O lume albastră se dezvăluie în fața spectatorului, gata să-l înfulece, ca pe-un pește, și să-l poarte în largul mării. Auzi cum apa se izbește în neant, se repede către tine de niciunde, nu melancolică și visătoare, ci energică și jucăușă, gata să te introducă pe niște teritorii total necunoscute. Începutul spectacolului „Jurnalul lui Robinson Crusoe”, în regia lui Mihai Măniuțiu și care a avut premiera recent la Teatrul Odeon, este unul promițător. Primul element care te cucerește este scenografia creată de Adrian Damian care încorporează pe scenă o lume acvatică, în care personajele par să plutească. Nimic nu te ține cu picioarele pe pământ aici; totul se volatilizează sau curge ca apa, ori lent și plăcut, ori agresiv și grăbit, ca un tumult… de sentimente. Vineri (Marius Damian) îți dă senzația că stăpânește apa, că o face să cânte, și, ca printr-un gest ritualic, pune lumea imaginară în mișcare. Insula, peștera, coliba și toate obiectele lui Robinson există în inima apelor, poți să visezi la ele, dar, în realitate, Robinson (Mihai Smarandache) are o chitară atârnată de gât și toate personajele sunt desprinse din modernitate, poartă blugi rupți, haine lungi cu aplicații strălucitoare, sunt machiate strident și împreună alcătuiesc, înainte de toate, o trupă muzicală, nu neapărat rock. Costumele Andradei Chiriac completează scenografia lui Adrian Damian, o pune în valoare, îți fură privirea și transformă un univers care ar fi putut fi ermetic, într-unul accesibil, prin niște simple imagini.
Textul fascinant al lui Gellu Naum prinde contur datorită muzicii compuse de Ada Milea. O muzică întotdeauna surprinzătoare prin poetica sa, prin ritmul niciodată previzibil, prin modul în care un cuvânt devine special și unic doar pentru cum sunt pronunțate consoanele și vocalele care îl compun, prin răsturnările de situație care se petrec de la un vers la altul, prin calitatea ludicității sale care se naște fără efort în fața spectatorului, deși e atent gândită și bine dozată. Pe cât de frumoasă și cuceritoare este muzica Adei Milea, pe atât de dificil este de „interpretat”. Dicția, vocea, tempourile, pauzele, expresiile feței – modul în care actorul privește, cum își mișcă corpul, cum zâmbește, cum se întristează – toate devin elemente de bază care pot transforma un simplu spectacol într-o adevărată performanță. Însă avantajul muzicii este că și atunci când virtuțile interpretului nu sunt la potențial maxim, există, totuși, reacții. În acest caz, de exemplu, copiii erau amuzați și absorbiți de jocul aparent naiv care se insinua prin gesturile actorilor, prin versuri și sunete.
Andrea Gavriliu nu a creat o coregrafie ca un ceas elvețian, dar a reușit să pună în mișcare o distribuție formată din actori cu vârste variate și cu diferite condiții fizice. Și având în vedere dificultatea de a cânta, de a juca și de a dansa în același timp, mai ales pentru un artist care nu are o educație specială pentru genul musicalului, atunci rezultatul poate fi privit ca un succes. Este suficientă apariția și prezența pe scenă a unor anumiți actori, precum Marius Stănescu și Constantin Cojocaru, iar comicul se declanșează imediat, chiar înainte de replici și gesturi.
„Rămâi cu mine! Mă ucide spaima aceasta metafizică, nebunia singurătății și a izolării”, îi spune Robinson unei sirene, după ce face lumina ghem și o atârnă într-un copac. Deși s-ar fi vrut a fi un spectacol și despre singurătate, din „Jurnalul lui Robinson Crusoe” rămâi mai degrabă cu o senzație de „împreună”. Actorii se simt bine unii cu ceilalți, profită de noile roluri în care se pot mișca în voie ca în niște haine mult mai largi și mai comode, de posibilitatea de a cânta ca într-o joacă, în loc să gândească logic fiecare replică, de avantajul de a fi comici doar prin simpla însușire a costumului și a machiajului și, de ce nu, de ocazia de a-și revitaliza tehnicile printr-un alt gen de spectacol, care poate părea facil la prima vedere, dar care nu se împlinește decât prin foarte multă muncă. Mai rămâi și cu metafora conținută în scenografie – lumea imaginară ca o perlă înghițită de adâncurile mării.
Teatrul Odeon, București
„Jurnalul lui Robinson Crusoe”, un musical după „Insula” de Gellu Naum
Distribuția:
Robinson: Mihai Smarandache
Vineri: Marius Damian
Sirena: Paula Niculiță
Mary: Antoaneta Zaharia
Piratul Pierre: Ionuț Kivu
Canibalul instrumentist: Cezar Antal
Ghid / Canibal: Dimitrii Bogomaz
Mabolo, regele canibalilor: Marius Stănescu
Papagalii: Anda Saltelechi, Ruxandra Maniu
Bunicile agresive: Oana Ștefănescu, Diana Gheorghian, Meda Victor, Constantin Cojocaru
Randolph: Ioan Batinaș
Canibal / Beduin: Relu Poalelungi
Tobe: Alex Neagu
Regia: Mihai Măniuțiu
Muzica: Ada Milea
Decorul: Adrian Damian
Costume: Andrada Chiriac
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Light design: Cristian Șimon
Sound design: Vladimir Ivanov
Visuals: Anya Dimitrov
Foto: Adi Bulboacă
Print