Pe 21 februarie a încetat din viață la Milano regizorul de teatru Luca Ronconi, în vârstă de 81 de ani. Urmașul lui Giorgio Strehler la Piccolo Teatro rămâne o voce puternică în arta europeană.
Moartea lui, a „poetului scenei“, unul dintre creatorii de teatru și operă cu putere de viziune din ultima jumătate de secol, regizorul care, împreună cu Sergio Escobar, a condus cincisprezece ani teatrul iubit al lui Strehler, a îndoliat orașul Milano. Duminică, pe 22 februarie, Scala și-a retras drapelul în bernă.
Testamentul artistic al creatorului omagiat zilele acestea de comunitatea internațională continuă să facă parte din repertoriul celebrului teatru milanez pe care regizorul l-a condus atâta vreme. „Trilogia Lehman“, așa cum a montat-o în 2008, s-a jucat deja în destule capitale europene, inclusiv la Paris, și se joacă mai departe la Piccolo Teatro.
„Luca a crezut mereu în posibilitățile infinite ale teatrului. Odată cu el moare puțin și teatrul“, a spus printre lacrimi Stefano Massini, unul dintre actorii preferați ai lui Luca Ronconi, deplângând „pierderea unui geniu“. „Marea lui putere era aceea de a nu se repeta niciodată“, a comentat pentru cotidianul „Le Figaro“ elvețianca Margherita Palli, care a lucrat cu regizorul italian la peste șaizeci de spectacole, adăugând: „A fost un creator modern, care se documenta despre tot, care citea cu aviditate cărți și ziare. Și avea și mult umor. Un om care rostea puține cuvinte, dar avea multe idei“.
Din 1999, când a devenit director la Piccolo Teatro, Luca Ronconi și-a dezvoltat semnificativ sfera de preocupări artistice. De la diversificarea teritoriilor tematice explorate – de la proza și lumea lui Giordano Bruno la teatrul lui Carlo Goldoni, de la opera wagneriană, montată cu o mare inventivitate scenică și scenografică, la „Lolita“ lui Vladimir Nabokov – la rafinarea mijloacelor artistice și a viziunilor, drumul lui prin arta teatrală a însemnat zeci de spectacole de teatru și de operă, majoritatea succese răsunătoare. La Piccolo Teatro, unde și-a asumat ingrata misiune de a-i urma legendarului Giorgio Strehler, a pus în scenă, printre altele, dramatizări ce reflectă o deschidere remarcabilă: de la „Frații Karamazov“ de Dostoievski la „Fahrenheit 451“ de Ray Bradbury. În urmă cu mai bine de un deceniu, mai exact în 2002, a creat un spectacol care ocupă un loc foarte important în creația sa. „Infinities“ a fost un cvartet la întâlnirea dintre milenii: cinci spectacole care se jucau simultan în labirintul unei uzine dezafectate, reamenajate și transformate într-un spațiu cu o logică proprie, favorabilă viziunilor îndrăznețe, prin care regizorul dorea să meargă dincolo de teatrul experiemental, unul dintre idealurile lui declarate.
Născut în 1933 la Sousse, în Tunisia, Luca Ranconi a plecat la Roma împreună cu mama, după ce tatăl lui i-a părăsit. În Orașul Etern a studiat actoria la Academia Națională de Artă Dramatică, după care a și jucat în câteva spectacole de teatru.
Debutul său în regie a avut loc în 1963, dar abia peste câțiva ani, la Spoletto, a primit recunoaștere internațională, grație montării cu Orlando furioso.
Inventivitatea și rafinamentul, deschiderea față de formule și disponibilitatea de a descoperi adâncimi și anxietăți aparent imposibil de atins au fost aliatele sale dintotdeauna. Spectacolele realizate în cariera lui de peste cincizeci de ani, fie că sunt montări după Cehov sau variațiuni pe teme mai puțin frecventate în teatru, au stârnit entuziasmul criticilor și al spectatorilor. Multe dintre ele rămân în istoria teatrului, dar și în memoria privată. Urma lui Luca Ronconi la Piccolo Teatro nu se va șterge, iar teatrul își va omagia directorul plecat dintre noi cu manifestări speciale în luna martie.
Print