Marinela Țepus: „Repertoriile teatrelor sunt dictate, în mare parte, de regizorii cu care dorim să colaborăm“

IMG_4076După mai bine de 40 de ani, conform specialiştilor de la IMAS, în care nu a mai preocupat pe nimeni statistica privind consumul de teatru din România sau din Bucureşti, Teatrul „Nottara“ a comandat un sondaj sociologic (sondajul a fost realizat în decembrie 2012, iar rezultatele sale au fost făcute publice în decembrie 2013) privind aceste aspecte. Un sondaj despre ce vrea (motivaţii şi aşteptări, preferinţe) şi ce gândeşte/cum acţionează (opinii şi obiceiuri) publicul bucureştean, adică aprox. 585.500 de persoane cu vârsta de 18 ani şi peste, dintre care jumătate merg foarte rar la teatru – o dată în ultimul an, iar o treime doar ocazional – o dată în ultimele trei luni. Iniţiativa realizării i-a aparţinut teatrologului Marinela Ţepuş, director al Teatrului „Nottara“ din Bucureşti. Am încercat să aflăm în cele ce urmează ce face, cum face şi unde vrea sa ajungă Teatrul „Nottara“ – teatru cu o istorie şi o tradiţie considerabile, fiind în joc atât reputaţia lui, cât şi publicul plătitor care îi trece sau care ar putea să îi treacă pragul.

continuare din nr. 199

https://yorick.ro/marinela-tepus-un-studiu-sociologic-masoara-notorietatea-popularitatea/

I.I.: Tot ce înseamnă comentarii în mass-media (critica de specialitate şi jurnalismul cultural) contează pentru mai puţin de 1/3 din public. E mult? E puţin?

M.Ț.: Este extrem de puţin. Insignifiant. Şi mă tem că vina o purtăm noi, specialiştii, prea ocupaţi cu răfuieli subterane, prea obsedaţi să ne promovăm propria imagine. Aşa cum am mai spus, eu cred că s-a produs o scindare între critica de teatru şi public. Iar publicul ne sancţionează, venind la teatru după „recomandările unor prieteni ori cunoscuţi“, şi nu în urma lecturii cronicilor dramatice. E drept că în publicaţii a scăzut drastic spaţiul destinat culturii şi că au dispărut foarte multe titluri din presa scrisă. Locul acestora a fost luat de publicaţiile on-line şi de blog-urile personale. Cine scrie în acestea? De cele mai multe ori nu oameni de teatru, în adevăratul sens al cuvântului. Nu ştiu ce s-ar putea face şi nici dacă se mai poate face ceva…

I.I.: Conform sondajului o cincime dintre spectatori nu au un actor preferat, iar puţin peste un sfert dintre ei nu au o actriţă preferată. Intenţionaţi să îi convingeţi, prin punerea şi mai mult în valoare a actorilor/actriţelor de la „Nottara“? Doriţi să cuceriţi procentele nehotărâte?

M.Ț.: Găzduind, lunea şi marţea (când teatrul are pauză), spectacole ale altor trupe, s-a putut constata faptul că publicul a asimilat ca fiind ale colectivului nostru şi alte nume, precum: Virgil Ogăşanu, Magda Catone, Silviu Biriş… Asta nu ne supără deloc. Ne-a făcut să ne dăm seama că e timpul să atragem colaboratori din alte teatre, primenind cumva propria trupă. S-a văzut că, pe primul loc, în criteriile de selecţie a unui spectacol pe care publicul dorește să-l vadă, sunt actorii şi, mai ales, cei foarte cunoscuţi. Prin urmare, vom încerca să-i atragem pe aceştia spre noi. Şi primii paşi au şi fost făcuţi. În acest moment colaborăm cu Ion Besoiu, Gelu Niţu, Vlad Zamfirescu, Mihai Marinescu. L-am adus în trupă pe Andi Vasluianu. Avem alături de noi şi nume ale unor mai tinere talente: Irina Velcescu, Şerban Gomoi, Diana Roman, Vlad Gălăţianu. Spectatorii „migrează“ după actori şi vom căuta să-i aducem şi (pe) la noi, în speranţa că-i vom cuceri şi fideliza.

