Liviu Ciulei: În teatru, dorința de a arăta totul creează tocmai o limită în posibilitatea spectatorului de a imagina

Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Liviu Ciulei…

Actele componente ale sintezei spectacolului trebuie să se proporționeze cu modestie și respect unul față de celălalt, trebuie să țină seama de întreg; acesta realizează scenic acțiunea în desfășurarea ei dramatică și mijlocește pătrunderea ideii principale până la conștiința spectatorului. De multe ori, decoruri prea proeminente sufocau pe actor.

Străinii care ne-au vizitat țara și au fost oaspeții teatrelor noastre ne-au adus nu o dată darul criticii lor în acest sens. Dimpotrivă, critica noastră de specialitate nu a dirijat scenografia. În cronicile dramatice, abia apare un calificativ sumar și cu totul formal în legătură cu decorurile, fără a le pune însă în vreun fel în discuție. (…)

Din păcate, naturalismul apărut în decorul de teatru la noi a fost și, în parte este însă, rezultatul unui asemenea „prizonierat” față de realitate.

Vina acestui lucru nu stă în lipsa de talent sau în lipsa de cunoștințe profesionale a pictorilor noștri de teatru. Dimpotrivă, o revărsare abundentă de talent și studiu a fost investită în spectacolele noastre. De multe ori, „efortul” depus era chiar exagerat, și am să fiu mai clar.

În dorința obținerii unei opere „cât mai realiste”, mulți scenografi și-au dăruit luni de zile pentru studierea unei piese, pentru realizarea ei în amănunte multiple și exacte. Stilul epocii era urmărit cu asiduitate și redat cu meticulozitate. Realitatea epocii, însă, în sensurile ei, scăpa scenografilor. (…)

Teatrul, față de alte arte, este foarte generos în puterea lui de sugerare. Un amănunt, dacă este pus în valoare, ajută pe spectator să confabuleze, și trimiterea în această lume imaginativă a spectatorului poate fi făcută cu precizie. (…) În arta teatrului, dorința de a arăta totul creează tocmai o limită în posibilitatea spectatorului de a imagina.

Print

2 Comentarii

  1. Violeta 11/07/2017
  2. Octavian 18/07/2017

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.