Ca reacție la Argumentul juriului de nominalizări pentru Gala Premiilor UNITER, alcătuit din Andreea Dumitru, Ionuț Sociu și Sebastian-vlad Popa, actrița Emilia Popescu a trimis o Scrisoare deschisă adresată președintelui UNITER Ion Caramitru, în care-și exprima nemulțumirea. Juriul de nominalizări a transmis, la rândul lui, un răspuns la scrisoarea publică a actriței, pe care-l reproducem integral.
„Stimată doamnă Emilia Popescu,
Deși scrisoarea publică pe care o semnați nu ne este adresată direct, simțim nevoia să descâlcim ceea ce ne apare ca o lectură flagrant eronată a Argumentului nostru atașat listei de nominalizări pentru Gala Premiilor UNITER 2014.
În Argument nu scrie că spectacolele și artiștii care n-au fost nominalizați sunt nereprezentativi, ci dimpotrivă că nominalizările, adică tocmai valorile a fi considerate de vârf, sunt nereprezentative pentru teatrul românesc, așa cum arată el azi. Nu e nici un sofism aici, pentru că excepția înseamnă cel mai adesea desprinderea de reprezentativ. Așadar, valorile pot fi reprezentative, dar mai ales nereprezentative. Cu atât mai puțin o intenție cinică s-ar putea citi în această formulare, în schimb, da, o poziție teoretică aptă să producă reflecție și dezbatere ne-ar bucura să credem că e cu putință.
Sintagma „fenomene rarisime de vocație artistică” vă înfurie, stimată doamnă Emilia Popescu, creându-vă falsa înțelegere că toți cei nenominalizați, sau toate spectacolele nenominalizate trăiesc în afara „vocației artistice”. Nu, nu toate. Faptul că vocația artistică e „rarisimă” nu înseamnă, totuși, că ea se epuizează în lista de nominalizări ale Galei 2013! Nici Argumentul nostru nu spune acest lucru, iar furia dumneavoastră transformă o declarație de principiu și de criterii într-o schemă de numărătoare care echivalează valorile integrale ale teatrului românesc cu restricția convențională a nominalizărilor Galei la 3.
Poate că nu ne iluzionăm sperând că exigențe de gândire în selecția valorilor unei stagiuni teatrale, precum cele scrise în Argument, nu sunt chiar descalificante pentru un juriu. Astfel, „complicitatea gregară cu publicul”, pe care juriul o consideră antiartistică în teatru, nu poate fi citită ca pe o expresie arogantă, sau ca pe un moft elitist, ci ca pe o continuare de bună credință a pozițiilor teoretice și poetice ale marilor creatori ai teatrului secolului al XX-lea, care au forjat toate valorile mari în jurul cărora gravitează creația de spectacol de dramă de azi.
Asta nu înseamnă că radicalitatea în arta teatrului e obligatoriu să alunge publicul. Spuneam în Argument exact aceste vorbe: „nominalizările de spectacol şi de regie coincid, fără nici o intenţie în acest sens, cu adeziunea reală, numărabilă, cuantificabilă a publicului.”
Nutrind speranța că existența UNITER ca „o casă a oamenilor de teatru”, ca „un loc unde ne putem bucura de reușitele celuilalt”, cum spuneți, nu presupune nicidecum evacuarea dialogului și a spiritului critic, vă mai asigurăm, stimată doamnă Emilia Popescu, de prețuirea noastră.
Andreea Dumitru
Ionuț Sociu
Sebastian-vlad Popa”
Print
Dupa ce si-au stabilit criteriile de evaluare ,au trecut la lista scurta La X,Y,Z ,nu mergem! :)La A,B,C ,mergeti voi, ne intalnim la o cafea si povestim La final votam in unanimitate 🙂
pentru transparenta 🙂
„Scrisoare deschisă şi complet inutilă către domnul Preşedinte Uniter, Ion Caramitru
Mă adresez dumneavoastră, pentru că ar trebui să verificaţi orice material care apare în presă în numele UNITER-ului, astfel încât să nu permiteţi publicarea unor jigniri la adresa breslei pe care o reprezentaţi.
Pentru «transparenţă» aţi făcut public «argumentul juriului de nominalizări al Galei UNITER 2014». Acest «argument» mă jigneşte atât pe mine, cât şi întreaga breaslă.
Am să explic imediat, dar pentru a evita orice neînţelegere şi suspiciune subliniez că nu comentez în nici un fel nominalizările, întrucât nu am văzut încă aceste spectacole. Aşadar: în mod normal, regulile unei competiţii se anunţă înainte de desfăşurarea ei, nu la final.
