Un adolescent din Europa zilelor noastre descoperă într-o zi Biblia. Și Biblia începe să-i hrănească pornirile violente. Și lumea din jur se vede din acel moment numai prin oglinda „păcatului”, așa cum poate fi el înțeles și descifrat la o citire literală a textelor din Noul Testament. Scoase din context, versete întregi, cuvintele lui Iisus, se încarcă de o cruzime care atrage imediat după sine respingerea. Fundamentalismul religios în toată atrocitatea lui este reprezentat de acest adolescent pe nume Benjamin, care, într-o zi, refuză să mai meargă la orele de înot invocând în fața mamei lui „motive religioase”. Un întreg tăvălug se pornește în acel moment și în el sunt atrași de-a valma toți cei cu care interacționează.
Textul „Martiri” al lui Marius von Mayenburg, un dramaturg la modă, un dramaturg care explorează fațetele cruzimii și deraierile adolescenței, un dramaturg montat intens în Europa acestui moment, pune față în față două tipuri de „fundamentalism”. Fundamentalismul religios este o temă vie și chinuitoare în ultimii ani în Europa și în toată lumea, iar felul cum alege el să o prezinte este subtil și pervers în același timp.
Spectacolul „Martiri” în regia lui Oskaras Koršunovas, prezent în cadrul ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, este mai degrabă diferit de celelalte montări ale celebrului regizor, propunând o lectură destul de curată a textului lui Mayenburg. Koršunovas și-a explicat ideea regizorală și și-a motivat astfel alegerea: „Natura umană e fascinată de astfel de subiecte. Dar eu cred că o persoană cu adevărat religioasă are un punct de vedere profund legat de acest subiect. Și atunci apare întrebarea: despre ce e vorba de fapt în acest spectacol. Trebuie să spun că Marius von Mayenburg, cu care am avut o colaborare mai îndelungată, e în același timp un autor extrem de realist, dar pe de altă parte nu e deloc realist… Iar eu și cu el suntem asemănători din acest punct de vedere. Așa că lucrăm bine împreună. Abordarea mea este în același timp realistă și nonrealistă. Am încercat să găsim această cale… Spectacolul e foarte important în această perioadă e vieții noastre și nici măcar nu știu dacă Mayenburg e conștient de asta”, a spus Oskaras Koršunovas.
Decorul e simplu și stilizat, un spalier, o masă, o saltea într-o sală de sport, un schelet dintr-un cabinet de biologie, un poster cu Iisus lângă un coș de baschet… Piesa este compusă din 27 de scene scurte, filmice, iar spectacolul respectă secvențialitatea textului, pauzele fiind marcate de muzică violentă și de schimbări pe lumini stroboscopice. Spațiile se schimbă și se recompun rapid, evoluția e rapidă, totul se precipită către un final cu un impact extrem de dur. Koršunovas folosește spalierul dintr-o sală de sport ca pe un spațiu intermediar, care rupe lumile în două și în același timp ca punct de întâlnire.
Benjamin, adolescentul atins de un soi de fanatism religios, declanșează un întreg mecanism care va ajunge în absurd. Iar creștinismul, așa cum îl citește el, se opune logicii și bunului simț, alunecând în zona fundamentalistă și intersectându-se violent cu viziunile profesoarei de bilogie, adeptă până în pânzele albe a teoriei darwiniste. Ciocnirea se va produce între cei doi, fiecare închis în intransigența lui și în fapt incapabil de dialog. Koršunovas surprinde felul subtil în care fiecare dintre aceste două „teorii” se pot transforma în arme.
„Cred că cel mai important personaj din piesă nu e elevul și nici măcar profesoara de biologie. Cel mai important personaj e directorul școlii”, spune Koršunovas. „Se întâlnesc aici două lumi și intră în conflict puternic și violent. Iar aceste două lumi sunt cea a religiei fundamentaliste și a naționalismului, pe de o parte, și liberalismul științific al profesoarei.
