Mi-e sufletul curat ca un pahar…, de Emil Brumaru

brumaruMi-e sufletul curat ca un pahar

Nemurdărit de buze. Când respiri

Se abureşte fin de amintiri

De care tu, acum, nici n-ai habar.

Oh, ele te vor face să roşeşti:

Căci vei afla ce şolduri tandre ai

(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)

Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti

Să-şi unduiască-n talia lor fină

Fesele mari care de ea atârnă

Încât mai-mai să cazi pe spate, plină

De năbădăi în clipa ce îţi scurmă

Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi

De pofta îngerilor făr’ de saţ!

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.