Indiferenţa istoriei este doar o expresie dincolo de care se află violenţa, sub o formă a ei sau alta, violenţa unui individ sau a unui grup, care devine, prin consecinţele ei, violenţa tuturor. Sub semnul ei stă devenirea societăţii oamenilor şi, implicit, a componentelor ei. Printre ele, devenirea arhitecturii, a artei vizuale, a teatrului. O dovedeşte încă o dată istoria, care-şi arată chipul nepăsător după legi care ne scapă.
Două întâmplări sau evenimente semnalate de cotidianul „The Independent“ săptămâna trecută o confirmă. Publicaţia semnalează o descoperire a unui loc al memoriei din Berlin şi, pe de altă parte, un pericol care planează asupra orăşelului Stratford-upon-Avon şi a legendei care-l înconjoară.
Despre ce este vorba? Aflăm că în capitala Germaniei s-a descoperit din întâmplare un vechi teatru de cabaret, datând din vremea Republicii de la Weimar. În inima Berlinului, anunţă sursă citată, constructorii au scos la iveală, după ce au curăţat douăzeci de tone de moloz, ruinele unui teatru frumos, cu sală de bal, fief al mondenilor de la începutul secolului trecut, închis din motive necunoscute în anii ’30, poate din cauza invaziei naziste. În Al Doilea Război Mondial, spaţiul s-a transformat într-un maldăr de gunoi, în care au supravieţuit fresce elaborate, scări în spirală şi ceva din pereţii odinioară acoperiţi de oglinzi. În comunismul postbelic, clădirea nu a stârnit interesul autorităţilor, aşa că a rămas o ruină nefolosită. Abia acum, la începutul unui nou mileniu, arhitecţii de la Moritz Gruppe au descoperit şi au achiziţionat edificiul, unde intenţionează să construiască un spaţiu pe trei nivele, cu săli de teatru şi expoziţie.
Nimic surprinzător, spre deosebire de situaţia semnalată de cealaltă ştire. Pericol la Stratford-upon-Avon, orăşelul venerat al lui Shakespeare cel venerat: casa pitorescă a lui Anne Hathaway, soţia scriitorului, este în pericol din cauza unei hotărâri a guvernului britanic, care aprobă construirea a 800 de locuinţe în apropiere. Autorităţile locale, împreună cu un grup numeros de protestatari, au intrat în conflict cu guvernul şi au demarat o campanie împotriva deciziei care ameninţă cu distrugerea un loc al memoriei păstrat cu sfinţenie.
Situaţia este veche, însă recenta aprobare acordată unui dezvoltator imobiliar a aprins din nou spiritele. Potrivit unuia dintre protestatari, citat de cotidianul menţionat, două atracţii ale locului sunt minunata grădină elisabetană şi livada, care se vor degrada sever, dacă planul aprobat va fi pus în aplicare. „Casa este de importanţă capitală în biografia lui Shakespeare, este o proprietate-simbol. Trebuie să oprim acest plan“, insistă Debbie Griffiths, membră a comunităţii locale care a acţionat guvernul în Justiţie. „Frumuseţea celui mai important spaţiu cultural din ţară va fi grav afectată, iar localnicii nu vor aşa ceva“, a explicat Rob Silk, localnic citat de „The Independent“.
Violenţă şi ipocrizie sau ipocrizie şi violenţă, cum doriţi. Nici pe britanici, pentru care Shakespeare rămâne valoarea supremă, nu-i ocolesc deloc. Cultul pentru trecut cedează, şi în cazul acesta, în faţa unei ispite violente şi irezistibile: banul.
Print