I.I.: În sondaj apare, printre preferinţele publicului, şi regizorul de film Sergiu Nicolaescu. Cum comentaţi acest amestec de arte şi produse culturale? În timp ce, aproape 60% dintre spectatori nu au un regizor preferat… Se pare, conform sondajului, ca publicul nu reţine numele regizorilor…

M.Ț.: Simplu. Aceste măsurători sunt influenţate de notorietate/popularitatea artiştilor. Regizorul (de film) Sergiu Nicolaescu a dispărut dintre noi exact în momentul în care se făcea sondajul. Din nefericire, a avut parte de o popularizare inadecvată a momentului, însă pe toate canalele mass-media, aşa că acest lucru a influenţat şi răspunsurile spectatorilor la întrebările din sondaj. La fel poate fi interpretată şi preferinţa publicului pentru actorul Dan Puric, ca regizor de teatru. E vorba, tot de efectele notorietăţii. Dan Puric este un recunoscut actor, unic în felul său pentru genul pe care îl practică. Mai mult decât atât, susţine conferinţe, scrie, apare la multe posturi de televiziune. Este foarte prezent în mintea publicului, care proiectează toate aceste ipostaze şi asupra activităţii sale regizorale, de altfel cu totul remarcabilă. Să ne uităm cu atenţie la preferinţele spectatorilor pentru regizorii de teatru: 30% dintre ei nu ştiu, nu răspund, iar 28,6%, declară că nu au nici un regizor preferat. Cu alte cuvinte, pentru aproape 60% dintre spectatori regia de teatru nu prezintă mare interes, ca atare nu ştiu, nu au opinii despre această activitate esenţială producţiei unui spectacol, deci nu au preferinţe pentru un regizor sau altul. Trist, dar adevărat, atunci când e vorba de masa publicului larg (căruia i se adresează sondajele), şi nu de segmentele de public avizat, extrem de restrâns. Dintre cele 13 nume menţionate ca fiind regizori de teatru, unul aparţine lui Sergiu Nicolaescu şi şase unor actori prestigioşi ai scenei româneşti, e drept, cu veleități regizorale: Dan Puric, Radu Beligan, Horaţiu Mălăele, Mihai Mălaimare, Ion Caramitru, Rodica Popescu Bitănescu. E vorba de actori cu o carieră prodigioasă, actori activi care, în primul rând joacă, şi mai apoi montează piese. Sunt asimilaţi în dubla lor ipostază, dar, mai ales, pentru profesia de bază. E un lucru care ar putea să-i îngrijoreze pe oamenii de teatru, pentru că spectatorii ignoră importanţa regiei în realizarea unui spectacol. Ar trebui să ne gândim mai des la asemenea lucruri şi să le dăm de cap. Cum? Doar asociindu-ne şi încercând să explicăm cu orice prilej ce înseamnă regia, scenografia, luminile, sunetul… Teatrul este o artă sincretică, dar elementele cunoscute de spectatori sunt, cel puţin deocamdată, doar dramaturgia şi actoria. Pe urmă, cei mai mulţi dintre marii regizori de teatru nu (mai) montează în Bucureşti, şi producţiile lor pot fi văzute doar cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru sau a unor turnee (vezi: Silviu Purcărete, Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu…). Spectatorii nu au un regizor preferat pentru că nu ştiu care este importanţa reală a regiei de teatru. Cum spuneam, cred că doar asociindu-ne, pentru a promova pe toate căile, importanţa regiei de teatru, putem schimba ceva în opinia publicului. E o trudă de lungă durată.

I.I.: Cei care frecventează Teatrul „Nottara“ merg şi la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, la Teatrul de Comedie şi la Teatrul „Bulandra“. Intenţionaţi să conlucraţi cu acest „cerc de apropiaţi“ pentru promovarea în comun a spectacolelor? Cum?

M.Ț.: Oricât ne-am preface că nu ne interesează, ne aflăm pe o piaţă deschisă şi e foarte normal să concurăm între noi. Teatrele bucureştene casino jeux casino. de repertoriu se află într-un perimetru prea „strâmt“ ca să nu aibă habar unele de altele. În general „a conlucra“ înseamnă „a nu ne călca prea des pe picioare“, montând aceleaşi titluri de piese în acelaşi timp (deşi în vremea din urmă se mai întâmplă şi asta). Şi a nu ne fura singuri căciula punând premierele de presă în acelaşi timp. După ce că sunt atât de puţini cronicari dramatici, ar fi culmea să-i mai şi „împărţim“.

