Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Liviu Ciulei…
Actele componente ale sintezei spectacolului trebuie să se proporționeze cu modestie și respect unul față de celălalt, trebuie să țină seama de întreg; acesta realizează scenic acțiunea în desfășurarea ei dramatică și mijlocește pătrunderea ideii principale până la conștiința spectatorului. De multe ori, decoruri prea proeminente sufocau pe actor.
Străinii care ne-au vizitat țara și au fost oaspeții teatrelor noastre ne-au adus nu o dată darul criticii lor în acest sens. Dimpotrivă, critica noastră de specialitate nu a dirijat scenografia. În cronicile dramatice, abia apare un calificativ sumar și cu totul formal în legătură cu decorurile, fără a le pune însă în vreun fel în discuție. (…)
Din păcate, naturalismul apărut în decorul de teatru la noi a fost și, în parte este însă, rezultatul unui asemenea „prizonierat” față de realitate.
Vina acestui lucru nu stă în lipsa de talent sau în lipsa de cunoștințe profesionale a pictorilor noștri de teatru. Dimpotrivă, o revărsare abundentă de talent și studiu a fost investită în spectacolele noastre. De multe ori, „efortul” depus era chiar exagerat, și am să fiu mai clar.
În dorința obținerii unei opere „cât mai realiste”, mulți scenografi și-au dăruit luni de zile pentru studierea unei piese, pentru realizarea ei în amănunte multiple și exacte. Stilul epocii era urmărit cu asiduitate și redat cu meticulozitate. Realitatea epocii, însă, în sensurile ei, scăpa scenografilor. (…)
Teatrul, față de alte arte, este foarte generos în puterea lui de sugerare. Un amănunt, dacă este pus în valoare, ajută pe spectator să confabuleze, și trimiterea în această lume imaginativă a spectatorului poate fi făcută cu precizie. (…) În arta teatrului, dorința de a arăta totul creează tocmai o limită în posibilitatea spectatorului de a imagina.
Print
Inapoi la argument…..iar daca in aceasta saptamana argumentul propus este superlativul care ne face sa retraim minunea Teatrului,adica Liviu Ciulei,portile mintii si ale sufletului isi cer tributul lor bine meritat.Imi place sa cred ca arta teatrala este o utopie a visurilor noastre,o oglinda in care fiecare apare asa cum este in realitate, Canibal sau Fat Frumos nu conteaza.
Speranta este ca la iesirea din sala de spectacol frumusetea inunda sufletele noaste si isi incepe propriul ei proces de igiena morala individuala.
Unul dintre gigantii poeziei scenice impletite cu imaginea ei vizuala a fost Maestrul Liviu Ciulei.Nu stiu ce as putea spune eu pentru a face pe cei care nu il cunosc suficient sa isi indrepte privirile spre El.Pot numai sa indemn generatiile de astazi din lumea teatrala spunind :Priviti mereu in Sus la un L.Ciulei ,pentru ca in jos stiti bine ce este si traiti in fiecare zi realitatea!
Acest articol -memorie este centrat pe capacitatile de scenograf de exceptie pe care Liviu Ciulei le-a avut, datorita si faptului ca a fost si absolvent al Facultatii de Arhitectura .
Ciulei a abandonat definitiv panza pictata ,si a trecut la decorul arhitectural facut de el insusi cu minime detalii de realizare pe plansele de lucru, prezentate tamplarilor,lacatusilor si oamenilor minunati din spatele cortinei.101,150 de planse pentru o singura piesa erau minimul la care L.Ciulei putea gandi.Pe urma, desena costumele,punea la punct notele de regie,gandea luminile si concentra centrul de atentie asupra fiecarui personaj.
Pentru ca sub lupa mea de curiozitate teatrala se afla acum Maestrul G.Strehler(contemporan ca debut teatral cu Ciulei), gasesc atat de multe lucruri in comun din punct de vedere al constructiei scenice cu L.Ciulei, dar si multe deosebiri din punct de vedere scenografic.De acest lucru se pot scrie pagini intregi,ceea ce este clar pentru un spectator este ca dupa ce vede acesti monstrii sacri ai teatrului european, cu greu alege astazi sa asiste la o punere in scena .
Ne intrebam de ce astazi realizari teatrale la nivel de arta, facuta cu perfectiune nu mai sunt posibile sau sunt atat de rare?Lipsesc Maestrii sau lipseste o scoala de teatru care sa formeze?
Voua va revine raspunsul…..
Lecțiile de teatru , atat ca scenograf cat si ca regizor, date si lăsate pe scena Teatrului Bulandra, un Templu Cultural , opera incontestabila a lui Liviu Ciulei, sunt oferta de neuitat a acestui Om- Monument al Artei Teatrului Românesc.
Sper ca învățămintele sale sa rămână in mintea celor ce urmeaza calea teatrului.
Puterea sa de munca, caldura, intransigenta fata de lucrul bine facut, lupta cu timpul pentru șlefuirea detaliului, cultura sa imensa , neafișata, dar evidentă in tot ce făcea, ținuta sa nobila de ” Boier” adevarat, Discreția cu care isi afișa prezenta si mai ales ținuta sa de Renascentist il aseaza sus printre Zei.
Căci , da , Liviu Ciulei este Omul Renașterii in cultura românească si unul dintre cei importanți care au dus numele românesc in lume.
Istoria Teatrului Românesc are multe pagini scrise de Liviu Ciulei.
Aceasta Carte a Culturii Romane nu poate fi deschisă si citită fara sa te opresti la pagina Liviu Ciulei.