Studentul nici măcar nu e un credincios adevărat, ci folosește religia ca pe o armă. La rândul ei, profesoara, reprezentanta realismului științific, îl folosește tot ca pe o armă. Din punctul meu de vedere Europa și lumea întreagă se află acum la această intersecție. Vedem acum ISIS și astfel de conflicte religioase… Pentru toți e vorba de o armă, de un instrument pe care-l folosesc. Interesant în acest context, în spectacol, e ce alege directorul, care e o persoană conservatoare. Iar el alege să ia apărarea elevului și cred că asta e cea mai mare problemă a Europei. Din punctul meu de vedere, subiectul piesei nu trebuie privit neapărat ca având legătură cu religia fundamentalistă. E mai degrabă despre ce se întâmplă acum în Europa”, a explicat regizorul Oskaras Koršunovas.
Construit cu mult umor, un umor rece și violent, spectacolul are momente de un comic care-ți îngheață zâmbetul pe buze, precum cel în care profesoara de biologie vrea să le arate elevilor cum se folosește corect prezervativul, împărțindu-le morcovi și prezervative cu care elevii ar trebui să exerseze. Benjamin însă, revoltat pe sexualitatea deșănțată a lumii din jur, se dezbracă demonstrativ în fața tuturor, cocoțat pe o bancă și totul înlemnește într-un atac de panică. Tocmai pentru că forța violentă pe care o încarnează el nu are nicio clipă iz de joacă. Totul e pe viață și pe moarte. De asemenea, de o cruzime aparte rămâne scena în care într-un acces de misticism dement în care se crede Iisus Hristos vindecător încearcă să „lungească” piciorul colegului de clasă, puțin șchiop din naștere.
Deși Koršunovas și-a motivat alegerea vorbind în primul rând despre momentul în care se află acum Europa, montarea merge mult mai departe și mai subtil, vorbind despre un moment în care se află acum ființa umană în Europa secolului 21. Pierdută undeva între excese, lipsită de echilibru, în căutarea unui pilon pe care să se sprijine, abulică, nesigură, ușor, extrem de ușor de manipulat într-o direcție sau în alta. Și asta face și spectacolul lui, dacă nu-i observi cu atenție subtilitățile. Pentru că la prima mână, montarea lasă un puternic gust anticreștin. Și toate acele porunci și versete sună strident în anul 2016. Însă, dincolo de asta, în planul al doilea, Koršunovas strecoară imagini și informații despre adevăratul echilibru, care se află însă între cele două extreme încarnate de cei doi: profesoara și elevul, amândoi citind Biblia, dar din perspective total diferite.
Rămâne însă imaginea de final, cu profesoara de bilogie, răstignită pe spalierul din fundal, ca un Iisus contemporan, în mâinile căruia ceilalți bat cuie. Imagine cu un mesaj alunecos, pentru că până la urmă ideea finală nu poate fi decât asta: reprezentanta teoriei științifice este martirizată pe altarul unui fundamentalism religios de secol 21. Mai exact, fundamentalismul triumfă, minciuna elevului e mai puternică, iar falsul creștinism, învingător în acest conflict absurd, polarizează toată ura. Așadar, creștinismul e de fapt marele învins, pentru că cine mai stă în lumea noastră să facă diferența și să fie atent la detalii?!
FITS 2016
„Martiri” de Marius von Mayenburg
Teatrul Național din Lituania
Regia: Oskaras Koršunovas
Scenografie şi costume: Lauryna Liepaitė
Compozitor: Gintaras Sodeika
Light design: Vilius Vilutis
Asistent regie: Regina Garuolytė
Distribuţie: Algirdas Dainavičius, Džiugas Siaurusaitis, Jolanta Dapkūnaitė, Inga Šepetkaitė, Monika Vaičiulytė, Remigijus Bučius, Nelė Savičenko, Marius Repšys, Kęstutis Cicėnas, Laurynas Jurgelis
Print
Foarte bun spectacol,excelenta cronica!