I.I.: Pentru primii cinci actori şi pentru primele cinci actriţe de la „Nottara“, conform preferinţelor publicului, planificaţi anumite proiecte? Dar pentru regizorii care nu au montat la „Nottara“? Printre preferinţe figurează Radu Beligan (la cea de 95-a aniversare în decembrie 2013), Horaţiu Mălăele, Alexandru Darie, Dan Puric, Andrei Şerban ş.a.

M.Ț.: Nu e nevoie. Sunt cunoscuţi (şi) pentru că joacă mult şi… bine. Încercarea noastră este aceea de a cuprinde cât mai multe nume din trupă în distribuţiile spectacolelor fiecărei stagiuni şi de a-i promova pe actorii mai puţin cunoscuţi şi realmente talentaţi. Cât despre regizori, în acest an vom colabora cu Victor Ioan Frunză şi cu Tompa Gabor, dintre numele mari. Însă, alături de aceştia, vor apărea şi nume noi. Veţi vedea la momentul potrivit.

I.I.: În cadrul sondajului, Teatrul „Nottara“ a fost etichetat drept „teatru de artă“ – 37% şi „teatru popular“ – 23%…

M.Ț.: Încă o carenţă gravă pe care ar trebui să o remediem: publicul nu are o opinie clar structurată în ceea ce ne priveşte, pentru că nu avem o identitate clară. (Re)construirea identităţii Teatrului „Nottara“ ne preocupă în mod deosebit, concluziile sondajului ne-au permis să formulăm o strategie în acest sens.

I.I.: Pentru că se află pe un mare bulevard al capitalei, Bulevardul Magheru (un avantaj considerabil), Teatrul „Nottara“ mai este numit superficial şi „teatru de bulevard“. Cum comentaţi acest lucru?

M.Ț.: Ştiam dinainte de realizarea sondajului că aşezarea geografică a teatrului nostru ne avantajează. Confuzia voită a unor… critici între noţiunile „teatru de bulevard“ şi „teatru de pe bulevard“ ne-a convins să „branduim“ teatrul pornind tocmai de aici. Prin urmare, vom aduce pe bulevard comedia de bulevard, având certitudinea că specia aceasta nu e cu nimic mai prejos decât altele, condiţia principală fiind doar calitatea montărilor. Vă aşteptăm, aşadar, pe Bulevardul Comediei!

I.I.: Conform sondajului, piesele de la „Nottara“ sunt accesibile, nu foarte elitiste.

M.Ț.: Cele mai multe sunt aşa, şi este şi motivul pentru care publicul ne caută cu asiduitate. Nu ne dorim să devenim un teatru elitist, pentru că asta ar însemna să ne pierdem spectatorii deja fideli. Ne dorim spectacole de bună calitate şi pentru toate gusturile.

I.I.: Dacă vorbim de aspectele calitative ale sondajului, cele mai apreciate spectacole sunt „Metoda“ de Jordi Galcerán, regia Theodor-Cristian Popescu, şi „Zeul măcelului“ de Yasmina Reza, regia Claudiu Goga. Cum comentaţi?

M.Ț.: Sunt spectacole apreciate atât de public, cât şi de critica de specialitate. Când s-a realizat sondajul, Sala „George Constantin“ era închisă în urma unei inundaţii. Cele două spectacole au fost mutate la Sala „Horia Lovinescu“. Sunt sigură că, dacă s-ar fi jucat în acel răstimp, „Aniversarea“ de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, traducerea și regia Vlad Massaci, ar fi fost apreciată la justa sa valoare. Şi alte spectacole de la Sala mică nu au intrat în vederile publicului, pentru că nu s-au jucat din motivul menţionat. Dorinţa noastră este să facem cât mai multe producţii care să fie apreciate de public, dar şi de critici, dacă nu cumva asta este o utopie…

I.I.: Sondajul indică faptul că achiziționarea biletelor on-line este importantă pentru public, pentru 40% dintre spectatori. La fel Internetul…

M.Ț.: Pentru scurtă vreme, biletele au putut fi achiziţionate şi on-line, până când a fost atacat site-ul. Ne preocupă în mod deosebit reluarea acestei activităţi, care chiar începuse promiţător. Nu preocupă și îmbunătățirea aspectului site-ului, pentru că publicul bucureştean de teatru se află pe Internet. Vom căuta să fim şi noi foarte prezenţi acolo. Primii paşi au fost făcuţi: pagina de Facebook funcţionează foarte bine, am făcut parteneriate cu publicaţii on-line…

I.I.: 8,9% dintre cei intervievaţi cred că Teatrul Nottara nu se diferenţiază cu nimic de alte teatre, altfel spus are o imagine cu geometrie variabilă. „Este în căutări“.

