Un dans coregrafic sumbru deschide spectacolul „Macbeth”. Corpurile pe jumătate îmbrăcate ar putea sugera umbrele, spiritele, forțele malefice – toată lumea aceea întunecată și înfricoșătoare pe care Shakespeare și-a imaginat-o, o lume care își iese cu adevărat din matca naturalului, trecând ca un val năprasnic de partea supranaturalului. Încă din prima imagine, regizorul ceh Michal Docekal își propune să creeze un „Macbeth” în care să coexiste mișcările, ritmurile, imaginile moderne cu atmosfera aceea de nedescris în care se amestecă visul cu realitatea, nebunia cu frica și viața cu moartea.
Din suita dansatorilor se desprind cele trei vrăjitoare ușor androgine (Adrian Ciobanu, Ilinca Hărnuț și Irina Ștefan) care își invocă premonițiile cu o voce schimonosită, zeflemitoare, anunțând deja un final tragic. Ideea de a le distribui în multiple roluri pe parcursul spectacolului capătă nuanțe și conotații dintre cele mai diverse. Vrăjitoarele sunt ca un fel de plastilină din care se conturează și fiii lui Duncan, și oamenii „casei”, și ucigașii lui Banquo. Multiplicarea lor sub înfățișări diferite face parte din cel mai teribil coșmar în care demonul ia orice chip vrea și te persecută până și în cel mai intim loc, în casa ta. În montarea de la Teatrul Bulandra, acesta este blestemul oribil care s-a abătut asupra lui Macbeth – nu fascinația puterii, nu setea nestăvilită a soției după renume – ci demonul cameleonic care se infiltrează în tot ce vezi și atingi. E invizibil, dar paradoxal, există în carne și oase pretutindeni. Însă travestiul lui Adrian Ciobanu, care o interpretează și pe soția lui Macduff, îi știrbește acestei imagini-metaforă din valoare și din coerență, coborând momentul într-o zonă de divertisment, mai ales atunci când nici textul și nici ce se întâmplă pe scenă nu o cer.
În ceea ce o privește pe Lady Macbeth (Andreea Bibiri), motorul acțiunii din tragedia lui Shakespeare, Michal Docekal a mizat tot pe o imagine modernă, cea a femeii seducătoare, instabilă psihic, care trece de la o stare aparent normală la una de nervozitate și isterie, de parcă duhul uneia dintre vrăjitoare i s-ar fi ascuns în suflet. Raportul dintre ea și Macbeth este unul vizibil disproporționat, iar scenele în care i se urcă în spate, sugerând tocmai puterea ei de a domina în ciuda staturii mici, alcătuiesc o imagine expresivă a manipulării de care de obicei Lady Macbeth dă dovadă. Doar că pe scenă vedem doar un raport fizic care adeseori nu e încărcat cu toată tensiunea psihologică care există în acest cuplu criminal și care e atât de puternică, încât devine fascinantă și pentru cititor și pentru spectator deopotrivă.
Duncan (Andrei Ciobanu) își poartă coroana după el ca pe un bagaj de preț și, de fapt, cutia purpurie e singurul însemn al regalității care contrastează cu al său costum la patru ace. În comparație cu el, Macbeth, Macduff (Cornel Scripcaru) și Banquo (Vlad Zamfirescu) par adevărații războinici și luptători. Duncan, în schimb, e pus pe șotii și manipulează din gesturi și priviri doar sub pretextul unei puteri păstrate bine la cutie.
Și iată-l pe Macbeth (Marius Chivu), un munte de om sensibil, care vorbește așezat și calm, cu spirit filosofic și chiar cu umor. E coerent și urmărește logic firul frazelor sale pe care ți le împărtășește cu un soi de intimitate care nu insinuează complotul dintre personaj-spectator, ci au un aer confesiv, de parcă ți-ar cere iertare dinainte să păcătuiască. Nu e deloc îndemânatic în ale crimei, e chiar fricos – un câine fioros care nici nu mușcă, dar nici nu latră. Prin urmare, Lady Macbeth este cea hăituită de mirosul sângelui proaspăt, aruncând cu cheaguri pe pereți, și de vinovăția care o așază pe saltea, ca într-un mormânt.
Pâcla de întuneric care se lasă peste Scoția lui Macbeth se întrevede doar în depărtare, în spatele sticlei pe care scenograful Martin Chocholousek a pus-o ca perete despărțitor între spectatori și invitații cu capete de animale care au venit să-l celebreze pe rege. Atmosfera terifiantă dintr-o țară înspăimântată și pusă la zid de cruzimea unui conducător se izbește în peretele de sticlă și rămâne acolo, ca un zumzet imperceptibil.
Michal Docekal creează un „Macbeth” trunchiat și disparat în blocuri de imagini, de scene și personaje din care reții câteva rezolvări inedite, dar care în ecuația finală nu spun povestea lui Lady Macbeth și a soțului ei, nici a Scoției, nici a regelui, nici a puterii, nici a răzbunării, nici a destinului neiertător și nici nu încheie metafora răului inițiată atât de promițător la începutul spectacolului. Și în lipsa unei povești solide, „Macbeth” nu are forță și nu transmite în sală niciun fior, deși ar avea potențialul să-ți zbârlească părul. Are un ritm molcom, în care nici momentele de climax nu sunt resimțite la o intensitate deosebită. Curba dramatică e păstrată oarecum la același nivel, cu mici izbucniri care să readucă spectatorul pe linia de plutire. La curtea regelui Macbeth e liniște, doar câteva crime și neînțelegeri tratate cu calm, de parcă nu moartea însoțită de demoni ar fi noua stăpână a casei.
Teatrul Bulandra
„Macbeth” de William Shakespeare
Traducerea Horia Gârbea
Regia MICHAL DOCEKAL
Dramaturgia Daniel Pribyl
Decoruri: MARTIN CHOCHOLOUSEK
Costume: HANA FISCHEROVA
Muzica: IVAN ACHER
Coregrafie: ARCADIE RUSU
Distribuţie:
Macbeth – MARIUS CHIVU
Lady Macbeth – ANDREEA BIBIRI
Macduff – CORNEL SCRIPCARU
Banquo – VLAD ZAMFIRESCU
Prima vrăjitoare / Duncan / Portarul / Lady Macduff / Doctorul – ADRIAN CIOBANU
A doua vrăjitoare / Ucigaşi ai lui Banquo / Malcolm – ILINCA HĂRNUŢ
Donalbain / A treia vrăjitoare / O doică / Seyton / Ucigaşi ai lui Banquo – IRINA ŞTEFAN
Fleance, fiul lui Banquo – FLAVIU CHIVU
Fiul lui Macduff, soldați ai celor două armate, spirit – FLAVIA GIURGIU
Lennox, Mesagerul, Suita, cal,spirit, armata, un păcătos – ALIN STATE
Ross, suita, cal, servitor, lord, armata, un păcătos – ALEX CALIN
Ross, suita, armata, spirit, Cawdor, fotograf – VLAD BENESCU
Slujitoare, spirit, oameni din suită, soldaţi ai celor două armate, Pacatos – ANCA DIANA ROSU
Slujitoare, spirit ,oameni din suită, servitori, soldaţi ai celor două armat – RALUCA NICOLAE/ BRIAN WEST
Print