Limbajul iubirilor shakespeariene pe înțelesul tuturor

romeo si julieta1Elena Coman, anul III Teatrologie, UNATC București

Poate cea mai cunoscută piesă de teatru a tuturor timpurilor rămâne „Romeo si Julieta”. Miza: iubirea. În jurul acesteia se țese pânza atât de firavă a destinului, care leagă și dezleagă relațiile interumane. Geniul shakespearian strecoară în tragica poveste de dragoste a celor doi tineri din Verona picătura universalității. Indiferent de contextul în care regizorul o transpune, piesa își păstrează impactul tulburător.

Deși fizic prezenți la Craiova, spiritual am călătorit în Israel. În cadrul Festivalului Internațional „Shakespeare”, Teatrul Municipal din Beer-Sheva (Tel Aviv) a prezentat spectacolul „Romeo și Julieta”, în traducerea lui Eli Bijacui și regia lui Irad Rubinstein. Îndepărtându-se de orice asemănare cu un tablou renascentist, spectacolul devine, mai degrabă, o peliculă în care tinerețea joacă rolul principal.

Situația din zona deșertului Negev se află, la propriu, pe „nisipuri mișcătoare”. În timp ce se urmărește asiduu dezvoltarea comunităților și a orașelor și au loc transferuri nenumărate ale bazelor militare, teatrul rămâne sursa de experiență culturală și artistică pentru o societate armonioasă. Teatrul Beer-Sheva, fondat în 1973 ca o organizație non-profit, realizează sute de spectacole în fiecare an, cu mii de membri care subscriu, inclusiv studenți și școlari. Viziunea sa este de a crea un liant între sectoarele societății, mai ales noii imigranți, persoanele în vârstă, tineretul, evrei și beduini.

romeo si julieta4Păstrând în gând istoria unui popor pentru care valori precum credința și iubirea sunt fundamentale, publicul a fost martorul unui spectacol revoluționar. Estetica acestuia a pus accent pe influența audio-vizuală a scenelor. Regizorul Irad Rubinstein optează pentru personaje autohtone, purtând costume (create de Maor Zabar) de piele, din diferite materiale, nonconformiste și bizare. El păstrează tematica piesei și sugerează prin scenografie (Svetlana Breger) dezbinarea celor două familii, Capulet și Montague. Folosindu-se de schele, simetric poziționate, pe două niveluri, actorii aduc conotația potrivită fiecărei secvențe. Fără prea multă recuzită, doar prin lumini, muzică și elemente pe care le aduc cu ei, se conturează imagini impresionante. Astfel de exemple sunt: prima scenă în care Romeo și prietenii săi apar „conducând” o motocicletă și scena balului când invitații poartă măști de gaz. Tot din categoria „momentelor marcante” fac parte scena în care Julieta se otrăvește și cea a „reîntâlnirii” în cripta familiei Capulet întru eternitate a celor doi îndrăgostiți. Emoția acestora se compune din muzica (Ran Bagno) aproape hipnotică și momentele de dans (Amit Zamir) care explorează sensibilitatea ființei umane. Rezultatul este mai presus de cuvinte, reușește să fure orice respirație și duce la cote maxime dramatismul celor două puncte culminante ale poveștii.

romeo si julieta3Trupa din Israel face cunoștință spectatorilor europeni cu un altfel de Shakespeare. Deși nu se îndepărtează prea mult de la textul original, producția lui Irad Rubinstein surprinde o lume shakespeariană adusă în contemporan. Demonstrația e simplă: nimic nu s-a schimbat. Trecerea timpului nu modifică esențele, ci doar forma lor de prezentare. Urmărind acest spectacol, tentația este de a te lăsa furat de împletitura perfectă a celor două dimensiuni: ieri și azi. Răspunderea pentru crearea acestei atemporalități le revine actorilor. Forța spectacolului provine tocmai din asumarea totală a celor de pe scenă. Julieta (Avigail Harari) e copila îndrăgostită până peste cap de băiatul interzis, iar Romeo (Tom Avni) e tânărul tenace și stângaci pornit în aventura adevăratei iubiri. Martore le sunt privirile. Sinceri cu ei înșiși de la început și până la final, cei doi întruchipează puritatea și sacrificiul în același timp. Jocul lor lipsit de infatuare îi poartă de la starea de calm la beatitudine, extaz, disperare și renunțare la viață. Lasă senzația că simt aievea fiecare fior și că lupta lăuntrică cu impedimentele sociale îi consumă de tot. Romeo și Julieta sunt răzvrătiți, nebuni, curajoși și, înainte de toate, îndrăgostiți. Sunt cei de lângă noi; suntem chiar noi.

romeo si julieta5Mai este Shakespeare contemporanul nostru? Ne mai poate surprinde vreo montare a piesei „Romeo și Julieta”? Da și da. Spectacolul Teatrului Beer-Sheva a fost unul dintre cele mai apreciate din cadrul Festivalului Internațional „Shakespeare” de la Craiova. Nu pentru că regizorul a schimbat sfârșitul sau a rescris textul, ci pentru că a pigmentat cu ajutorul sunetului și a luminii scenele-cheie. În plus, a păstrat personajele în complexitatea lor și a adus pe scenă actorii potriviți. Cu ingeniozitate și intuiție, Irad Rubinstein se apropie de substratul shakespearian și înțelege valențele sale. Pune accent pe faptul că dragostea continuă să schimbe cursul lucrurilor indiferent de contextul istoric, politic, social, religios. Pe unicitatea și, totodată, universalitatea omului, care și-a păstrat natura firii de când a fost creat și până în prezent. Pe ciclicitatea evenimentelor și nevoia de sacrificiu pentru a (te) salva. El reamintește că însuși Shakespeare, oricine ar fi fost el, a lăsat scris întregii lumi că toate își au un rost și că nimic nu este nou.

Teatrul Beer-Sheva din Tel Aviv (Israel)

„Romeo și Julieta” de William Shakespeare

Regie: Irad Rubinstein

Scenografie: Svetlana Breger

Costume: Maor Zabar

Coregrafie: Amit Zamir

Lumini: Ziv Voloshin

Muzica: Ran Bagno

Coordonator lupte: Uri Bustan

Instruire text: Dan Inbar

Distribuție: Tom Avni, Ron Bitterman, Oren Cohen, Adva Edni, Amit Epstein, Tom Hagy, Avigail Harari, Eiran Harush, Ziv Meir, Nitzan Rotschild, Dani Shapira, Muli Shulman, Sarit Vino Elad, Michal Weinberg, Tamar Malachy, Yuval Levy

Print

Un Comentariu

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.