Maria Albert este lector univ. dr. la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, unde predă teatru contemporan, literatură comparată, teatru românesc și coordonează ateliere de traducere de texte dramatice. Conduce Masteratul de Scriere dramatică în limba maghiară. Coordonează proiectul de colaborare cu Lark Play Development Centre din New York, în cadrul căruia a organizat patru ediții ale Taberei Internaționale de Scriere Dramatică și vizite în SUA ale unor dramaturgi români. A coordonat, împreună cu lect. univ. dr. Eugen Păsăreanu, echipa Universității de Arte din Târgu-Mureș în proiectul 3Layers pentru dezvoltarea unor programe de studiu în domeniul teatrului aplicat.
În cadrul FNT ați susținut o prelegere despre proiectul 3Layers, un proiect UAT, dezvoltat la inițiativa Universității de Teatru și Film din Budapesta. Prelegerea s-a intitulat „Teatrul educațional și experimentarea cu metodele teatrale de intervenție socială“. Cum a demarat acest proiect, ce scop a avut, în ce a constat?
Proiectul 3Layers a fost inițiat de Universitatea de teatru și film din Budapesta, în cadrul unei finanțări ERASMUS+ Tempus și s-a desfășurat între 2015-2017. Scopul său a fost înființarea unor programe de studiu comune între universități europene în trei domenii: cinematografie, teatru de păpuși și teatru aplicat – motiv pentru care s-a și numit: 3Layers. În toamna anului 2015, colegii din Budapesta ne-au invitat să ne alăturăm grupului de lucru de teatru aplicat… din mers. Noi am acceptat bucuroși, pentru că ne interesează foarte mult posibilitatea extinderii funcțiilor teatrului, pregătirea specialiștilor pentru acest domeniu și încercam deja în perioada aceea să ne dezvoltăm propriile programe de studiu în acest sens. Din echipa UAT au făcut parte din acest proiect, alături de mine: Eugen Păsăreanu, Anda Cadariu, Kinga Boros, Kinga Bakk Miklósi. Iar din partea Universității de teatru și film din Budapesta: Dániel Golden și Máté Gáspár, conducătorii clasei de formare a instructorilor dramatici și Júlia Neudold, doctorand, coordonatoarea programului educațional IRAM al Teatrului Örkény din Budapesta. Am început cu întâlniri de lucru și discuții la Budapesta și Târgu-Mureș, după care au urmat două conferințe la Budapesta și sesiuni de predare-test la ambele instituții. Prima conferință, din ianuarie 2016 de la Budapesta, a fost deschisă de Helen Nicholson, autoarea volumului Applied Drama, profesor universitar la Royal Holloway College din Londra, o deschizătoare de drumuri în acest domeniu, care ne-a evaluat programele și ne-a oferit sfaturi și feedback profesional. Volumul conferinței este accesibil on-line și conține și contribuțiile colegilor din domeniul cinematografiei și al teatrului de păpuși. Poate fi descărcat la adresa:
https://drive.google.com/file/d/0B6svDhOsg8ExSlZ6Sk1XdTRvN0E/view
În iunie 2017 am prezentat subiectul și la POSZT, Festivalul Național de Teatru din Ungaria de la Pécs, cu participarea lui Helen Nicholson. La finalul proiectului, în iulie 2017 am organizat un curs de vară de 10 zile la Târgu-Mureș, pentru studenți români și maghiari din Budapesta și Târgu-Mureș, unde am testat trei dintre modulele programelor noastre de studiu: dezvoltarea personalității și a creativității cu metode teatrale; teatrul participativ și dezvoltarea comunității cu metode teatrale; educația artistică și diseminarea artei cu metode teatrale.
Cum au fost finanțate aceste ateliere?
Pe lângă cadrul financiar oferit de ERASMUS+ Tempus am avut suportul celor două universități și am beneficiat și de generozitatea Consiliului Județean Mureș și a Muzeului Județean Mureș, care ne-au permis, în cadrul unui contract de colaborare, să folosim spațiile Palatului Culturii din Târgu-Mureș, în perioada cursului de vară. Și UNITER, organizatorii FNT 2017 au fost deosebit de primitori, prin găzduirea unui eveniment de prezentare.
Ce feedback ați avut de la participanții la aceste cursuri de vară?
De la primele predări-test am avut un feedback pozitiv. Au participat studenți de la diferite specializări, din clasele de actorie, regie, teatrologie, management cultural, scriere dramatică sau pentru pregătirea instructorilor dramatici din cele două universități. Toți participanții au accentuat necesitatea familiarizării cu practicile și metodele care permit o interacțiune mai apropiată cu publicul sau fac posibilă aplicarea metodelor teatrale în diverse domenii. Cadrele didactice care au participat sau au asistat la ateliere și-au exprimat dorința de a se dezvolta în această direcție și a fost inițiat un dialog profesional foarte promițător în acest sens. Colaborarea dintre facultățile în limba română și cea în limba maghiară din cadrul Universității de Arte a fost un alt element apreciat de toți participanții. Specialiștii de la teatrele de repertoriu sau companiile independente cu care ne-am consultat s-au arătat deschiși pentru colaborări. În ansamblu am avut reacții pozitive, peste așteptările noastre și am aflat că există o nevoie și un interes reale pentru teatrul aplicat, pentru studiul metodelor teatrale aplicabile în diverse feluri.
