La 20 de ani de Hop. Singurătatea artistului în căutare de „forme noi”

Se împlinesc în această toamnă 20 de ani de Gala Hop. Prima ediție avea loc în toamna lui 1998, lansând acest concurs, care, deși contestat adesea de-a lungul acestor ani, pentru mulți actori tineri a însemnat un punct de pornire. A fost acel loc unde, așa cum spunea Radu Iacoban (câștigător al Galei cu numărul 10) la deschiderea oficială a acestei ediții, a avut parte de expunerea pe care și-o dorea. Pentru că asta le lipsește în primul rând tinerilor absolvenți – mulți, tot mai mulți în fiecare an.

La 20 de ani de Gala Hop directorul galei este actorul și profesorul Miklós Bács, iar tema aleasă de el în acest an este… Singurătatea. Singurătatea lui Cehov într-o lume în care, mai mult ca oricând, în ciuda abuzului de comunicare, suntem tot mai singuri… O lume în care cuvintele lui Cehov se dovedesc azi profetice, o lume a „formelor noi”.

„Ne naștem și murim singuri. Iar între cele două singurătăți îl căutăm cu disperare pe Celălalt. Arta Teatrului, prin însăși esența ei, este Arta comunității, a Theatronului, a spațiului și a timpului unde putem fi împreună. La fiecare spectacol, visători de profesie, pentru câteva ore, creează iluzia lipsei de Singurătate, făcând astfel suportabilă această imensă povară umană”. Acestea sunt cuvintele cu care Miklós Bács îi întâmpină pe tinerii actori din acest an, care-au venit la Costinești să câștige marele premiu, dar și să lucreze, pentru că, spre deosebire de alți ani, Gala, în concepția lui Miklós Bács, este și o școală, nu doar un concurs. O școală absolut necesară în condițiile în care școala de teatru este tot mai criticată. Și pe bună dreptate. În acest context, workshop-urile organizate înainte de începerea Galei și cele care se desfășoară chiar în aceste zile la Costinești, începând cu cel de la 8 dimineața pe malul mării, sunt, poate, mai importante decât premiile din ultima seară.

Pentru că ceea ce a schimbat esențial Miklós Bács în cele două ediții de directorat a fost direcția Galei. Dintr-un simplu show de câteva minute, Gala s-a transformat într-un laborator. Un laborator de creație unde esențial nu este doar rezultatul, ci lucrul, traseul, lucrul în echipă, lucrul cu partenerul, lucrul cu profesioniști. Acesta este și motivul pentru care a introdus în concurs mult disputatul étude, care dezvăluie, poate, mai bine decât proba individuală, inteligența scenică a actorului. Étude-ul, despre care Miklós Bács spunea pe scenă, la deschidere, că e asemenea schițelor pe care marii pictori le făceau și apoi le rupeau și le aruncau la coș și pentru care noi, azi, ne-am da viața să le avem. Étude-ul, acel moment de frumusețe pură, în care poți să vezi cum „se coboară îngerul”, în care vezi cum, magic, personajul se strecoară și începe să existe, „ciorna” unei „ființe” care ar putea să fie.

La fel cum importante sunt filmulețele cu scene din filme celebre, care le dezvăluie concurenților capacitățile pentru cinematografie sau cele care surprind 25 de expresii faciale ale protagoniștilor. Una peste alta, Gala, în forma de acum, este un foarte bun portofoliu pentru un actor tânăr, care a absolvit de curând facultatea și nu știe încotro s-o ia.

În incinta de la Vox Maris Costinești, unde se desfășoară de câțiva ani Gala Hop, sunt împreună în aceste zile, până pe 7 septembrie, când se vor acorda premiile, câștigători ai galelor din cei 20 de ani, sunt regizori, sunt directori de teatre și mulți actori tineri. Aleargă de la sala de repetiție la sala de spectacol, au întâlniri, au emoții, repetă în cameră până la 1 noaptea și-i auzi cum cântă sau își încep monologul și apoi o iau de la capăt, e o energie simpatică pe care n-o simți în prea multe locuri în teatru. Până și Vox Maris-ul arată mai simpatic datorită lor…

După prima seară de concurs – concurs despre care vom vorbi pe larg în numărul viitor – cel mai frumos moment rămâne micul „spectacol” de deschidere realizat de Daniel Chirilă și Ștefan Lupu, tocmai pentru că este imaginea perfectă a lumii teatrale în care ei deschid acum ochii. Cu umor, fiecare dintre concurenți este pus în valoare și, da, vorbește – cu un dram de ironie – despre… început, despre eterna bătălie dintre formele vechi și formele noi despre care scria Cehov, despre tristețea Singurătății. Și după ce-i vezi împreună pe scenă, fermecători, plini de energie pe care vor s-o dăruiască, talentați, cu ochii sclipind de pofta de a juca, îți vine să le faci un teatru mare, mare, în care să încapă toți și să poată să joace. Și atât de bine li se potrivesc cuvintele lui Nichita Stănescu… Răspunsul? Îl dă sau îl evită fiecare dintre noi. „Bun, dar cu noi cum rămâne?/ Ei au fost mari, tragici, sfinți…/ Noi trăim, cu noi cum rămâne?/ S-a hotărât ceva? S-a hotărât? Când anume și ce anume?”

Între timp, îi puteți urmări live, de la Costinești, în concurs, începând cu ora 18.00, la acest link. https://www.youtube.com/watch?v=kqrlxs2f3Dk Și puteți să vă alegeți și favoritul.