M.Ț.: Ca să ne diferenţieze trebuie să avem o identitate distinctă. În acest moment, nici un teatru bucureştean nu se poate mândri cu asta. Repertoriile teatrelor sunt dictate, în mare parte, de regizorii cu care dorim să colaborăm. E un paradox, nu-i aşa? De aceea sunt aşa de mozaicate, aşa de diverse titlurile spectacolelor. Nu e un lucru rău, dar consecinţa se vede: spectatorii merg la teatru în primul rând după actori, după autori şi la recomandarea unor prieteni… Cred că singurul teatru care şi-a asumat o identitate clară este ACT, dar acesta e un teatru particular şi cu mai puţin de 100 de locuri. Într-o vreme şi Odeon-ul a avut o linie elitistă, şi poate că asta l-a costat: este pe locul şase în percepţia publicului de masă. Nu ştiu dacă e bine sau rău, depinde ce urmăreşti. Cum spuneam, notorietatea, popularitatea (transferată în spectacole variate ca stil şi accesibile) vând bine!

I.I.: Cu ce mijloace intenţionaţi să impuneţi percepţiei publice o imagine clar conturată?

M.Ț.: Cu toate mijloacele posibile. Întâi trebuie să construim repertoriul în funcţie de brand-ul ales. E cel mai greu, pentru că vrem să colaborăm cu anumiţi regizori, iar ei ne impun titlurile pe care şi le doresc ei, pe care le văd ei montate la noi. Totuşi, încetul cu încetul, vom ajunge la liman, pentru că suntem încăpăţânaţi şi credem că e necesară o identitate. Urmează o publicitate agresivă pe toate căile.

I.I.: Aţi vorbit despre punctele tari ale Teatrului Nottara. Printre ele, conform sondajului, mai figurează şi locul unde se află teatrul teatrului (confortul sălilor de spectacol – deşi nu toţi cei chestionaţi sunt de acord, acustica sălilor, dotarea tehnică), personalul, trupa de actori. Dar care sunt defectele/punctele sale slabe? Sondajul menţionează faptul că biletele nu pot fi rezervate/achiziţionate on-line, aspectul învechit al teatrului (intrarea, sala, gheretele de metal din hol), faptul că bufetul de la intrare vinde produse care fac zgomot când sunt desfăcute în sală, faptul că locurile de la balcon sunt incomode sau că pe unele dintre ele lipsesc numerele, faptul că teatrul nu are programe de sală şi că distribuţia nu mai poate fi consultată odată ce ai intrat în sala de spectacol. Cum comentaţi şi cum vă propuneţi să îndreptaţi toate aceste lucruri şi ce alte puncte slabe aţi identificat de când conduceţi teatrul Nottara?

M.Ț.: Vedeţi câte sunt de făcut? Şi dacă mai aducem vorba şi despre bulina roşie care ne încadrează la cel mai înalt grad de risc seismic, am spus aproape tot. Existenţa acestei buline nu ne permite să investim serios pentru amenajarea teatrului, aşa că doar reparăm şi cosmetizăm, apoi iar reparăm şi iar cosmetizăm… Nici consolidarea teatrului nu se poate face, pentru că ar trebui ca toţi proprietarii să fie de acord, conform legii, cu această acţiune. În 2012, a fost necesară asanarea şi igienizarea Sălii studio, care, aflându-se la subsol, a fost inundată în timpul unei furtuni foarte puternice. S-a reparat acoperişul prin care se infiltra apă şi s-au făcut reparaţii la cabinele Sălii mari. În 2013, s-au făcut deratizări în toate spaţiile, s-au igienizat cabinele de la Sala mică, s-au achiziţionat proiectoare (încă se lucra cu proiectoare din anii ’60 – ’70 – ’80) şi s-a amenajat foaierul Sălii „Horia Lovinescu“. Facem atât cât se poate în aşteptarea „marii consolidări“, care este, realmente, necesară. Mă tem, însă, că se va petrece doar dacă se va schimba legea, astfel încât Primăria să nu se mai izbească de reticenţa proprietarilor, măcar acolo unde există instituţii publice.

