Prima dată actorul a văzut la televizor monstrul pe care avea să-l transforme în personaj. Un bărbat firav, de cam patruzeci de ani, într-un costum negru și o cămașă neagră, cu bulinuțe albe. I-a dat fiori. Un om neajutorat, fără regrete și remușcări. Un om care-i păcălește pe toți cei care-l privesc, povestea John Malkovich. Un om care ucisese peste zece femei, nu se știe exact câte. Se întâmpla în anii 1990. Criminalul austriac era un caz înfricoșător pentru Austria, pentru Europa și pentru societatea contemporană în general. Fioroasă și contrariantă întruchipare a răului, Jack Unterweger, care-și petrecuse copilăria și adolescența prin închisoare, unde ajunsese după nenumărate condamnări pentru infracțiuni minore, dar și pentru agresiune sexuală, a făcut literatură în detenție și astfel a păcălit că merită să iasă în lumea liberă. Printre intelectualii de renume care au militat pentru eliberarea lui se numără azi posesorii de Nobel Gunther Grass și Elfriede Jelinek. Talentul literar al criminalului a fost biletul spre lumea liberă. Dar nu și spre normalitate.
Odată ieșit din închisoare, unde ajunsese pentru că ucisese o fată de 18 ani, austriacul care și-a scris memoriile în detenție, dar și poeme valoroase, a devenit ziarist cu leafă în regulă. A scris despre asasinate, a făcut reportaje din diverse penitenciare, a relatat de la scene ale crimei. Mai târziu va urma o descoperire macabră, care bate imaginația: omul relatase și despre propriile crime. De fapt, în primul an de după ieșirea din închisoare ucisese șase femei (numărul nu poate fi cunoscut cu exactitate) la Viena. Arestat din nou și condamnat la închisoare pe viață, s-a sinucis în celula închisorii din Graz, înainte de a merge din nou în detenție.
Iată, pe scurt, povestea neagră pe care o va spune la Ateneul Român John Malkovich, într-un spectacol de teatru care a avut premiera în 2009 la Viena, un spectacol care a făcut furori în Europa și America. „The Infernal Comedy – Confessions of a Serial Killer“, producție în care cunosctul actor este acompaniat de Acadenia de Muzică de la Viena și de trei soprane, se va va juca pe 9 septembrie în cadrul Festivalului Internațonal „George Enescu“. Este, spune actorul, o lecție despre câtă grijă trebuie să ai când îți dorești ceva. „E o poveste despre cum se proiectează departe, în noapte, fanteziile noastre despre izbăvire, despre cum se aruncă ele în gol, fără să știe dacă până jos e o distanță de 5 centimetri sau de 20 de etaje. Ar fi un șoc pentru mine dacă aș afla că aceia care l-au sprijinit pe criminal n-au avut nici pic de remușcare“, a povestit tenebrosul John Malkovich pentru cotidianul „The Guardian“.
Pe scenă, înțelegem din cronicile publicate în presa internațională, un spectacol fantomatic, cu un ucigaș care povestește și se povestește, monologând sau dialogând cu celălalt eu pe ritmuri de Beethoven, Mozart, Haydn sau Vivaldi, rememorând un destin tragic și tulburător, așa cum l-a considerat actorul tot timpul înainte și după ce a făcut acest recital ce repune în discuție abisurile de neînțeles ale sufletului și vechea idee a ispășirii prin artă sau a artei salvatoare. Martin Haselböck, regizorul muzical al producției, l-a cunoscut pe Unterweger într-o perioadă în care le ținea prelegeri deținuților în închisoare, a explicat de ce a fost acceptat ucigașul în societatea liberă la vremea respectivă: „Această hotărâre întruchipa o convingere din epocă, anume că arta este mai puternică decât fărădelegea, și ideea mult prea liberală că orice om se poate schimba“.
Depășind rolul de simplu element extratextual, muzica de operă devine un personaj cameleonic, asemenea protagonistului însuși, pentru care totul este posibil și justificabil, ca în „Marele Inchizitor“ dostoievskian. Ucigașul rememorează și demonstrează, dar nu explică. Ucigașul este mai presus de sine și cruzimea lui vine dintr-o zonă insondabilă. Somnul rațiunii naște încă o dată monștri și criminalul în serie spune înainte de a se sinucide: „Și eu aș vrea să înțeleg, cum vreți și voi“. Iar vocea sopranei se aude mai departe. Nimic nu s-a schimbat, dar nimic nu mai e la fel.
Print