Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Jacques Copeau…
„Oamenii de meserie sunt autorii, actorii, regizorii, criticii și publicul însuși. Tot ceea ce vine în atingere cu teatrul de îndată se micșorează, se pocește, se pervertește în această atmosferă.
Un „om de teatru” va trebui să nu-și îndrepte privirea înspre lume, nici să-și deprindă mintea și sufletul cu simțămintele și cu ideile. Nu va lua învățătură decât în teatru. Se uită țintă la publicul a cărui lăcomie nu știe cum s-o mulțumească mai bine, care se contopește cu teatrul însuși, care, o dată pentru totdeauna, și-a vădit predilecția, a statornicit rețetele și ține să fie urmate întocmai.
Ceea ce se cheamă „meserie” nu e o cerință pe care autorul a luat-o din sine, ci o constrângere care vine din afară. Cultul meseriei nu e nimic altceva decât idolatrizarea publicului. Așa-zisele taine ale meseriei și regulile sale nu sunt, la urma urmelor, decât totalul obișnuințelor publicului impuse unor măscărici.
Iată de ce, într-o bună zi, dramaturgul va fi izgonit din teatru de actorii al căror rob este și care, dacă-i vorba așa, au mai mult decât el obișnuința scenei și a publicului. Din ce în ce îl înlocuiesc, iar meseria lor o încalcă pe a lui. Unii dintre ei se fac autori. Ceilalți vin cu sfaturi, dacă nu-și impun chiar colaborarea. Jargonul culiselor dobândește putere de legi estetice. Iar toate piesele reprezentate nu sunt oare și ele, mai mult sau mai puțin, opera actorilor pe care singuri îi ridică în slăvi? Au înfățișarea și schimonoseala lor.”
(Fragment din textul lui Jacques Copeau, „Meseria în teatru”, traducere de Nicolae Steinhardt, fragment inclus în antologia „Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX”, realizată de B. Elvin,vol. 1, Biblioteca pentru Toți, 1973)
Print