Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Când respiri
Se abureşte fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roşeşti:
Căci vei afla ce şolduri tandre ai
(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)
Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti
Să-şi unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atârnă
Încât mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îţi scurmă
Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi
De pofta îngerilor făr’ de saţ!
Print
“Adancimile” poetice de nivelul genunchiului broastei atinse de catre poetul Brumaru in aceste stihuri pot fi egalate doar de imaginatia unui adolescent cosuros, elev la scoala de ajutori de fochisti! Ati citit povestea ” Hainele cele noi ale imparatului”?