Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată
casa umbrită în care dormeam dimineaţa până târziu,
fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând prin faţa porţii;
după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic.
(O singură dată gândisem la vorbele ei, Sunt atâţia bani în lumea asta
şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii vor să se
drogheze. Eu mănânc o prăjitură, beau un suc, merg, adică, pe drumul drept.
Sunt o fiinţă liniştitoare, nu crezi? Sunt un om simplu, liniştit.
Desigur, minţea).
Liniştea nu este deloc un lucru simplu,
aşa cum am crezut mai demult
uneori simţi cum cade ceva de la o înălţime imensă
în tine un obiect despre care nu ştii nimic
şi în liniştea aceea aştepţi bubuitul care să însemne
sfârşitul căderii. Înălţimea este nebănuită,
obiectul se mai află mult timp în cădere, ţinându-te încordat.
Cu puţină şansă ai putea să uiţi
Nimeni nu ne-a simţit lipsa nici prezenţa. Ne gândim la preocupările simple, casnice sau de sfârşit de săptămână, când, poate, vom ieşi câteva ceasuri la aer curat, să fumăm mai puţin. Spunem cuvinte obişnuite, ca în primele clase de şcoală, când copiii învaţă despre subiect şi predicat şi dau exemple de propoziţii: Calul paşte iarbă pe deal. Oamenii se întorc de la câmp. Sau atâtea altele
aşa cum am dat uitării întâmplarea din gară,
când am sosit prea târziu la peron, trenul plecase
şi făceam cu mâna cuiva nevăzut,
din tren nu ştiam ce mână îmi răspunde sau dacă îmi răspunde vreuna.
Nici uitarea nu este deloc un lucru simplu.
Print
Iustin Panța!
L-am cunoscut de când avea 11 ani.Era tenisman de performanță.Eu eram cu zece ani mai mare.Mi l-a prezentat un vecin, Dr.Podariu Gheorghe ,ORList la Spitalul Militar din Sibiu care era împătimit de tenis.Iustin ,un adolescent,le dădea lecții de tenis unor bravi doctori maturi.Și pe mine m-a învățat Iustin câteva pase magice.De-a lungul vieții ne-am tot
întâlnit: La Sfântul Gheorghe/Covasna unde marea lui iubire Jeanette cu care are un băiat era profesoară de matematică la un Liceu din localitate iar eu eram actriță la secția română a Teatrului de Stat de aici.( după 40 de ani de viață a Teatrului Maghiar s-a înființat secția română azi TAM)și Jeanette medita copiii directorului meu de teatru și în casa lui Constantin Codrescu ne-am cunoscut.În 1991 după o revelatie eu am plecat din teatru la UBB Cluj-Napoca,Facultatea de Teologie greco-catolică și după cinci ani de studii m-am întors la Sibiu licențiat și Magistru în Teologie- am fost profesor de Religie și redactor la Radio Activ Sibiu.Ca profesor am fost colegă de cancelarie cu mama lui Iustin,Dna Panța era profesor de Limba engleză la Liceul Constantin Noica.Îl vedeam pe Iustin în fiecare marți când eu aveam o fereastră și el o aștepta pe mama.Ca redactor la Radio Activ i-am luat un interviu.Avea planuri mari.
L-am văzut înainte de a pleca la Neptun și cred că voia să-mi spună un secret dar era însoțit de frumoasă lui soție tânără și blondă,profesor de limbă română.
Azi îmi răsună în urechi versurile lui”De ziua mea de naștere mi-e poftă de colivă “.Adolescent voia să se facă preo.Ar fi fost un Apologet din neamul Sfântului Iustin!
Îl întâlneam la câte un parastas..parcă voia să spună ceva..nu era pregătit?nu eram pregătită? nu mai contează.. Mă voi ruga mereu pentru sufletul său!