Elena Coman, anul III Teatrologie, UNATC București
Shakespeare – 400. În plin Festival Internațional de Teatru Shakespeare, Craiova se află la confluența dintre istorie și contemporaneitate în plan cultural. „Capitala Olteniei” a devenit în perioada 14-23 aprilie centrul de interes al oamenilor de teatru din țară și din întreaga lume. Acest eveniment elitist continuă tradiția și aduce pe scenele craiovene, pe lângă trupele din România, producții din Japonia, India, Africa de Sud, Marea Britanie, Bulgaria, Israel, Suedia sau Rusia. În cele zece zile de Festival se produce o comuniune atât culturală, cât și spirituală între reprezentanții fiecărei zone geografice, liantul fiind William Shakespeare.
Cea de-a patra zi a fost încheiată cu spectacolul „Iulius Caesar” în regia lui Peter Schneider, aparținând teatrului gazdă – Teatrul Național „Marin Sorescu”. Pornind de la textul scris în 1599 de Shakespeare, Patrick Pacheco a realizat adaptarea lui, după o traducere nouă, realizată de Lucia Verona și Horia Gîrbea.
Putere – o noțiune care depășește necesitatea de a fi explicată. Un subiect universal valabil, pricină a răzvrătirilor, a războaielor și a primitivizării omenirii. O temă care l-a obsedat în mod special pe Shakespeare și pentru care a căutat forme și prelungiri, așa cum o întâlnim în majoritatea pieselor sale. O luptă permanentă din cauza căreia umanitatea pierde sau câștigă totul, însă indispensabilă. Motivul evoluției atât de agresive a speciei homo sapiens, al trecerii de la un regim politico-socio-cultural la altul. Nevoia de a fi mereu mai bun, mai sus, mai departe.
„Iulius Caesar” îl are ca protagonist pe dictatorul roman, dar el poartă „masca” fiecărui lider politic al lumii, indiferent de naționalitate sau de perioada istorică. Pe lângă actualitatea alarmantă a piesei, întâlnim universalitatea operei shakespeariene. Spectacolul regizat de Peter Schneider urmărește cele două premise cu succes.
Peter Schneider montează pentru a doua oară pe scena Teatrului din Craiova, prima colaborare fiind în anul 2014, la spectacolul „Hot L Baltimore” de Lanford Wilson. Producător și regizor american, având un palmares remarcabil, Schneider a fost laureat al unui premiu Tony pentru spectacolul „The Lion King”, produs pe Broadway. În perioada anilor 1985-1999 a ocupat funcția de președinte al studiourilor de film de animație „Walt Disney”. Peste 50 de producții i-au purtat semnătura, unele dintre ele fiind „The Lion King”, „Beauty and the Beast”, „Little Mermaid”, „Toy Story”. Din rândul proiectelor sale adiționale de regie fac parte „Pal Joey”, „Breakup Note Book”, o relansare a „Grand Hotel, the Musical” și o animație live action cu Julie Andrews în rolul principal, la celebrarea a 40 de ani a musicalului „Mary Poppins”. Pentrul anul 2016 a planificat întâlnirea cu tragedia lui Shakespeare.
Spectacolul craiovean „Iulius Caesar” mizează pe dimensiunea vizuală, decorul fiind gândit de Adrian Damian aproape integral în proiecții. Împreună cu Daniel Klinger (lighting design) și Irma de Vries (video design), regizorul și cei trei artiști creează un fel de simulator. La început, publicul pare că intră într-un joc video, în care arma se află în mâinile sale. Iar povestea asasinatului lui Caesar se desfășoară pe mai multe niveluri. Responsabile pentru o ușoară confuzie sunt intervențiile televizate de tipul „Breaking News” sau „transmisiune live”. Spectacolul poate fi privit din ambele perspective, ele ilustrând epoca dominată de multimedia a prezentului. Însă utilizate excesiv, secvențe de diferite tipuri și cu subiecte distincte induc spectatorul în eroare. Proiecțiile ofereau sugestii, uneori prea concrete, astfel fiind imposibil pentru cel din sală să facă trimiteri în imaginația sa. Misterul și fantezia devin fade și își pierd esența atunci când imaginea este prea evidentă. Cu toate acestea, scopul cadrelor „transmise în direct” accentua în mod necesar faptul că totul se întâmplă Acum și Aici, de față cu toți ceilalți. În continuare, televiziunea rămâne mijlocul oportun de manipulare a maselor – unealta propice celor care dețin puterea.
