Iniţiată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al Nouălea Congres Mondial al Institutului Internaţional de Teatru, 27 martie este Ziua Internaţională a Teatrului şi a devenit, din 1962, un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale Institutului Internaţional de Teatru.
În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel mondial este invitată să-şi comunice gândurile legate de arta teatrului. Mesajul este tradus apoi în peste 20 de limbi şi citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie. În acest an, micul discurs îi aparţine actorului John Malkovich.
„Sunt onorat de invitaţia Institutului Internaţional de Teatru al UNESCO de a saluta aniversarea a 50 de ani de la prima Zi Mondială a Teatrului. Voi adresa câteva gânduri succinte tuturor colegilor şi prietenilor mei din teatre.
Vă doresc ca munca voastră să fie convingătoare şi originală. Vă doresc ca ea să fie profundă, să emoţioneze, să îndemne la reflecţie, să fie unică. Fie ca ea să ne ajute să medităm la ce înseamnă să fii om şi ca această meditaţie să fie binecuvântată cu suflet, sinceritate, inocenţă şi graţie. Vă doresc să învingeţi adversităţile, cenzura, sărăcia şi nihilismul, ceea ce mulţi dintre voi cu siguranţă vor fi obligaţi să facă. Vă doresc să fiţi binecuvântaţi cu talentul şi rigoarea necesare pentru a ne învăţa bătaia inimii umane în toată complexitatea ei, precum şi cu modestia şi curiozitatea necesare pentru a face din aceasta, munca voastră de o viaţă. Fie ca cei mai buni dintre voi – căci doar aceia, numai rareori şi pentru scurt timp vor reuşi – să fie în stare să ilustreze elementara întrebare: «Cum este viaţa?». Succes!”
Cunoscut actor de film, John Malkovich este unul din acele cazuri rare de artist ce recunoaşte superioritatea teatrului în faţa cinematogrfului şi regretă că nu i-a dedicat mai mult timp. „Filmul n-are nimic din culoarea, nimic din textura, nimic din nuanţele care se adaugă, cu fiecare scenă, încontinuu, la teatru. Şi, bineînţeles, iată de unde aplecarea mea spre teatru. Eu a trebuit să mi-o adaptez şi să mi-o transform în altceva şi câteodată mi se pare că am reuşit, iar alteori n-am ieşit bine. Dar mi-e clar că în teatru am făcut o treabă mult mai bună”, îi explica actorul, acum câţiva ani, unui ziarist de la „The Guardian”. Şi adăuga: „Când m-am dus azi la aeroport să-mi iau bagajul, care era foarte greu, pentru că după filmare mă întorc la casa noastră din Franţa, unde o să stau şase săptămâni, mă simţeam aşa de bătrân şi de şubred. Şi m-am gândit dintr-odată «Ce ciudat e că acum sunt ca unul dintre tipii ăia pe care-i vezi la televizor din când în când şi ai impresia că ştii cum îl cheamă, cum arată, dar habar n-ai de unde-l ştii». Dar eu cred că aşa e firesc în actorie. Nu prea-mi fac griji din cauza asta”.
Nu întâmplător mesajul lui din acest an vorbeşte tocmai despre „textura” artei actorului, care trebuie să arate „cum este viaţa”: „Fie ca munca noastră să ne ajute să medităm la ce înseamnă să fii om…”
În România, mesajul de Ziua Teatrului îi aparţine lui Ion Caramitru, preşedintele UNITER:
„Nu cred că există azi în România o raportare mai autentică la realităţile neamului decât teatrul. Suntem în anul lui Caragiale şi personajele lui ne bântuie constant. În plină dezvoltare şi degringoladă, societatea românească se oglindeşte în teatru cu asupra de măsură. E mai puţin decât ne-am fi aşteptat şi mai mult decât ne-am fi închipuit. Dacă mergeţi la teatru azi, vă trataţi cu happy-end şi catharsis, plecând acasă oarecum împăcaţi cu tragedia de zi cu zi a tranziţiei.
«Teatrul e oglinda lumii», perora Hamlet, căutându-şi izbăvirea în dilema lui existenţială, «ea arată virtuţii chipul, păcatului icoana, iar vremii şi mulţimii, vârsta, forma şi limitele lor.» Ce vreţi mai mult? Veniţi la noi, bucuraţi-vă de viaţă, luaţi din curtea noastră ce vă place şi plecaţi spre bibliotecă – un liman unde vanităţile sunt interzise. Teatrul a devenit leagăn al istoriei unde şi cetăţeanul turmentat e la locul lui, într-o lume plină de «eroi» ai timpurilor noastre.”
De Ziua Internaţionale a Teatrului se leagă şi una dintre cele mai importante campanii ale UNITER, „Artiştii pentru artişti”, încasările de al spectacole susţinute în mai multe teatre din ţară urmând a fi donate acelor artişti care au nevoie… în Anul Caragiale, în lumea pe care teatrul o oglindeşte atât de bine.
Print