Cred că nu există pe lumea aceasta exeget cât de cât serios al Livezii de vișini care să nu fi văzut în capodopera cehoviană o superbă, copleșitoare metaforă a extincției. Într-o celebră carte (Livada de vișini, Teatrul nostru), George Banu scrie că piesa ar da seama despre experiența morții. Adică preț de câteva luni de zile personajele din piesă „stau, cu toții, strânși în jurul unui muribund pe care niciunul dintre leacurile încercate nu îl poate vindeca”.
Exegetul francez de origine română a mers chiar mai departe atunci când a văzut în Livada de vișini o metaforă a teatrului care pierde tot mai mult teren în zilele noastre. Care, la fel ca biblioteca, este înlocuit de internet. Și atunci, ce poate fi mai provocator, mai curajos și, poate, chiar mai dătător de speranță decât să le propui unor tineri viitori actori să joace Livada de vișini? Și nu oricum, ci într-o multitudine de spații, mai exact patru, în întregime lipsite de decor. Regizorul budapestan Zsóter Sándor, care înțeleg că este și profesor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta, invitat să coordoneze ceea ce aș numi nu un spectacol-exercițiu, ci mai curând un spectacol-studiu cu Livada de vișini, îndrumându-i pe studenții profesoarei Novák Eszter, le-a cerut acestora să joace printre spectatori. Printre scaunele acestora.
Stau și mă gândesc dacă această soluție simplă, economicoasă, care, între altele, favorizează turneele (eu însumi am văzut spectacolul cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru Poimâine, ajuns la ediția a șasea, Festival organizat de Teatrul Szigligeti din Oradea) nu reprezintă o confirmare a ipotezei emise de George Banu. Noi, spectatorii de teatru din ce în ce mai puțini, reprezentăm o posibilă soluție pentru a sugera livada. A cărei evocare scenică a ridicat de-a lungul timpului nenumărate probleme, dar a și iscat numeroase soluții. Despre care dă seama aceeași exemplară carte a lui George Banu. Și, pe urmă, ce poate să fie mai încărcat de semnificație și de optimism, desigur, decât să le propui unor tineri care încă nici nu au intrat cu totul în profesie să joace o piesă despre cădere și despre cotitură, cum crede același George Banu că ar fi scrierea lui Cehov?
Cu două alte două lucruri surprinde spectacolul studenților de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta. Deși am văzut de-a lungul vieții mele nenumărate spectacole cu Livada… este pentru prima oară când îmi este dat să aud textul lui Cehov asezonat cu arii. Arii muzicale. Auzim aria lui Lopahin, pe cea a lui Liubov Andreevna, aria lui Iașa și cea a lui Petea Trofimov, aria Charlottei Ivanovna. Nu ader cu sufletul chiar foarte împăcat la această soluție, dar înțeleg că ea a fost impusă în primul rând de specificul clasei de actorie, ea fiind una cu profil de teatru muzical. Acestea fiind condițiile, trebuie să admit că în cursul acestui spectacol, care pe alocuri mi-a apărut ca un amestec de stanislavskianism și de brechtianism (tinerii actori Borsi-Balogh Máté, Bori Réka, Brasch Bence, Czvikker Lilla, Fáncsik Roland, Fekete Gábor, Hajdu Péter István, Hunyadi Máté, Imre Krisztián, Jenővári Miklós, Józsa Bettina, Kurucz Dániel, Ladányi Júlia, Litauszky Lilla, Mentes Júlia, Nagy-Bakonyi Boglárka, Széles Flóra sunt înveșmântați în alb și negru) că am avut șansa să aud multe voci frumoase cântând live arii despre al căror autor nu am, spre regretul meu, nici cea mai mică informație.
Deloc ușor de pus în practică a fost cea de-a doua surpriză pe care ne-au pregătit-o realizatorii spectacolului. Vedem în cadrul uneia și aceleiași reprezentații doi-trei interpreți pentru mai toate rolurile însemnate din Livada de vișini. Lucrurile se petrec cam tot la fel cum s-a întâmplat cu ocazia unora dintre repetițiile generale deschise pe care le-a făcut Andrei Șerban cu varianta de la Sibiu a Pescărușului ori cu Unchiul Vanea de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. În cazul de față sunt exceptate de la această experiență îndrăzneață rolurile Charlotta Ivanovna, Gaev, Iașa și Firs. Sper să nu fi greșit numărătoarea. Și, tot pentru a nu cădea în cine știe ce greșeală ori confuzie și a răni sensibilitățile celor aflați la început de drum în ceea ce sper ca pentru cei mai mulți să fie o viitoare carieră, mă mulțumesc să apreciez evoluția de ansamblu. Cu mențiunea că diferențieri există.
Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta
LIVADA DE VIȘINI de A.P. Cehov
Regia: Zsótér Sándor
Cu: Borsi-Balogh Máté, Bori Réka, Brasch Bence, Czvikker Lilla, Fáncsik Roland, Fekete Gábor, Hajdu Péter István, Hunyadi Máté, Imre Krisztián, Jenővári Miklós, Józsa Bettina, Kurucz Dániel, Ladányi Júlia, Litauszky Lilla, Mentes Júlia, Nagy-Bakonyi Boglárka, Széles Flóra
Data reprezentației: 1 mai 2019
Print