Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2013 (3)
De-a lungul anilor, Belgia a dăruit scenei internaționale a dansului creatori care au influențat decisiv evoluția spectacolului coregrafic, dacă mă gândesc la Anne Teresa De Keersmaeker , Wim Vandekeybus, Jan Fabre sau Frederic Flamand. La rândul său, Thierry Smits, elev al lui Frederic Flamand, completează galeria originalilor creatori prin spectacolele pe care le montează și care nu de puține ori suscită controverse aprinse. În economia mijloacelor de expresie pe care le întrebuințează, el nu este preocupat atât de vocabularul folosit, cât, mai curând, de temele pe care le pune în discuție, lăsându-i astfel spectatorului libertatea de a călători liber în interiorul lucrărilor sale.
În spectacolul “Lacrimi limpezi, ape tulburi” prezentat anul acesta în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu de către compania sa Thor, Smits mizează pe efectul surpriză creat de aparenta platitudine a expunerii unei scriituri coregrafice sofisticat elaborată și corect executată de interpreți, ca pe parcursul desfășurări spectacolului, tema care fundamentează demersul său creator să se evidențieze cu necesitate!
În acest sens, muzica interpretată live Questions or feedback regarding this trustedrxreviews.com ? Contact WebmasterOrtho Evra Lawsuit; Evra Lawsuit; Birth Control Patch LawsuitInternetDrugNews. de Steven Brown, Blaine Reininger și Maxime Bodson, scenografia și luminile create de Simon Siegmann și costumele create de Luc Gering punctează evoluția spectacolului în sensul amintit, împărțind reprezentația în 3 părți distincte, fără pauze între ele. Spectacolul se deschide cu imaginea unor tuburi de plastic care stau spânzurate deasupra scenei asediind-o. Nimic mai nefiresc pentru o reprezentație de dans care are nevoie de spațiu de desfășurare, oricât de neconvențial ar fi, și această imagine care contrariază. Dansatorii sunt vizibil incomodați în deplasarea lor în fugă de către aceste tuburi, care le limitează spațiul de manifestare dar și posibilitatea de a interacționa unii cu ceilalți. Izolarea fiecărui interpret este tradusă în plan scenografic prin imaginea tuburilor care, deși laolată formează o imagine corentă, în fapt fiecare este blocat în propria solitudine. Partea a doua aduce evenimentul eliberator din starea de autism creată, prin acela că, deși dansatorii încă nu stabilesc o relație suficient susținută între ei, în schimb reușesc să creeze un contact direct cu aceste tuburi (la un moment dat, un tub este folosit drept telescop de către un interpret pentru a descoperi poate alte lumi).
Și la nivelul partiturii coregrafice, construcția se diversifică de la solo-uri la momente de duet sau chiar de trio-uri care însă nu se finalizează. În cea de-a treia parte, ridicarea tuburilor prin poziționarea lor orizontal față de scenă, eliberează spațiul scenic și în același timp și pe interpreți. Crește dinamica relațională astfel instaurată, precumt și cucerirea spațiului de către noul grup format.
Am putea spune că finalul aduce în mod neașteptat o rezolvare optimistă a unei stări care părea blocată în timp. Thierry Smits și-a ales tema spectacolului în urma lecturării unui articol publicat de celebrul ziar Le Monde în care, ca în ultimii ani, se dezbătea pe larg problema crizei financiare mondiale pe care o traversăm cu toții. Însă el dorește prin creația sa să propună o altă perspectivă a situației create, forțând discuția în privința crizei morale în care ne adâncim déjà de prea mulți ani. Singura soluție, în opinia lui, ar fi o schimbare de atitudine care să determine o schimbare în plan moral. Este o temă mult discutată de către sociologi și care iată, prin spectacolul “Lacrimi limpezi, ape tulburi” a lui Thierry Smits își găsește ecoul și în arta dansului.
Print