Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Jean-Louis Barrault…
Dacă încerci să analizezi cu gravitate motivele care pot orienta un copil spre această meserie, remarci, dimpotrivă, că pentru ca s-o practici corect trebuie să posezi de la bun început o facultate deosebită, aceea de a iubi, a iubi într-un mod general. Se poate spune, așa cum se spune uneori despre cancer, că un copil destinat teatrului este atins, din naștere, de o IUBIRE generalizată. Iubește omul și iubește tot ce este uman în natură. Este un „iubeț”; se numește „amant” și această facultate deosebită de a iubi îi dă puterea să se identifice ușor cu tot ce iubește. Se știe că amanții ajung să semene între ei, să aibă aceeași voce, aceeași privire, aceleași gesturi, același scris. Pentru explicarea acestui fenomen există un cuvânt și acest cuvânt este mimetism.
Copilul atins de o iubire atotcuprinzătoare este înzestrat de natură cu facultatea mimetismului.
A doua particularitate care orientează un copil spre teatru este o anumită predispoziție de a însufleți orice obiect din jurul său. Imaginația lui umanizează totul: un scaun – focul – un corb – o floare – oceanul – ploaia – iarna – primăvara; totul în ochii lui prinde înfățișare omenească, sensibilitate, caracter, suflet omenesc. Această facultate de a însufleți orice obiect se numește animism.
Prin urmare, cred că se poate spunecă atunci când ești înzestrat cu iubire suficientă pentru a deveni obiectul pe care îl iubești și pentru a împrumuta acestui obiect suflet omenesc, când posezi o forță deosebită de mimetism și animism, ai în tine virusul teatrului. Acest virus este un fel de boală a Iubirii. (….)
Vocația este un fel de chemare inconștientă, subconștientă, mai puternică decât orice; o atracție, o magnetizare oarbă – nu cunoști nimic, nu știi nimic despre ceea ce te atrage, nici despre ceea ce te așteaptă – nu știi nimic despre ceea ce se vorbește. Vrei pur și simplu, irezistibil, să mergi în cutare direcție; asta-i tot. E ca și instinctul păsărilor sau al omizilor.
(Jean-Louis Barrault, Sunt om de teatru, traducere de Modest Morariu, Editura Meridiane, 1965)
Print