Job sau familie? Dilema femeii moderne

3stars

Trăim într-o lume obsedată de job-uri, bani, putere, sticlă și oțel, o lume obsedată de imagine, de vedete, de business, de carieră, o lume în care zâmbetul permanent, cât mai gol și mai artificial e cheia spre succes, o lume a cărei religie este gândirea pozitivă. Din această lume s-a ivit germenele textului „Job Interviews” al dramaturgului ceh Petr Zelenka, nu pentru prima dată montat în România.

În cazul spectacolului „Job Interwies” de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, Alexandru Mâzgăreanu se află la a doua întâlnire cu Zelenka, după acea „Purificare” de la Teatrul Național din București, de la începutul traseului lui (de-atunci constant pe scenele din România), un spectacol care vorbea despre puterea absurdă și dementă a mass-media în lumea noastră. De data asta, textul lui Zelenka propune o altă discuție despre putere: puterea (atât de relativă și atât de fragilă) pe care ți-o dă o carieră construită „solid”. Și, nu în ultimul rând, o discuție despre ceea ce se numește astăzi „femeia de carieră”.

Piesa lui Petr Zelenka e interesantă, e actuală, e bine scrisă și oferă un bun punct de plecare pentru un spectacol cu un ritm excelent, bine gândit și bine construit, cu decupaje interesante, care nu-ți lasă nicio clipă în care să te deconectezi de la subiectul propus și cu inteligente incursiuni în metaforă. Ștefan Caragiu creează un decor multifuncțional, care reface și surprinde exact spiritul lumii de sticlă și metal rece, aseptic, din orice multinațională și care are avantajul că permite schimbarea de planuri și de niveluri de expresie, de la un simplu office, la camera din casa copilăriei, la camera de spital, barul sau cimitirul din final.

Tot acest mic univers, un fel de machetă a lumii în care (uităm că) trăim, este dominat de Vera, femeia aflată în apogeul carierei, ușor trecută de tinerețe, frumoasă, puternică, inteligentă, sigură pe ea, bogată, distinsă, obișnuită să aibă lucrurile sub control și să controleze viețile celor din jur, ca un mic Dumnezeu, obișnuită să plătească și să obțină totul cu bani. Oxana Moravec interpretează acest rol și e fără cusur. Fiecare gest, fiecare zâmbet, fiecare privire sunt sincronizate, nimic „feminin” în sensul tradițional al acestui cuvânt, nicio slăbiciune, nimic cald, nimic duios, nu-i tulbură ordinea bine clădită, în care totul pare atât de solid. E directoarea celei mai importante agenții de casting din Cehia, pe care ea a înființat-o, e o femeie de afaceri cu picioarele bine înfipte, care face și desface totul în această lume în care se învârtesc sume uriașe de bani, în care vedetele se fabrică și se întrețin, iar de curând firma ei a fuzionat cu o mare agenție de la Londra. Ce și-ar mai putea dori? Ce i-ar mai putea lipsi? Cum să clatini o asemenea putere? Nu e loc de sentimente și de sentimentalisme în această lume, concurența e dură, iar Vera, așa cum o construiește Oxana Moravec, e departe de asemenea pericole. Încă de la prima scenă – cea în care, nepăsătoare, vede la morgă o vedetă care s-a sinucis (și) pentru că ea nu i-a mai răspuns la telefon – aceste coordonate ale personajului sunt bine setate.

Ceea ce e însă interesant la felul cum își creează rolul Oxana Moravec e faptul că în spatele măștii de siguranță pe care i-o dau puterea și banii ghicești parcă ceva ce nici ea nu știe că i-a rămas, în spatele zâmbetului sigur și al înfățișării ei perfecte, în haine elegante și de bun gust, dar atât de impersonale, simți ghimpele nefericirii sau al neîmplinirii pe care atât de bine și le ascunde, în primul rând față de ea însăși, ca să își procure un sens al vieții. Iar acest ceva nedefinit și vag este atuul interpretării ei, cu atât mai mult cu cât, în partea a doua, când tot mecanismul se prăbușește, când viața o trântește la pământ, va avea nevoie să apeleze și la alte mijloace decât cele folosite în prima parte a spectacolului. Oxana Moravec construiește interesant degradarea, acele momente în care ajunge vedetă pe internet pentru că și-a făcut nevoile în lift, acele momente în care puterea și slăbiciunea se redefinesc.

Celelalte personaje care gravitează în jurul ei sunt schematice și servesc în primul rând ca suport pentru a contura personalitatea Verei, ca într-un joc de-a Big Brother. De aceea, Alex Mâzgăreanu și alege ca fiecare actor să interpreteze mai multe personaje. Ioan Coman este pe rând fratele și soțul Verei, un frate rigid și mai degrabă critic cu alegerile Verei, a cărui existență și concepție de viață s-ar rezuma prin „Sărac, dar curat”, și care nu privește deloc cu ochi buni faptul că Vera o atrage în lumea ei pe fiica lui. Iar în rolul soțului, Ioan Coman interpretează un bărbat slab, bolnav, total incapabil să o satisfacă în vreun fel pe Vera, incapabil s-o înțeleagă. Un ocean de gheață este între ei de câte ori se întâlnesc și o puternică nepotrivire de caracter, dublată de ambițiile ei de femeie de afaceri, care își neglijează total rolul de femeie, în sensul în care îl înțelege el.

Interesantă este creația lui Paul Chiribuță în ambele roluri care-i sunt repartizate, tatăl și medicul terapeut – tatăl îngrijorat și bonom, care se recuperează după un accident vascular și care mai are resurse să se îndrăgostească de îngrijitoarea lui (Crenguța Hariton), un bărbat blând și cald, cu un oarecare umor, incapabil să înțeleagă acțiunile fiicei și care simte și o avertizează că într-o zi totul se va prăbuși. Și Irina Antonie, și Crenguța Hariton își asumă mai multe roluri, pe care le interpretează liniar și corect.

Spectacolul lui Alexandru Mâzgăreanu de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești e un spectacol inteligent și acid care pune în discuție multe dintre problemele și transformările femeii moderne, deși cu accente ușor teziste, în spatele cărora s-ar putea contura o concluzie oarecum impusă la întrebarea: Afaceri sau Familie?

Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

„Job Interviews” de Petr Zelenka

Traducerea: Mircea Dan Duță, Adina Maria Duță

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Scenografia: decor: Ștefan Caragiu, costume: Alexandra Mâzgăreanu

Muzica: Alexandru Suciu

Distribuția:

Oxana Moravec (Vera), Ioan Coman (Fratele, Soțul), Irina Antonie (Bea, Barbi, Fata din cimitir), Karl Baker (Paul, Fotograful), Paul Chiribuță (Tatăl, Terapeutul), Crenguța Hariton (Cumnata, Îngrijitoarea, Magda), Alin Teglas (Bob, Administratorul, Polițistul)

Fotografii: Adi Bulboacă

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.