Între 23 și 26 aprilie, la Craiova, cu ocazia celei de-a XV-a ediții a Premiului Europa pentru Teatru s-au perindat nume mari, dar cea mai mare atracție a fost cu certitudine coregraful suedez Mats Ek care a fost desemnat câștigătorul premiului mai sus menționat. În cadrul acestui eveniment a fost organizată o conferință de presă amplă în care au fost prezentate lucrări teoretice asupra operei coregrafului, cronici la spectacolele recente și interviuri cu câțiva dintre dansatorii importanți care au fost alături de Mats Ek de-a lungul timpului, printre care și Ana Laguna (soția sa) și Yvan Auzely, interpreții din spectacolul „Axe”. Modest și reținut, coregraful a preferat să asculte cu îngăduință și a refuzat cu delicatețe să dezbată criticile aduse spectacolelor sale.
Conferința a fost moderată de Margareta Sorenson și a reunit oameni de teatru din Italia, Spania, Japonia, Suedia etc. Criticii au preferat să prezinte o istorie a carierei lui Mats Ek, cu trimiteri la cei care l-au influențat, printre care se numără mama sa, coregrafa Birgit Cullberg, regizorul Ingmar Bergman și, bineînțeles, Pina Bausch, precum și modul în care a revoluționat arta coregrafică din secolul XX și început de secol XXI. Pe parcursul conferinței au fost proiectate și dezbătute fragmente din spectacole care l-au consacrat pe Mats Ek precum „Giselle”, „Carmen”, „Apartamentul”, „Frumoasa adormită”, „Julieta și Romeo”. Cel din urmă spectacol a fost reinterpretat, prin urmare titlul a fost modificat de Mats Ek, punând în valoare tragedia Julietei, obligată să respecte doar dorința părinților ei.
Pentru dansatori conceptul de „corp” s-a rezumat la implicațiile tehnice și la condiția fizică, dar Mats Ek a ținut să precizeze că, de exemplu, Giselle a fost interpretată de-a lungul timpului de dansatoare foarte slabe, puternice, foarte înalte sau foarte mici de statură. Pentru el nu contează aspectul fizic în sine, ci combinația elementelor, interacțiunea dintre corpuri, talentul, integritatea, chiar dacă trupul este cel asupra căruia spectatorul își fixează privirea. Fiind întrebat cum își alege dansatorii și dacă este adevărat că poate lucra cu oricine, Mats Ek menționează că „mărimea corpului în sine nu este singurul criteriu, ci există o combinație de calități umane care trebuie luate în considerare atunci când alegi un dansator pentru un anumit rol”.
Într-o scurtă dezbatere în urma proiectării celebrului fragment cu aspiratoarele din spectacolul „Apartamentul”, Mats Ek povestește cu umor cum s-a născut această scenă: „Peder Freij m-a întrebat o dată dacă îmi plac aspiratoarele, iar eu i-am răspuns că da, fac curățenie tot timpul. Și atunci mi-a propus să realizez un dans cu aspiratoare. Aceasta a fost sugestia sa și zece ani mai târziu s-a ivit o oportunitate chiar la Opera din Paris. Atunci mi-am zis că asta e șansa, trebuie să folosim aspiratoare. A fost o idee pe care a plantat-o în mintea mea și după zece ani am creat această scenă.” Pe baza aceluiași fragment, Margareta Sorenson a pus problema feminității care apare deseori în spectacolele lui Mats Ek, dar de data aceasta e vorba despre femei încrâncenate de propriul statut. Răspunsul coregrafului s-a menținut în aceeași notă de umor: „În viziunea mea erau femei care făceau curat, regine ale curățeniei.”
Pe parcursul conferinței, Mats Ek a fost somat să răspundă la câteva dintre întrebările Margaretei Sorenson referitoare la spectacolele sale, la viziunea sa asupra dansului, dar și asupra deciziei lui de a se retrage.
Cum crezi că se vor păstra spectacolele tale de-a lungul timpului, mai pot fi ele păstrate?
Când vine vorba despre dans este greu să păstrezi un spectacol pentru mult timp așa cum a fost creat inițial. Dansul este arta prezentului, dansul nu poate vorbi despre ziua de ieri sau despre viitor. Doar în prezent, în momentul acțiunii, poți trăi varietatea de sentimente și impresii. Desigur, aceasta este vulnerabilitatea artei în sine și, paradoxal, ceea ce o face mai puternică. În momentul în care s-a tras cortina, totul s-a terminat. Dacă ar fi să facem o analiză în raport cu metafora apei, atunci ar însemna că vasul dispare, dar apa rămâne. Această apă poate fi tăcerea comună sau memoria comună…
De curând ai șocat lumea întreagă, declarând că te retragi și că nu le vei permite altor companii să-ți monteze spectacolele…
Acum am 71 de ani. Cu doi ani în urmă luam o decizie și spuneam că la vârsta rotundă de 70 de ani mă voi retrage după 50 de ani de muncă în domeniul artei. Acestea sunt cifre magice. Vreau să fac un pas în spate, înainte să-mi ceară altcineva să fac asta. Mi-a luat o vreme să iau această decizie și încă încerc să mă acomodez cu ea, dar pot să spun că după vara aceasta voi fi eliberat de toate obligațiile luate asupră-mi acum trei, patru, cinci ani. Sunt curios ce se va întâmpla cu creativitatea mea, odată ce voi renunța la acest ritm alert. În seara aceasta veți putea urmări ultimul meu spectacol creat acum un an pentru Ana Laguna și Yvan Auzely. De acum încolo nu-mi voi mai interzice nimic și într-o zi, dacă voi simți nevoia, mă voi întoarce.
În ciuda celor aproximativ trei ore de dezbateri, Mats Ek a preferat să rămână detașat de criticile aduse spectacolelor sale, fără a încerca să-și motiveze alegerile sau să ofere explicații revelatoare. Nici măcar criticile dure ale rusoaicei Marina Davydova asupra aducerii în contemporaneitate a textului „Livada de vișini” de Cehov nu au reușit să stârnească dorința de combativitate. Mats Ek ne-a lăsat cu impresia că în ciuda tuturor cuvintelor noastre există un mister al dansului care nu poate fi deslușit, împărțit matematic în concepte sau explicat pe înțelesul tuturor. Poate pentru că „dansul este arta prezentului, dansul nu poate vorbi despre ziua de ieri sau despre viitor”…
Print