Jerzy Grotowski: Noi dorim să ne eliberăm de eclectism

grotowskiSăptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Jerzy Grotowski…

„Care sunt sursele de inspiraţie ale experimentelor dumneavoastră teatrale?” Mereu mi se pun astfel de întrebări şi trebuie să mărturisesc că ele îmi provoacă un gest de saturaţie și iritare. Prin spectacol experimental se înţelege de obicei o acţiune marginală, care, în orice caz, încearcă să ia totul de la început pentru a realiza „ceva nou”. De cele mai multe ori se ajunge la o piesă ori la o scenografie în pas cu moda, care utilizează curentele actuale din domeniul plasticii (expresionism abstract, taşism etc.), al muzicii considerate moderne (cum ar fi muzica electronică sau cea concretă), în timp ce actorii se mişcă în toată această compoziţie într-un mod oarecum independent, bazându-se pe propriile tipare, îmbogăţite, eventual, cu stereotipuri de cabaret sau cu clovnerii. Ştiu despre ce este vorba, am practicat aşa ceva. Dar eforturile noastre sunt orientate într-o altă direcţie. În primul rând, noi dorim să ne eliberăm de eclectism, de tendinţa de a trata teatrul ca un fel de colaj compus din diferite discipline, cu alte cuvinte urmărim să precizăm ce anume contribuie la diferenţierea teatrului faţă de celelalte genuri de spectacol, ce anume nu poate fi copiat, nici imitat de ele. În al doilea rând eforturile noastre se concentrează în jurul a ceea ce considerăm că este esenţa teatrului ca artă, şi anume în jurul relaţiei spectator-actor şi al tehnicii de transpunere sufletească şi de compoziţie de care dispune actorul, iar aceste eforturi au toate caracteristicile unor cercetări pe termen lung.

Ar fi mai simplu să vorbim despre tradiţia acestui tip de activitate decât despre nişte surse concrete de inspiraţie. Eu mi-am făcut ucenicia la şcoala lui Stanislavski şi lui îi datorez acest interes metodic pentru tot ceea ce înseamnă arta actorului. Într-o anumită măsură, el este fără nicio îndoială modelul meu de personalitate, pentru tenacitatea căutărilor sale, pentru reînnoirea sistematică a felului de a vedea lucrurile şi pentru polemica practic neîntreruptă cu cel care a fost el însuşi în etapa anterioară. Stanislavski e cel care a ştiut să pună întrebările cheie din domeniul metodicii. Numai că răspunsurile noastre la aceste întrebări se distanţează de Stanislavski, în multe cazuri ele situându-se chiar la polul opus.

(Fragment din volumul „Teatrul și ritual. Scrieri esențiale” de Jerzy Grotowski, Editura Nemira, 2014)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.