Ați menționat deja de două ori instructorii dramatici din cadrul Universității de Teatru și Film din Budapesta. Cum ați descrie/defini ceea ce fac ei?
Instructorul dramatic se formează în cadrul programului de studiu la nivel de licență, la Universitatea de Teatru și Film din Budapesta. Programul pregătește specialiști în teatrul educațional și pedagogia teatrală. Dar conține și elemente de management al activităților de acest gen, astfel încât absolvenții pot fi organizatori de activități teatrale în serviciul comunității sau în diferite instituții/programe culturale sau de învățământ.
Pe termen lung înțeleg că vă propuneți elaborarea unui program de master pentru patru domenii?
Deoarece, în urma consultărilor și discuțiilor avute, acreditarea unui program de masterat comun ni s-a părut extrem de dificilă, cele două țări – România și Ungaria – având reglementări diferite, am convenit să elaborăm module pentru cursuri de vară. Urmează ca cele două universități – Târgu-Mureș și Budapesta – să-și dezvolte propriile programe de masterat și să găsim formele pentru colaborări viitoare. Cursurile de vară de zece zile vizează pregătirea în patru domenii: dezvoltarea personalității și a creativității cu metode teatrale; teatrul participativ și dezvoltarea comunității cu metode teatrale; educația artistică și diseminarea artei cu metode teatrale și predarea limbilor străine cu metode teatrale. În cadrul cursului de vară am testat primele trei module. Și am avut un start promițător: directoarea Palatului Culturii din Târgu-Mureș este interesată să colaboreze cu studenții noștri pentru proiecte de diseminare a artei prin metodele teatrale prezentate.
Cine credeți că va fi interesat de un asemenea program de master? Actorii? Pedagogii?
În urma feedbackului de până acum am observat că sunt diferite grupuri, cu scopuri diferite, deci, în viitor ne vom adapta nevoilor participanților. Există pedagogi interesați de teatru, de artă, de metodele teatrale și actori, regizori, dramaturgi, creatori de teatru cu vocație și interes pentru domeniul educațional sau social. Teatrele profesioniste sunt foarte interesate mai nou de programe educaționale, prin care își angrenează spectacolele într-un discurs social mai larg sau își educă și își dezvoltă publicul. Instituțiile artistice pot recurge la metode teatrale pentru popularizarea artei plastice sau a muzicii, de exemplu. Încercăm să fim flexibili și deschiși.
Astfel de inițiative contribuie foarte mult, cum ați spus deja, și la dezvoltarea publicului pentru teatrul tradițional…
Da, bineînțeles. De fapt, unul dintre atelierele conduse de Júlia Neudold, conducătoarea programului educațional de la Teatrul Örkény din Budapesta, a prezentat metode prin care publicul poate fi atras în diverse activități, care transformă teatrul într-un centru cultural și social și în același timp sporesc interesul pentru spectacolele tradiționale, dar contribuie și la înțelegerea și aprecierea tendințelor estetice inovatoare și experimentale sau de intervenție socială.
Până la oficializarea programului de master ce va mai urma?
Sperăm să organizăm o nouă serie de cursuri de vară și vom lucra la acreditarea programelor de master. Prin prezentările de la POSZT și de la FNT am încercat să cooptăm specialiști din România și Ungaria într-un dialog profesional fertil. Sperăm să avem colaborări fructuoase.
Cum ați defini noțiunea de teatru aplicat?
O primă definiție este dată de faptul că iese de sub sfera esteticului. Nu este teatru documentar și nici spectacol tradițional. La întâlnirile noastre de lucru, în discuțiile cu praticieni sau în cadrul conferinței am dezbătut pe larg acest subiect extrem de complex. Ceea ce noi numim teatru aplicat este un domeniu în formare. Sub noțiunea-umbrelă de teatru aplicat pot fi adunate metodele teatrale aplicate în diverse domenii, spectacolele de intervenție socială, programele educaționale ale teatrelor sau programele de teatru ale instituțiilor educaționale și multe alte forme foarte diferite. Prezentarea lui Helen Nicholson de la POSZT a fost foarte interesantă, concluzia ei fiind că, în timp ce la începuturile sale teatrul aplicat sau educațional era într-adevăr definit și de multe ori se definea pe sine prin eliberarea de primatul criteriilor estetice, în prezent tendința este de elaborare a unor activități în care esteticul teatral devine extrem de important și este garanția aplicabilității și a eficienței sociale.
