Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Michael Chekhov…
Se știe deja că psihologia și corpul uman se influențează reciproc și sunt interdependente. Un corp cu o masă musculară nedezvoltată sau excesiv de dezvoltată poate diminua ușor activitatea intelectului, poate atenua intensitatea sentimentelor sau slăbi voința. Fiecare domeniu și profesie cade în plasa unor obiceiuri (riscuri) caracteristice – boli și accidente care, inevitabil, îi afectează pe muncitori și practicieni – astfel încât rar întâlnim un echilibru perfect sau o armonie între corp și psihologie.
Însă actorul, care e nevoit să-și perceapă corpul ca pe un mijloc de exprimare a ideilor creatoare pe scenă, trebuie să se străduiască să realizeze o armonie desăvârșită între acestea două, corpul și psihologia.
Există actori care își pot simți rolurile în profunzime, care le pot înțelege foarte clar, dar nimic din bogăția lor interioară nu se transmite spectatorilor. Gândurile extraordinare și emoțiile rămân cumva captive în interiorul corpurilor nedezvoltate. Procesul repetiției și al actoriei este pentru ei un efort dureros împotriva „cărnii mult prea tari”, cum spunea Hamlet. Dar să nu ne lăsăm descurajați. Într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare actor se confruntă cu intransigența propriului corp.
Exercițiile fizice sunt necesare pentru a depăși bariera impusă de corp, dar trebuie construite pe principii diferite față de cele folosite în școlile de actorie. Gimnastica, scrima, dansul, acrobația, calistenia sau luptele sunt fără îndoială folositoare, dar corpul unei actor trebuie dezvoltat printr-un antrenament special care să fie în concordanță cu cerințele specifice profesiei sale.
Print