În această perioadă începe noua stagiune la instituțiile de spectacol. Unele teatre își mai prelungesc vacanța de vară, altele și-au deschis deja porțile, iar altele au avut activitate toată vara, ceea ce nu înseamnă că nu aduc noutăți sau nu pregătesc proiecte. Dorința de a redefini relația cu spectatorul și de a găsi „forme noi” continuă să domine mediul teatral, din care nu lipsesc diversitatea și disponibilitatea de a experimenta cât mai mult. La început de toamnă teatrală în Europa, semnalăm și noi trei proiecte de interes, ce pot fi analizate din multiple perspective.
Lepage în teatrul lui Ariane Mnouchkine
Pentru prima dată în istoria sa de 53 de ani, trupa de la Théâtre du Soleil va lucra în vederea realizării unui spectacol cu un alt regizor decât Ariane Mnouchkine, fondatoarea companiei. Acest regizor este canadianul Robert Lepage, pe care ea spune că pur și simplu îl „adoră”. În septembrie cunoscutul regizor va începe efectiv lucrul cu actorii teatrului din pădurea Vincennes, urmând ca proiecctul să prindă contur abia în primele luni din 2018. Abordând episoade din istoria Canadei, trilogia lui Lepage (căci despre mai multe spectacole este vorba) va aduce în prim-plan secvențe dramatice, chiar sumbre, din ultimele două secole, retrasând destine frânte de istoria mică și istoria mare într-o coproducție între Park Avenue Armory, Ex Machina și Théâtre du Soleil.
Marco Polo se întoarce
După ce a câștigat în 2016 Premiul Molière, francezul Éric Bouvron își continuă călătoria teatrală prin marile narațiuni și marile momente cu Marco Polo et l’hirondelle du Khan (Marco Polo și rândunica lui Khan), spectacol la care semnează și scenariul, și regia, programat la Teatrul La Bruyère din 13 septembrie.
Întâlnire între civilizații, construită pe conflictul dintre dorință și putere, noul spectacol aduce în scenă muzică evocatoare și numeroase elemente de atmosferă, între care cele vizuale (costume, peruci, machiaj) joacă un rol important. Într-un fundal de basm, personajele se arată într-o reconstituire a lumii căreia îi aparțin.
Rămas la cuceritorul mongol Kubilai Khan, nepotul celebrului Gengis Khan, venețianul de douăzeci de ani se îndrăgostește de frumoasa Hirodelle, cea de-a patra soție a sa. Simplă, povestea aceasta din vremuri pe care și teatrul le redescoperă acum, apelând la documente istorice, reconfirmă apetitul exploratoriu al lui Éric Bouvron. Spațiile imaginare create de el, constata „Le Figaro”, urmăresc întotdeauna să stârnească interesul pentru realitatea celorlalți, astfel încât să genereze, prin abordarea umanistă, „o mutație interioară”. Mutațiile pe care le vizează interesantul proiect artistic la care sunt așteptați spectatorii la Paris începând din toamna aceasta se apleacă, trebuie menționat, asupra mai multor implicații ale descoperirilor pe care Marco Polo le-a consemnat în scrierea sa din 1298, cuprinzând informații prețioase despre specificul și organizarea Chinei și a ținuturilor asiatice conduse de Kubilai Khan.
„Kabeiroi” nerecomandat claustrofobilor
Și tragedia greacă se întoarce, în caz că a plecat vreodată, printre preocupările creatorilor de azi în fel și chip. O face și în toamna aceasta, la Londra, unde un proiect inedit a atras atenția recent. Compania Punchdrunk a anunțat în urmă cu câteva zile „o aventură teatrală”: un spectacol inspirat din fragmentele care au supraviețuit din piesa „Kabeiroi” de Eschil.
Durata fiecărei reprezentații este estimată la șase ore, iar numărul de spectatori este fix: doi. Cei doi norocoși vor avea mult de stat în picioare și de mers prin spații secrete din oraș, într-o experiență care se dorește a fi mai mult decât teatru, iar cei dornici de aventură nu pot decât să spere că vor avea noroc, pentru că biletele s-au vândut printr-un fel de tragere la sorți care s-a încheiat deja pe 10 septembrie.
„Kabeiroi” nu se recomandă claustrofobilor, femeilor însărcinate și nimănui care suferă de vreo „tulburare nervoasă”, au subliniat organizatorii, fără a oferi însă informații despre ce urmează să vadă spectatorii (care, apropo, sunt rugați să aibă la ei bilete sau abonamente de autobuz, experimentul fiind itinerant), dar precizând, de exemplu, că accesul criticilor de teatru este permis numai „în limita spațiului limitat”, ceea ce a stârnit reacția, ironică sau cât se poate de directă, a cronicarilor de la „The Guardian”. „Un nou viitor critic se arată”, a comentat și Mark Shendon, editor la „The Stage” și președinte ale Critics Circle: „Dar ruptura, odată produsă, nu va mai permite cale întoarsă. Criticii sunt în pericol iminent de a deveni ceva din trecut pentru teatrul viitorului”.
Print