La sfârșit de stagiune, când teatrele se pregăteau să plece în vacanță, iar festivalul internațional de teatru de la Sibiu era în plină desfășurare, la sala ARCUB a avut loc premiera unui spectacol care merită atenția spectatorilor. Pentru ARCUB, „Noapte bună, mamă!“ de Marsha Norman, montat pentru a doua oară în România, este o inițiativă ce-i poate aduce instituției, în timp, statutul de producător de spectacole, spre care pare să tindă în ultimii ani. Pentru regizorul Mircea Cornișteanu, care a lucrat în ultimii ani nu numai la Naționalul craiovean pe care-l conduce, ci și la TNB sau la Teatrul de Comedie, noua creație, pe care o puteți vedea de la toamnă, este continuarea unor preocupări și, cumva, un gest de curaj.
Căci este un gest de curaj să montezi un text în două personaje azi, la București, tocmai pentru că spectacolele în două personaje abundă și sunt de toate felurile. În cluburi și, mai nou, și în teatrele de stat aflate în căutare de propuneri și soluții ieftine descoperi astfel de producții, predominantă fiind preferința pentru scriitura și abordarea realiste, experimentul rămânând undeva în urmă. Textele mai vechi și mai noi, destule puse în scenă în premieră, scot la lumină dramaturgi până acum necunoscuți scenei românești și stârnesc curiozitatea, uneori și apetitul regizorilor.
Și Marsha Norman, autoarea piesei „Noapte bună, mamă!“, câștigătoare a Premiului Pulitzer în anul 1983, este o noutate pentru teatrul de la noi. În afară de montarea de la Teatrul Mic, cu Olga Tudorache în rolul mamei, nu știu să se fi montat altceva. Mircea Cornișteanu redescoperă acum această piesă cu tensiune, cu miză, și construiește un spectacol de o oră și jumătate în jurul unei dileme de natură morală: Merită să-ți trăiești viața oricum? Departe de a fi o întrebare retorică, această interogație se conturează din ce în ce mai acut pe măsură ce minutele trec și povestea se încheagă. Într-un decor realist, închipuind un living dintr-o casă, undeva, la țară, în America, Thelma (Florina Cercel) și Jessie (Cerasela Iosifescu) plonjează într-o situație extremă. Dramaturgul o abordează ex-abrupto: pe fundalul sonor oferit de un sitcom la care se uită mama, fiica o anunță că vrea să se sinucidă. Și de aici simplu, firesc, direct începe totul.
Totul însemnând o pledoarie a mamei pentru viață. De la neîncredere și îndoială la resemnare și neputință sau invers, de la revoltă și furie la calm și strădanie sau invers, de la imboldul autovictimizant la puseul de autoînvinovățire, Thelma, o femeie anonimă dominată de instinctele materne, își privește fiica în agonie și încearcă să acționeze și să înțeleagă în același timp. O mamă care nu s-a descurcat niciodată cu problemele lui Jessie încearcă, în ultimul ceas, să-și salveze fiica de o hotărâre pe care o exprimă cu calm, ceva cinism și o încrâncenare fără multe cuvinte, pe care Cerasela Iosifescu o sugerează convingător. Fiecare gest și fiecare mișcare contribuie la acest dans tensionant între lumea Thelmei și lumea lui Jessie, întoarsă în casa copilăriei după ce a eșuat în mariaj, în familie, în profesie, în societate, o Jessie epileptică, aflăm la un moment dat, părăsită, care nu mai așteaptă nimic și nu mai vrea nimic.
Mărturisirile vin încet, gestul e mai important decât vorba, disperarea, spaima se derulează într-o oră și jumătate în care cele două actrițe fac un tur de forță. Între manichiură, lista de cumpărături, cafeaua pe care fiica i-o pregătește mamei, câteva telefoane, câteva mărturisiri eliptice, în care spectatorul completează golurile, situația-limită evoluează spre cel mai înalt prag psihologic. Gradația se conturează discret, firesc, tensiunea crește, însoțită de doza de suspans, deznodământul e iminent, dar parcă nu mai plutește în aer… Viața bună pe care o invoca drept argument mama la începutul spectacolului rămâne undeva, departe. Ea este viața netrăită de Jessie, femeia lipsită de iubire, care nu mai speră, nu mai așteaptă, nu mai vrea.
Pe scena de la ARCUB disperarea parcurge mai multe etape. Accentele patetice ale mamei, interpretată în câteva momente tensionate cu nuanțe telenovelistice, sunt contrabalansate de liniștea resemnată ale fiicei care a pierdut tot și, cel mai important, sensul existenței. Iată punctul cel mai sensibil și cel mai adânc în care țintesc, de fapt, și piesa, și spectacolul. Merită să trăiești oricum? Întrebare se reafirmă pe măsura ce prinde contur nefericita biografie a unei femei căreia nu pare să-i fi ieșit nimic în viață și care dorește cu încăpățânare să iasă ea însăși din viață. Incursiunea permanentă în trecut, descoperirea pas cu pas a două personalități, fiecare cu traumele ei, le oferă actrițelor Florina Cercel și Cerasela Iosifescu două partituri generoase, care le pun în valoare calitățile, într-o montare accesibilă, ce caută să meargă înspre esențe, iar esențele sunt mai mereu ascunse dincolo de suprafețe.
ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București
„Noapte bună, mamă!” de Marsha Norman
Regie: Mircea Cornişteanu
Distribuţie: Cerasela Iosifescu şi Florina Cercel
Scenografie: Viorel Penişoară-Stănescu
Traducere: Alexandra Băcanu
Print