„Lucruri simple” de Iustin Panța

Iustin PantaNumai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată

casa umbrită în care dormeam dimineaţa până târziu,

fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând prin faţa porţii;

după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic.

(O singură dată gândisem la vorbele ei, Sunt atâţia bani în lumea asta

şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii vor să se

drogheze. Eu mănânc o prăjitură, beau un suc, merg, adică, pe drumul drept.

Sunt o fiinţă liniştitoare, nu crezi? Sunt un om simplu, liniştit.

Desigur, minţea).

Liniştea nu este deloc un lucru simplu,

aşa cum am crezut mai demult

uneori simţi cum cade ceva de la o înălţime imensă

în tine un obiect despre care nu ştii nimic

şi în liniştea aceea aştepţi bubuitul care să însemne

sfârşitul căderii. Înălţimea este nebănuită,

obiectul se mai află mult timp în cădere, ţinându-te încordat.

Cu puţină şansă ai putea să uiţi

Nimeni nu ne-a simţit lipsa nici prezenţa. Ne gândim la preocupările simple, casnice sau de sfârşit de săptămână, când, poate, vom ieşi câteva ceasuri la aer curat, să fumăm mai puţin. Spunem cuvinte obişnuite, ca în primele clase de şcoală, când copiii învaţă despre subiect şi predicat şi dau exemple de propoziţii: Calul paşte iarbă pe deal. Oamenii se întorc de la câmp. Sau atâtea altele

aşa cum am dat uitării întâmplarea din gară,

când am sosit prea târziu la peron, trenul plecase

şi făceam cu mâna cuiva nevăzut,

din tren nu ştiam ce mână îmi răspunde sau dacă îmi răspunde vreuna.

Nici uitarea nu este deloc un lucru simplu.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.