În decursul ultimilor ani, Teatrul ACT și-a propus explorarea unei zone mai puțin abordate de creatorii contemporani: cea a literaturii clasice românești. Și a oferit publicului spectacole de referință, născute din geniul creator al regizorului Alexandru Dabija – prietenul și colaboratorul lui constant: „Absolut! (după Ivan Turbincă)” de Ion Creangă, „N-ai tu treabă!” de Cătălin Ștefănescu, după Dănilă Prepeleac de Ion Creangă, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” de Cătălin Ștefănescu, după romanul Moromeții de Marin Preda.
Autor al unora dintre cele mai îndrăgite spectacole-povești de la ACT, Alexandru Dabija se reîntoarce la universul lui Ion Creangă, propunând, de această dată, un spectacol-portret. Marcel Iureș îmbracă acum straiele lui Moș Nichifor, a cărui poveste o aflăm parcă dintr-o răsuflare, într-un maraton de replici savuroase cu partenera sa de scenă, Ruxandra Maniu. Dacă scriitura lui Creangă te poartă pe urmele fanteziei și crezi că protagoniștii săi vin din legende sau din propria lui imaginație, ei bine, vei afla că nu e chiar așa. Pe scena intimă de pe Calea Victoriei, personajele descind din paginile scriitorului și capătă formă, carne și oase, o inimă pătimașă și un umor nemijlocit. Așa că e bine să mergi pregătit pentru o porție zdravănă de râs.
Pornind de la un text mai puțin comun al lui Creangă, Alexandru Dabija împreună cu Marcel Iureș și Ruxandra Maniu construiesc un scenariu poate chiar mai complex și mai picant ca originalul. Ei păstrează nuanțele filozofice și plusează, cu responsabilitate, nu doar cantitatea de umor, ci și dimensiunea erotică a situației dramatice. Adaugă plus valoare povestirii inițiale, conferindu-i dinamism și adaptabilitate scenică, iar trimiterile subtile ghidează spectacolul către un delir erotic perfect justificat și deloc deranjant. Până la urmă, tot ceea ce spunem în mod uzual are o anumită încărcătură sexuală, nemaifiind un tabu în secolul nostru. Iar Moș Nichifor n-ar mai fi același fără glumele sale…
Cunoscut drept harabagiu în satul Țuțueni, Moș Nichifor primește sarcina de a o duce pe nora jupânului Strul până la Piatra. Și astfel pornim cu ei la drum, într-o căruță mare cât o casă de intră și saltea, și perne, și cufere, și cărți, și coșuri cu merinde, trasă de cele două iepe tinerele și albe… așa cum i-au plăcut întotdeauna lui Moș Nichifor. Prin puterea imaginației cu care a fost învestit spectatorul, fiecare dintre cei prezenți în sală găsește o reprezentare diferită pentru tradiționalul mijloc de transport și cele două însoțitoare de drum. Nici nu ai nevoie de mai multe elemente de decor ca să îți rămână întipărită în memorie imaginea celor doi în căruță, cu Moș Nichifor mișcând circular biciul său și privirea nedumerită a Jupânesei Malca. Călătoria lor, un fel de drum inițiatic cu sens reversibil, va fi cu tâlc: pentru tinerica „jupâneșică” viața abia începe, dar merge către soțul ei gata pregătită, cu mai multă experiență și mai mult curaj; pentru Moș Nichifor cel simpatic viața nu prea mai are secrete, dar o noapte petrecută în brațele unei novice îi readuce buna dispoziție și cheful de harabagie, ba chiar îi reamintește cât de mult ține la babușca lui.
Fără exces de cuvinte, Moș Nichifor se dovedește a fi un spectacol dedicat actorilor. O polifonie a gândului, a cuvântului și a gestului. Marcel Iureș compune un rol de forță, din care irumpe spiritul ludic și pasiunea de-a pune în teatru toată energia sa creatoare. E cuceritor și impunător în pofida condiției umile a personajului sau a nenumăratelor replici cu aluzii sexuale. În complementaritate, Ruxandra Maniu pune în personajul jupâneșicii o țesătură delicată, dar strașnică. Joacă la granița dintre vulnerabilitate și curiozitate, fragilitate și voluptate, ingenuitate și duplicitate. Cu toate că, incontestabil, Marcel Iureș conduce povestea și umple spațiul scenic cu o sonoritate inegalabilă, Ruxandra Maniu devine un contrapunct esențial în conceptul spectacolului. Intervențiile ei sunt ba scurte și sincere, ba încărcate de fascinație față de companionul său de drum, ba pline de subînțeles. Își construiește o paletă extrem de largă de reacții fizionomice și emoționale în funcție de partitură, pe care le întrebuințează cu pricepere și inteligență. Marcel Iureș și Ruxandra Maniu – un cuplu care funcționează impecabil în spectacol, dar nu prin meșteșug, ci, mai degrabă, printr-o prezență de spirit ancorată în talent și devotament.
Cea mai recentă premieră a Teatrului ACT, semnată Alexandru Dabija, se numește simplu: Moș Nichifor. Și la fel de simplu, fără tot soiul de artificii, le dă întâlnire unor doi actori speciali: Marcel Iureș și Ruxandra Maniu care, cu resurse ludice inepuizabile, sunt responsabili pentru un spectacol seducător. Vin să ne spună o poveste fără pretenții moraliste, dar care vorbește despre instinctivitatea ființei umane la orice vârstă cu așa mult umor, încât parcă-ți scapă râsetele fără să vrei. E acel spectacol cu o energie atât de bună, încât te așezi confortabil pe băncuță și pur și simplu te bucuri că ești acolo.
Teatrul ACT
Moș Nichifor după Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă
Regia: Alexandru Dabija
Costumele: Manuela Pungan
Distribuția: Marcel Iureș și Ruxandra Maniu
Foto: Alex Iureș
Print