lui George Orwell din romanul „1984”, în care ironic, protagonista era o Julia… Iar în lumea aceasta, iubirea este interzisă. Acel sentiment care angrenează ființa umană cu toate resursele ei în cursa fericirii este înlăturat violent cu bâta și pus la zid, asemenea lui Mercutio care trece prin mâinile asasinilor, apoi se scurge lipsit de viață la pământ. Însă Angelin Preljocaj știe să dozeze cruzimea și tandrețea și tocmai acest echilibru transformă spectacolul său într-un șir nesfârșit de emoții.

Iubirea dintre Romeo și Julieta pe cât este de pasională, pe atât este și de fragilă – e un tablou dintr-o pânză atât de subțire, încât se destramă la cea mai ușoară zgârietură. E o pânză de culoare roșie care înfășoară protagoniștii în mantaua morții cu mult înainte de finalul propriu-zis, ca o previziune morbidă. Și se moare greu, și se moare frumos. Îmbrățișări disperate și nesfârșite cuprind trupul moale al Julietei. Poezia morții se topește în poezia iubirii, până la lacrimi. Și ai senzația că durerea se va prelungi la infinit, pentru că așa se simte pierderea celuilalt – ca o durere infinită. Într-o lume ca cea din „1984” singurul drept pe care îl mai ai e să mori, în niciun caz să iubești și să te opui sistemului.

După 27 de ani, această recitire a lui Preljocaj are aceeași forță și se susține la fel de bine. Atmosfera apăsătoare a lumii distopice e infuzată și cu momente de respiro, precum scena balului care se transformă într-un ritual al găsirii partenerului sau precum scena balconului retranspusă într-un dans. Ca să te bucuri de acest spectacol, nu trebuie nici măcar să fi citit piesa lui Shakespeare. Angelin Preljocaj reinterpretează „Romeo și Julieta”, păstrându-i însă esența, chiar și acolo unde ai spune că a modificat radical – transformă doica într-un personaj dublu, în oglindă, dar care păstrează acea nuanță comică inițială.

Se spune că Preljocaj are o afinitate pentru muzica lui Serghei Prokofiev și Igor Stravinsky. Poate e doar o supoziție a criticilor, însă „Romeo și Julieta” este simbioza perfectă dintre Shakespeare și Prokofiev, la care se adaugă ceva din gustul amar al lui Orwell, iar Preljocaj le-a combinat cu măiestria sa, în așa fel încât să nu uiți mult timp ce importante sunt libertatea, iubirea și echilibrul dintre lumi.

Compania Ballet Preljocaj, Franța

„Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev, după William Shakespeare

Distribuția:

Dominic Bisson, Virginie Caussin, Idir Chatar, Fabrizio Clemente, Baptiste Coissieu, Louise Currien, Leonardo Cremaschi, Jean-Baptiste De Gimel, Léa De Natale, Isabel Garcia Lopez, Agnès Girard, Lisa Gonzales, Verity Jacobsen, Emilie Lalande, Laurent Le Gall, Fatima Lopez Garcia, Théa Martin, Calvin Ruth, Antonio San Girardi, Redi Shtylla, Aaron Smeding, Manuela Spera, Alexandre Tondolo, Cécilia Torres Morillo

Coregrafia: Angelin Preljocaj

Scenografia: Enki Bilal

Costume: Enki Bilal, Angelin Preljocaj

Muzica: Serghei Prokofiev, Roméo et Juliette

Creație sunet: Goran Vejvoda

Light Design:Jacques Chatelet

Repusă în scenă de Youri Aharon Van den Bosch (Asistent, Director Artistic Adjunct)  Coreolog: Dany Lévêque

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.