De multă vreme mediul teatral din România deplânge, pe diverse tonuri, lipsa posibilităţilor de afirmare pentru creatorii tineri sau, pur şi simplu, pentru artiştii neafiliaţi unui teatru. De multă vreme, adică de ani buni, artiştii independenţi, actanţi importanţi ai unui câmp cultural haotic, dar din ce în ce mai deschis, sunt voci ce se fac auzite pentru a-şi cere dreptul de a-şi exersa calităţile şi, în unele cazuri, profesia. De multă vreme, artiştii consacraţi, uneori aflaţi în poziţii de decizie recunosc această necesitate şi susţin că teatrul este deschis tuturor creatorilor care vor cu adevărat să facă ceva.
Dar, tot de multă vreme, între vorbă şi faptă se vede o nepotrivire, ca în cazul actorilor care mai au mult de învăţat şi trăit. Discursul despre necesitate este una, iar fapta care să vine în întâmpinarea unui orizont de aşteptare cât se poate de real este alta. Într-un fel, această inadecvare sau nesincronizare este unul dintre viciile culturii române. Uneori se întâmplă însă ca iniţiativa concretă să dea satisfacţie atât corului care preferă lamentatio, cât şi celui care face demagogie cum făcea musiu Jourdain proză.
Una dintre aceste întâmplări se petrece în această perioadă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, unde s-a deschis recent o sală nouă. Un eveniment, fără îndoială, într-un oraş în care spaţiile de joc sunt puţine, drept pentru care există mai mereu creatori cu potenţial care nu au acces la cele existente. La etajul al doilea al teatrului de pe Schitu Măgureanu, într-un fost atelier de pictură, pe vremuri un spaţiu esenţial într-o astfel de instituţie, devenit după aceea sală de repetiţie, s-a deschis recent „Laboratorul de Noapte”.
Ce este el? Potrivit spuselor regizorului Alexandru Darie, directorul teatrului, un spaţiu modular, deschis, adaptabil, care-şi aşteaptă profesioniştii sau artiştii aspiranţi la acest statut să propună şi realizeze forme artistice cât mai variate. Semnul sub care stă „Laboratorul de Noapte” este căutarea şi ea se poate concretiza, pornind de la proiecte personale sau creaţii colective care să vorbească limba eclectică a omul de azi, în spectacole propriu-zise, exerciţii artistice care pot deveni spectacole, lecturi, recitaluri de muzică, spectacole de teatru-dans etc. Prezent la conferinţa de presa care a avut loc săptmâna trecută, directorul Teatrului Bulandra a insistat, pe de o parte, asupra deschiderii spre diversitate şi spre multitudinea de limbaje specifice artei contemporane şi, pe de altă parte, asupra lipsei de restricţii pentru proiectele aşteptate. Spaţiu de repetiţie şi spaţiu de spectacol deopotrivă, „Laboratorul de Noapte”, o sală de 60 de locuri, este un gest de normalitate, făcut într-o perioadă nu tocmai prielnică începuturilor.
Spaţiul a găzduit primii spectatori luna aceasta, când a avut loc avanpremiera primului spectacol propus, „Arlechino moare?”, concretizarea unui atelier coordonat de actriţa Antoaneta Cojocaru. Patru actori (Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu şi Mihai Marinescu) şi o soprană (Raluca Oprea) au ales un personaj care înfierbântă imaginaţia oamenilor de teatru de secole întregi şi l-au pus, pornind de la textul lui Nikolai Evreinov, într-o ipostază străină de lumea lui, străină de commedia dell’arte: Arlechino în faţa morţii. Între măşti vizibile şi invizibile, după cum au explicat actorii participanţi la conferinţa de presă, Arlechino se dezvăluie, la ceasul de pe urmă, în omenescul lui, cu toate contradicţiile lui, într-un spectacol în care spectatorul este invitat să pună una lângă alta piesele lui de puzzle şi să descopere o imagine. Portretul va depinde, dată fiind natura exerciţiului, de imaginaţie şi de sensibilitatea fiecăruia. Premiera oficială va avea loc marţi, 12 iunie, la ora 20.00
Print