Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Mihail Sebastian.
Desigur, teatrul e făcut dintr-o serie de momente efemere, dar tocmai rolul criticii este să extragă din aspectele trecătoare ale teatrului liniile constante. E un rol de „conservator”, în înțelesul strict al cuvântului: rol de a conserva, a menține și a trece mai departe anumite învățăminte. Dacă teatrul n-ar avea alți judecători decât pe niște oameni ce scriu o dată la săptămână un articol, care a doua zi după apariție a și fost îngropat în colecția ziarului, atunci în realitate teatrul ar fi o activitate fără sancțiuni. Publicul n-are memorie. El uită repede ce s-a jucat anul trecut și această uitare acoperă cu aceeași indiferență și marile gafe teatrale, dar și puținele victorii de artă.
E o evidență și o banalitate să spui că arta actorului este efemeră. Ea are, totuși, o singură șansă de a dura și această șansă o oferă critica teatrală. Glasul lui Rachel este de mult stins, dar undeva, într-o cronică a lui Sarcey, se mai poate găsi o pagină care să-i evoce jocul și să-i explice mijloacele de expresie. Închipuiți-vă un actor francez, care abordează pentru întâia dată un rol din marele repertoriu: el va avea la îndemână cel puțin zece cărți de critică teatrală, prin care va putea reconstitui și urmări linia unui rol de-a lungul unui secol de teatru. Ce extraordinară lecție de tradiție, de disciplină și de cultură!
Print