Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Louis Jouvet…
„Dacă teatrul de azi tinde către ceva, e către o viață în care spiritul pare să-și fi recâștigat drepturile asupra materiei moarte, cuvântul asupra jocului, textul asupra spectatorului. Spre o veritabilă convenție dramatică, făcută din poezie, grație și noblețe.
Scena franceză este azi o scenă fără istorie. Datarea în timp nu se face simțită decât prin întoarcerea la grija pentru elementul dramatic, care este aceea a marilor epoci, la preocupările umane, care creează o înțelegere secretă între oamenii adunați laolaltă, o plăcere comună și împărtășită în care sensibilitatea și simpatia își fac ecou.
Este întoarcerea la veritabila tradiție teatrală: este o epocă de reeducare. Câțiva autori și-au păstrat gustul scrisului și al meditației, simțul elocinței dramatice, arta de a inventa în folosul nostru acțiuni în care personajele ni se oferă fără alt gând decât de-a mărturisi, de-a se confesa în folosul sentimentelor și al emoțiilor noastre.
Dacă teatrul de azi se îndreaptă spre ceva e spre amuzamentul de calitate, în care spectatorul, ca și actorul, își regăsesc calitatea de om și de semen, în care ceremonia teatrală își recâștigă din distincția și din noblețea primelor solemnități. Teatrul va juca poate iarăși un rol în societate, contribuind la viața ei spirituală, asumându-și iarăși misiunea și vechiul lui rol cultural.
Sensibilitatea și inteligența, care sunt în ultimă instanță elementele nemuritoare ale adevăratei măreții, au reapărut de curând în scena franceză.
Ajunsesem la acest punct cu gândurile mele, când Renoir se întoarse.
-La ce ai ajuns?
-Am ajuns la ideea că nu suntem inovatori, cred că ai dreptate; suntem sau vom fi continuatori.
-Dacă vrei… E mai frumos.
-Dar, după tine, ce este un inovator?
-Un om care-și detestă înaintașii.
-Nu e cazul meu, spun eu.
-Și care-și detestă, mai mult încă, succesorii.”
(Fragment din textul „Încotro se îndreaptă teatrul?”, traducere de Constanța Trifu, inclus în antologia „Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX”, vol II, ed. de B. Elvin, Editura Minerva, București, 1973)
Print