„Lied domestic” de Alexandru Mușina

Prințesa mea e o femeie oarecare,

Are sânii căzuți și fundul cam mare,

Îmi spune „ești leneș, nimic nu te interesează”,

Îmi zice „se vede că nu îți pasă,

Nu-ți pasă”.

 

Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată,

O mângâi pe gât și-i spun că e minunată,

Ea îmi zice „lasă-mă, lasă-mă, mai bine

Ai căuta capul de la aragaz”. Îmi spune „iar

Ai uitat să iei sana, bine

Că n-ai uitat de revistele tale”. Apoi

 

Plânge și țipă și sparge o farfurie:

Eu îi spun că e cam rea pentru o aproape soție,

Ea îmi strigă „ești un ticălo, ticălooos,

Nu-ți pasă de nimic” și se aplecă

Și strânge cioburile de pe jos.

 

Prințesa mea e o femeie oarecare

Când face dragoste îmi spune că o doare.

Ea zice: „mai încet, dragule, mai încet,

Știi…” Ea aproape plânge și zâmbește și zice:

„Dragule, dragule, dragul meu, încet…”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.