Jocul de-a vacanţa, în filigran

Toamnă luminoasă în Oraşul cu salcâmi. Atmosferă blândă, pregătind nostalgii. Excelentă alegere să deschizi stagiunea şi să redeschizi Sala Mare, abia renovată, a Teatrului „Maria Filotti” cu o piesă de Mihail Sebastian! Îi aparţine, fireşte, directorului Lucian Sabados, cel care a mizat pe Jocul de-a vacanţa, spectacol pus în scenă de Erwin Şimşensohn. Am intrat cu teama ca nu cumva spiritul vremii de azi să fi intervenit brutal asupra impresionantei istorii a clădirii, teamă ce mi-a fost risipită din prima clipă de bunul gust şi chiar de rafinamentul cu care i-a fost redată nobila identitate.

Despre Erwin Şimşensohn am scris prima dată cu doi ani şi jumătate în urmă, la premiera spectacolului Yentl pe care l-a montat la Teatrul Evreiesc de Stat şi pentru care a fost nominalizat anul trecut la Secţiunea Debut a Premiilor UNITER. Dincolo de rigoarea şi de fineţea decupajului regizoral, m-au impresionat atunci tensiunea şi emoţia care sunt, din punctul meu de vedere, calităţi ce decurg din empatia regizorului cu personajele. Eram curioasă, nerăbdătoare să aflu dacă regizorul şi-a păstrat prospeţimea privirii interioare, dacă praful pervers al contingentului nu i-a gripat mecanismele subtile de înţelegere a lumii. Mai ales că într-un interviu, provocat de Laurenţiu Blaga, mărturisea: „Eu nu mă raportez la vremuri. Eu mă raportez doar la emoţii, senzaţii, sentimente. (…) în cele din urmă, ceea ce rămâne sunt inconfundabilele vibraţii ale sufletului, iar acestea sunt neschimbate de mii de ani. (…) Eu cred în poveşti, precum şi în puterea miraculoasă pe care o are arta care spune poveşti ce fac sufletul să vibreze.” Erwin Şimşensohn şi-a dovedit şi în această recentă premieră măiestria de dantelier lucrând cu materiale preţioase – gestul desenat cu grijă, vocea lucrată pentru intervale infinitezimale, privirea concentrată pe idee şi exersată să construiască relaţii –, aspirând însă, aşa cu mi-a spus în scurta noastră convorbire de la Brăila, să realizeze „Integrala Sebastian”. În primăvară, Steaua fără nume, la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, s-a bucurat de succes şi de cronici favorabile. Iar Jocul de-a vacanţa este, nu mă feresc să folosesc un loc comun, bijuterie adevărată, lucrată în filigran.

Un spectacol de atmosferă. Un spectacol în care stările, sentimentele – oamenii! – sunt personaje. Încă de la început suntem prinşi în mreje: câţiva mesteceni cresc chiar din podeaua sălii, întinzându-şi crengile peste spectatori… Prelungesc astfel terasa, spaţiul de joc. „Pensiune în munţi. Casă izolată în pădure. Scena reprezintă pe planul II un hol-sufragerie, care se continuă pe planul prim cu o terasă. În hol, scaune de nuia albă, un divan, o masă. În genere, lucruri simple, dar de o curăţenie extremă. Este un interior pe care l-a mobilat, cu bani puţini, o femeie de gust. Culoare generală, alb şi verde-închis. O impresie totală de odihnă, de simplicitate.” Fără câteva propoziţii, acestea sunt indicaţiile cu care Mihail Sebastian începea prima sa piesă, scrisă acum 80 de ani şi care avea premiera absolută pe 17 decembrie 1938. Decorul şi costumele Alinei Herescu sunt nu numai în spiritul universului creat de Mihail Sebastian, ci şi foarte aproape de litera lui. O scenografie definită prin armonie, sugerând epoca, dar capabilă să cucerească actualitatea. Decorul chiar respiră aerul de totală odihnă şi simplicitate, în concordanţă cu prima temă enunţată: „lenea”. Costumele îmbracă tandru personajele, conturându-le, inventiv şi cu lejeritate, personalitatea în evoluţie. Remarcabilă este, în acest sens, intervenţia asupra imaginii lui Bogoiu. Chiar de la primul dialog – Bogoiu şi Ştefan – Ştefan face, cu exerciţiul desăvârşit al frazării, apologia stării de lene. De aici pornesc firele nevăzute sau abia sugerate care împletesc… „jocul de-a vacanţa”. Despre Mihail Sebastian regizorul spunea că „atinge puncte sensibile, vorbeşte despre viaţă într-un limbaj poetic prin care pătrunde în cele mai ascunse cotloane ale fiinţei umane”. Cred că acesta este şi demersul esenţial pe care Erwin Şimşensohn îl face în lucrul cu actorii. Într-adevăr, spectacolele sale sunt credibile şi empatice pentru că, în primul rând, caută să descifreze textul. Alina Herescu i-a stat alături încă de la Yentl, cu inteligenţă vizuală şi esenţializată sobrietate, fără însă a neglija spectacularul. Alinei i s-a adăugat, cu egal profesionalism şi profundă înţelegere a intenţei auctoriale, light designerul Daniel Klinger.

Corina Moise (Corina), Emilian Oprea (Ştefan), Valentin Terente (Bogoiu) sau Ciprian Nicula (Jeff) îşi stăpânesc cu emoţie partiturile şi reuşesc să facă sensibile pentru spectator nuanţe ale textului fie neluate până acum în seamă, fie neştiute. La finalul spectacolului, Daniel Klinger reuşeşte, printr-un perfect algoritm al eclerajului, ca monologul Corinei (şi al Corinei Moise) să construiască în doar cîteva minute o realitate fantastică, accesibilă doar într-o altă ordine: poate în cea a jocului?! Dar niciunul dintre actori nu face excepţie. Alcătuiesc o echipă sudată, în care fiecare îşi gestioneză accentele personale în raport ceilalţi. Ramona Gîngă/ Narcisa Novac (Madame Vintilă) şi Marcel Turcoianu (Maiorul) au momente în care preiau povestea şi devin protagonişti. Elena Andron (Agnes), Adrian Ştefan (Mecanicul) sau Zane Jarcu şi Cătălina Nedelea (Călătorii) ar fi putut cădea cu uşurinţă – şi fără blam – într-un pitoresc facil sau într-o actualizare de conjunctură. Nu s-a întîmplat! Jocul lor se păstrează în firescul impus de felul în care Erwin Şimşensohn îşi asumă textele: „Mihail Sebastian nu are vârstă – spune el în acelaşi interviu –, pentru că personajele sale nu gestioneză situaţii raportându-se la anumite vremuri, ci jonglând cu emoţii şi vise, cu ambiţii şi frustrări, cu lipsuri şi dorinţe, cu tot ce ne face pe noi, oamenii, să mergem mai departe.”

Pentru mine arta înseamnă, in primis, Emoţie. Şi… tăcere. Despre restul… întotdeuna putem vorbi, scrie…

Teatrul „Maria Filotti” Brăila

„Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian

Regia: Erwin Șimșensohn

Scenografia: Alina Herescu

Light Design: Daniel Klinger

Distribuția:

Ștefan Valeriu – Emilian Oprea

Corina – Corina Moise

Bogoiu – Valentin Terente

Madame Vintilă – Ramona Gîngă/Narcisa Novac

Maiorul – Marcel Turcoianu

Jeff – Ciprian Nicula

Un călător – Zane Jarcu

O călătoare – Cătălina Nedelea

Agnes – Elena Andron

Mecanicul – Adrian Ștefan

Credit foto: Maria Ștefănescu