I.I.: Printre sugestiile de îmbunătăţire a activităţii Teatrului Nottara apar în sondaj şi spectacolele de muzică, expoziţiile de fotografie/pictură, lansările de carte, conferineţele, recitalurile de poezie…

M.Ț.: Deja am făcut şi vor mai fi şi altele. Am găzduit spectacole de muzică, am făcut lansări de carte de teatru, în cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru – Fest(in) pe Bulevard; dorim să extindem astfel de acţiuni. Avem o expoziţie cu fotografie de teatru, în foaierul Sălii „Horia Lovinescu“ (autori: Maria Ştefănescu şi Sorin Radu). Susţinem frecvent conferinţe de presă etc.

I.I.: Comparativ cu profilul spectatorilor de teatru în general, ponderea femeilor şi a persoanelor în vârstă este mai mare la spectatorii care vin la Nottara. Dominantele profilului spectatorilor care vin la Nottara ar fi, conform sondajului, următoarele: femei, persoane cu vârstă înaintată, studii superioare, venituri peste 1.500 RON, statut social ridicat, consumatoare de internet. Cum comentaţi?

M.Ț.: Publicul Teatrului „Nottara“ are o vârstă ceva mai ridicată decât publicul bucureştean de teatru. În rest, nu se deosebeşte prin nimic. Dorim să atragem spectatori tineri şi acesta este motivul pentru care Sala studio va găzdui foarte multe proiecte pentru tineri, realizate de către tineri.

I.I.: Aţi instituit un juriu al spectatorilor – fişe de evaluare/chestionare înmânate spectatorilor la fiecare spectacol. Datele sunt prelucrate trimestiral? Ce aţi mai aflat în urma acestui demers?

M.Ț.: Nici nu vă închipuiţi câte lucruri putem afla despre activitatea noastră, despre lucrurile bune, dar şi despre cele mai puţin bune. Chestionarele se oferă la intrare, împreună cu un creion şi cu rugămintea de a fi completate şi depuse, la ieşire, într-o urnă special amenajată. Periodic, sunt interpretate de către IMAS, care ne transmite concluziile.

I.I.: În „Caietele Teatrului Nottara“ (ediţie specială 2013, pag. 5) spuneţi că teatrul are un buget modest. Puteţi să ne spuneţi exact despre ce sumă este vorba?

M.Ț.: „Caietele“ au fost editate când nu venise încă bugetul pe 2013. Cât despre bugetul pe anul 2012, despre care vorbeam, era cel mai mic, şi poate fi găsit pe site-ul Primăriei Municipiului București, alături de bugetele celorlalte teatre.

(Nu am reușit să găsim informația pe site-ul indicat, dar am aflat că bugetul pe anul 2013 al Teatrului „Nottara“ s-a aflat între 5.500.000 – 6.000.000 RON)

I.I.: La cât se ridică într-un an fondurile extrabugetare atrase de Teatrul „Nottara“?

M.Ț.: Depinde de an. Pentru că abia s-a terminat 2013, vă pot spune care au fost veniturile pe acest an: 813.000 RON, faţă de 750.000 RON, cât ne-am propus. Am depăşit veniturile pentru că am făcut aplicaţii şi am atras câteva cofinanţări şi sponsorizări. Am organizat prima ediţie a unui festival, iar un asemenea eveniment este el însuşi aducător de venituri.

I.I.: Cum stabiliţi preţul biletelor?

M.Ț.: În recomandările oferite de IMAS există şi un asemenea punct. Vom încerca să-l respectăm. Astfel, vom avea preţuri mai diferenţiate pentru evenimente unicat, pentru festival şi pentru spectacolele noi (premiera pentru presă şi primele reprezentaţii). Vom avea, însă, şi reduceri (şi chiar gratuităţi) pentru anumite categorii (elevi, studenţi, pensionari), pentru cei mai fideli spectatori, pentru vânzătorii onorifici de bilete.

I.I.: Câţi angajaţi are Teatrul Nottara?

M.Ț.: Avem 120, dintre care: 46 – actori, 54 – personal tehnic de scenă, 20 – personal administrativ. Acestora li se adaugă colaboratorii permanenţi, cum sunt: Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Mircea Diaconu etc.

I.I.: Nu v-am întrebat, dar aţi dori să adăugaţi că…

M.Ț.: E timpul să renunţăm la asperităţi şi să devenim o breaslă în adevăratul înţeles al cuvântului!

Irina Ionescu este teatrolog, profesor asociat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti şi lector univ. dr. la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş. Lucrează de peste 15 ani în domeniul managementului şi marketingului cultural, în special, la Institutul Cultural Român.

ianuarie 2014

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.