Cazul „Iulius Caesar” s-a desfășurat sub forma unei „anchete” care a avut loc sub ochii spectatorilor. Ideea regizorală a lui Peter Schneider pune piesa shakespeariană într-un context actual, demonstrând că tertipurile politice nu au încetat niciodată. Aspectul cutremurător se regăsește în faptul că totul se întâmplă „la vedere” și, în ciuda acestui lucru, nimic nu se schimbă; din contră, este evidențiat antagonismul dintre accesul nelimitat la informație și informația transmisă persuasiv, care privează omul de liberul-arbitru.
Costumele realizate de Cristina Milea rezonează cu viziunea lui Schneider și aduc nota de modernitate a personajelor. Momentele de tranziție între scene, suspansul și atacurile sunt marcate prin coloana sonoră semnată Cari Tibor și Tom Brânduș (sound design). Secvențele luptelor capătă forță scenică prin coregrafia Simonei Deaconescu.
Atenția spectatorului se mută de la prestația actorilor, în acest caz, la utilizarea copleșitoare a mijloacelor multimedia. Complexitatea datelor biografice ale personajelor lui Shakespeare își diminuează importanța, devenind atractivă doar acțiunea propriu-zisă. Protagoniștii devin simpli oratori și actanți, pe fundalul unor cadre virtuale. Din distribuție fac parte Adrian Andone, Vlad Udrescu, Claudiu Bleonț, Cătălin Vieru, George Albert Costea, Gina Călinoiu, Gabriela Baciu, Angel Rababoc, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Tamara Popescu, Eugen Titu, Romanița Ionescu, Ștefan Cepoi, Nicolae Vicol, David Didu, Alexandru Dragomir, Corina Druc, Andrei Nedelea, Luca Moșoiu.
Spectacolul „Iulius Caesar” depășește condiția inițială a piesei – tragedia asasinării împăratului roman – devenind o condiție a universalității mesajului shakespearian: jocul puterii nu se va sfârși niciodată. Peter Schneider aduce în teatrul său influențele din cinematografie într-un dozaj prea mare; dar poate că printr-o astfel de exacerbare putem să observăm dependența omului de secol XXI de tot ceea ce înseamnă tehnologie. Pentru a fi modern, este nevoie de tehnologie. Pentru a avea tehnologie, este nevoie de evoluție. Pentru a evolua, este nevoie de schimbare. Dar pentru ca schimbarea să urmeze un progres, trebuie ca deținătorul puterii să și-o exercite în mod rațional. Schimbarea unei lumi vine odată cu puterea unuia singur. Schneider a intuit ceea ce încearcă Shakespeare să ilustreze prin piesa „Iulius Caesar” și nu are nevoie de reprezentare vizuală, ci își păstrează valabilitatea de 400 de ani: fiecare bufon să-și dozeze nebunia!
Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
„Iulius Caesar” de William Shakespeare
Regia: Peter Schneider
Adaptarea: Patrick Pacheco
Bazat pe o traducere de: Lucia Verona și Horia Gîrbea
Coregrafia: Simona Deaconescu
Video Design: Irma de Vries
Muzica: Cari Tibor
Decor: Adrian Damian
Costume: Cristina Milea
Lighting Design: Daniel Klinger
Sound Design: Tom Brânduș
Dramaturgie: Iolanda Mănescu
Regizor asociat: Dragoș Alexandru Mușoiu
Consultant artistic: Laurențiu Tudor
Producător creativ: Elisabetta di Mambro
Distribuție: Adrian Andone (Iulius Caesar), Vlad Udrescu (Mark Antony), Claudiu Bleonţ (Brutus), Cătălin Vieru (Cassius), George Albert Costea (Casca), Gina Călinoiu (Portia), Gabriela Baciu (Calpurnia), Angel Rababoc (Messala), Claudiu Mihail (Titinius), Alex Calangiu (Pindarus/Lepidus), Tamara Popescu (Soothsayer), Eugen Titu (Artemidorus), Romaniţa Ionescu (Tv Anchor), Ştefan Cepoi (Octavius Caesar/Marullus), Nicolae Vicol (Flavius), David Didu (Lucius), Alexandru Dragomir (Lucius), Corina Druc (Cetățean), Andrei Nedelea (Cetățean), Luca Moșoiu (Cetățean).
Print
Un Comentariu