Pentru a fi judecate spectacolele, senatul UNITER şi preşedintele, adică dumneavoastră, acordă girul unor persoane capabile de un act critic responsabil. Se presupune că actul critic este argumentat în baza unei cunoaşteri profunde a fenomenului teatral; adică «judecătorii» ştiu ce înseamnă munca unui regizor, actor, scenograf, au cultură teatrală şi sunt în pas cu tot ce se întâmplă la ora actuală în materie de teatru.
Pentru a judeca, trebuie să cunoşti şi să înţelegi fenomenul. Mă îndoiesc că cei aleşi anul acesta în juriul de nominalizări au cunoştinţe minime în ceea ce priveşte truda unui creator de spectacole, fragilitatea meseriei noastre şi nu în ultimul rând sunt conştienţi de consecinţele unor vorbe pompoase şi goale aruncate în spaţiul public asupra noastră.
Într-un limbaj de lemn, cu cuvinte pretenţioase, ce uneori se contrazic (în spatele cărora se poate ascunde orice), acest juriu m-a jignit. Iar dumneavoastră aţi îngăduit asta. Nici un juriu din lume nu are dreptul să-i jignească pe cei care n-au corespuns «criteriilor» lor. Adică, cum???!! Nominalizaţii sunt «fenomene rarisime de vocaţie artistică», iar ceilalţi «valori nereprezentative pentru teatrul romanesc de azi»?! Ori valori, ori nereprezentative.
Domnule Caramitru, cu ce drept îşi permit Sebastian-vlad Popa, Andreea Dumitru, Ionuţ Sociu să mă jignească? Să ne jignească? În baza cărei opere recunoscute îşi permit să anuleze o bună parte a creatorilor români de teatru? A nu fi nominalizaţi de ACEŞTIA e o ruşine? Eu nu gândesc aşa şi consider această afirmaţie un atac la persoană.
Citiţi şi: Rebengiuc, premiul de excelenţă UNITER. Toate nominalizările Galei UNITER 2014
Toţi creatorii fac spectacole mai inspirate sau nu, pot fi premiate sau nu, dar valoarea unui artist se confirmă în timp, cu trudă şi tenacitate şi nu e neapărat validată de un juriu. Şi, mai presus de asta, nu poate fi desfiinţată de un juriu.
Expresia «complicitate gregară între artist şi public» jigneşte GRAV atât creatorii, cât şi publicul. Doamne fereşte de succesul de public! Adică, dacă publicul înţelege mesajul unui spectacol, aplaudă performanţa unui actor, se emoţionează, râde sau plânge, asta e o ruşine, un criteriu minor şi superficial??!
Colegii mei de breaslă, «făcătorii» de teatru mă vor înţelege. Domnilor juraţi, poate credeţi că ne puteţi dezbina. Adică noi, «valorile nereprezentative ale teatrului românesc de azi» să fim invidioşi pe «fenomenele rarisime de vocaţie artistică». Nu. Nicidecum. Îi felicit pe toţi cei nominalizaţi, dar refuz această împărţeală suficientă şi absurdă.
Refuz această «ştampilă» pusă de nişte oameni insuficient de pregătiţi, aroganţi şi complet lipsiţi de respect şi dragoste pentru cei care fac teatru.
Citiţi şi: Premiile UNITER 2014. Selecţionerii UNITER îi răspund actriţei Emilia Popescu
Sunt mândră de colegii mei, de truda lor la fel cum sunt mândră de minunata mea «complicitate gregară cu publicul»! Nu vreau să fiu altceva decât sunt.
Domnule Caramitru, UNITER ar trebui să fie casa oamenilor de teatru, locul unde ne putem bucura de reuşitele celuilalt, nu un tribunal unde câţiva aşa-zisi cronicari de teatru pun etichete – unele strălucitoare, altele jignitoare. În ceea ce mă priveşte, mărunta realizare a juriului de anul acesta este provocarea unui profund sentiment de dispreţ faţă de aceşti aşa-zişi cronicari.
De-a lungul anilor am participat la Galele UNITER, cu bucurie, am fost chiar şi nominalizată, am participat la campania Artiştii pentru Artişti, ca şi anul acesta, am un profund respect pentru toate iniţiativele şi oamenii ce reprezintă UNITER-ul. Dar, în conjunctura creată, mă delimitez de tot ce înseamnă această instituţie.
În aşteptarea zadarnică a unor scuze publice adresate breslei noastre de către acest juriu,
Cu profundă tristeţe,
EMILIA POPESCU“.