Teatrul intervine din ce în ce mai mult în spațiul social…
Teatrul adevărat intervine întotdeauna în spațiul social, chiar dacă nu își formulează explicit această intenție. Când însă creatorii conștientizează posibilitatea sau chiar necesitatea impactului social al activității lor, se creează un surplus de energie care activează și publicul și îl cooptează într-un dialog atât de necesar pentru funcționarea comunității. Teatrul este o formă deosebit de conservatoare. Convențiile ne încadrează, știm cum trebuie să ne comportăm, ce se așteaptă de la noi, când să aplaudăm sau să tăcem. Dar arta ar trebui să ne surprindă, să ne pună întrebări, să ne ajute să ne înțelegem pe noi înșine și să ne integrăm cu folos în comunitate. Aici intervine și responsabilitatea creatorilor. Dacă în cursul pregătirii lor profesionale, specialiștii tineri se familiarizează cu diverse metode de intervenție socială sau de aplicare a metodelor teatrale, vor avea mai multe posibilități de exprimare și implicit crește posibilitatea intervenției.
Și zona educațională se dezvoltă din ce în ce mai mult cu ajutorul teatrului…
Educația beneficiază și profită de mult timp de metodele teatrale, aplicațiile fiind foarte variate. De la simple jocuri dramatice de autocunoaștere sau cunoașterea grupului, până la team-building sau dezvoltarea personalității și a creativității, aplicare în învățarea limbilor străine și mai nou chiar și în explicarea unor cunoștințe din domeniul științelor exacte. Sunt infinite modurile de aplicare în educație. Din feedbackul pedagogilor care au participat la cursuri am aflat că aplicarea acestor metode contribuie și la creșterea motivației interioare a elevilor, dar și la revigorarea interesului profesorilor. Impactul cel mai important, pe care îl aștept, ar fi transformarea procesului educațional într-un dialog în care elevii și profesorii explorează împreună teritoriile cunoașterii și învață din experiențe.
Teatrul ca terapie constituie alt teritoriu foarte interesant…
În cadrul proiectului nostru ne-am ocupat mai puțin de această latură și mai mult din punct de vedere teoretic, atunci când am discutat despre domeniile posibile de aplicare. Știm că la UNATC există deja un program de studiu în acest domeniu și ar fi foarte bine să colaborăm.
Cum poate fi evaluat impactul teatrului aplicat?
Se discută mult despre profitabilitatea artei, a teatrului. Profitul însă poate fi și social, nu neapărat financiar – discursul social declanșat de un spectacol, rezolvarea unui conflict prin metode teatrale sau pur și simplu efectul de coeziune, de sentiment al comunității pe care îl trăiește un public. Evaluarea este o altă chestiune. În Ungaria s-a încercat evaluarea efectelor acestor activități în educație, într-un studiu amplu și există numeroase cercetări internaționale cu privire la impactul teatrului aplicat. Deoarece ne aflăm la început de drum, trebuie să ne dezvoltăm propriile metode de evaluare dar și o metodă prin care să informăm factorii de decizie, finanțatorii despre utilitatea acestor activități. Am recenzat de curând un volum despre teatrul educațional și pedagogia teatrală din Ungaria, rezultatul unor cercetări și consultări profesionale. Cercetarea și cartea se structurează pe trei teme majore: terminologia, evaluarea calității și strategia. Pentru evaluarea calitativă specialiștii au propus activarea și funcționarea unei platforme online unde participanții, pedagogii și specialiștii pot oferi feedback despre activitățile de teatru educațional și pedagogie teatrală. Un astfel de dialog dinamic poate fi util și pentru teatrul aplicat. În România nu există încă un forum permanent, o platformă unde specialiștii din diverse medii să se poată consulta. Sunt încercări, conferințe, ca și prezentarea noastră din cadrul FNT. Pe viitor sperăm să găsim metode de comunicare și colaborare. Deocamdată se simte lipsa unei strategii comune, în timp ce în Ungaria se desfășoară un dialog amplu și se fac eforturi pentru o conlucrare profesională fructuoasă. Există materiale de studiu, se organizează regulat discuții tematice. În România, în schimb, circulă mai multe traduceri ale lucrărilor de specialitate importante, ca de exemplu scrierile lui Augusto Boal. Dacă am reuși să unificăm aceste eforturi, ar fi foarte bine. Iar interesul din partea presei de specialitate ne ajută mult în stabilirea legăturilor profesionale de care avem nevoie.
Se poate învăța teatrul aplicat sau e mai mult o intuiție… o vocație…?
Participanții la cursurile și atelierele noastre ne-au confirmat că au învățat foarte mult. Bineînțeles, trebuie să aibă deschiderea și interesul care îi motivează în studiu. De aceea am cerut și vom cere în aplicațiile pentru curs un scurt eseu despre concepția referitoare la teatrul aplicat a posibililor participanți.
Print