Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Mihail Sebastian…
„ (…) Există o criză a teatrului? Și dacă da, trebuie să fie considerată drept un simptom precedând o moarte sigură sau drept semnul unei căutări neliniștite, semnul unei noi orientări? Celei dintâi întrebări i se poate răspunde precis. Cea de-a doua ține de pronosticuri. Evident, criza teatrului se manifestă lămurit nu prin abundența producției de industrie scenică – melodramă și pornografie – și nici prin falimentele întreprinderilor dramatice. Sunt alte semne mai puțin de suprafață. Bunăoară, revoluțiile mici și sterile ale atâtor curente care frământă scena și siluiesc textul zadarnic, neizbutind să creeze tipul unei alte construcții dramatice în locul celeia pe care o doboară. Consecință imediată, echiparea textului, în folosul regiei (…)
Nu credem în falimentul teatrului, dar suntem siguri de moartea dramei. Era un gen care avea nevoie de spectatori. Vremea noastră nu-i mai are. Oamenii acum nu mai știu să privească. Lirismul lor rupe zidurile dintre creator și ei, dintre înțelegere și operă. Scena nu mai poate rămâne depărtată și convențională între trei pereți, despărțită de o cortină și o rampă. Ci sala o cucerește și o coboară jos, o înnoiește și o înviază nu din carton și tiradă, ci din muzică, dans, poezie și culoare. Evreinoff, Stanislavski și Reinhardt înseamnă nu depășirea textului, ci mai ales depășirea scenei. „Teatrul se bagatelizează în chip de spectacol!” strigă speriat Crémieux. Nu. Teatrul se desliteraturizează. În sfârșit. Căci nu a fost făcut pentru carte și bibliotecă, ci pentru lumina unei săli, deasupra căreia să se lege punți de înțelegere între parter și culise. Iar în această operă de eliminare a tot ceea ce este prejudecată a verosimilului sau falsitate a literaturii, eșecurile – fiindcă sunt inevitabile – nu trebuie să ne înșele. Teatrele își caută acum un chip potrivit esteticii zilei. Probabil îl va găsi, după ce va fi încercat toate dibuirile, dar îl va găsi. Cabaretul este un început și o chezășie. Drumul de la dramă la spectacol nu echivalează cu un faliment. Dimpotrivă. Îi este dat scenei să ne dea cea dintâi izbutită sinteză dintre arte.”
(Fragment din volumul „Întâlniri cu teatrul” de Mihail Sebastian, Editura Meridiane, 1969)
Print