Premiera producției „Rinocerii” de Eugène Ionesco, în regia celebrului regizor american Robert Wilson, va avea loc la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova în zilele de 2, 3 și 4 iulie. În așteptarea evenimentului, directorul teatrului-gazdă, regizorul Mircea Cornișteanu, vorbește despre pregătirile pentru un spectacol care a necesitat eforturi considerabile. Cum lucrează faimosul creator? Cum s-a lăsat convins să monteze la Craiova? Ce destin se prefigurează pentru această creație după piesa dramaturgului român, pe care Robert Wilson îl abordează pentru
prima dată? Iată câteva dintre ideile discutate cu Mircea Cornișteanu într-o zi în care actorii și tehnicienii de la Craiova, împreună cu echipa regizorului, intrau în etapa finală a repetițiilor.
Când și cum a început povestea cu spectacolul lui Robert Wilson?
Contactul cu marele regizor au început de când a venit cu „Femeia mării” la Festivalul Internațional Shakespeare, în urmă cu șase ani. După spectacol am fost împreună într-un loc special, în afara Craiovei, și am îndrăznit să-l întreb dacă n-ar vrea să monteze ceva la noi, iar el mi-a răspuns, politicos, că sigur, păstrăm legătura. Doi ani mai târziu a fost invitat din nou să susțină o conferință, în cadrul altei ediții a aceluiași festival, pornind de la one-man show-ul lui după „Hamlet”. L-am invitat iar în același loc, mi-am reînnoit propunerea, mi s-a părut ceva mai atent la răspuns, mi-a dat de înțeles că putem discuta. În sfârșit, acum doi ani, când a venit cu spectacolul de la Berliner Ensemble cu Sonetele lui Shakespeare și a văzut că Naționalul craiovean poate găzdui o astfel de producție, care cere un efort tehnic uriaș, că scena noastră permite spectacole de-ale lui, mi-a promis că se gândește. Acum un an și ceva, mi-a trimis propunerea de a pune în scenă la noi „Rinocerii” lui Eugène Ionesco.
V-a explicat de ce această piesă?
Nu. Dar din câte știu, anul trecut, de exemplu, a montat Odyseea la Teatrul Național din Atena. Cred că-l interesează să facă ceva din cultura sau din dramaturgia țării în care lucrează. În plus, Robert Wilson a fost în legătură cu Eugène Ionesco, se cunoșteau, iar dramaturgul a declarat cândva în anii ’80 că, după părerea lui, Robert Wilson este cel mai mare regizor american. Trebuie să spunem că el n-a mai montat niciodată o piesă a dramaturgului născut în România, deci este și pentru el o premieră, pornind de la un asemenea text. În timp, am intrat în contact cu el și cu echipa lui, cu care obișnuiește să vină să facă un workshop la teatrul sau la opera la care urmează să lucreze cu mult înainte de a începe lucrul propriu-zis.
Cred că-l interesează să facă ceva din cultura sau din dramaturgia țării în care lucrează. În plus, Robert Wilson a fost în legătură cu Eugène Ionesco, se cunoșteau, iar dramaturgul a declarat cândva în anii ’80 că, după părerea lui, Robert Wilson este cel mai mare regizor american. Trebuie să spunem că el n-a mai montat niciodată o piesă a dramaturgului născut în România, deci este și pentru el o premieră, pornind de la un asemenea text.
Cum ați ajuns la Watermill Center, în America?
Mi-a dat ideea să merg eu acolo, pentru că ar fi fost un efort financiar imens pe care teatrul din Craiova nu și l-ar fi permis anul trecut ca el și echipa lui de opt specialiști din șapte țări să stea la noi o săptămână. Așa că am mers eu la Watermill Center, fundația lui din apropiere de New York, și am participat la workshop. S-a dus muntele la Mahomed, care e acolo în fiecare vară, în intervalul iulie-august. Wilson este prezent tot timpul în workshop-uri, la care participă 50-60 de artiști tineri (actori, muzicieni, dansatori, artiști vizuali etc.) din toată lumea, aleși din câteva mii de aplicanți cărora li se plătesc toate chletuielile legate de prezența lor acolo. Se fac stagii supervizate de el, iar la sfârșit fiecare arată ce a făcut, după cum îl duc puterea și talentul. Fundația are fonduri de milioane de dolari, însuși Robert Wilson dă anual 500.000 de dolari, printre ceilalți donatori numărându-se personalități ca Giorgio Armani, Louis Vuitton etc. Cu două zile înainte să ajung se făcuse fundraising cu 300 de participanți la sediul din Long Island, cu Lady Gaga pe post de entertainer, la care s-au strâns cam un milion și jumătate de dolari. Am discutat cinci zile despre piesă, decor, am asistat la procesul de creație și mai ales am răspuns la întrebări despre trupa și posibilitățile tehnice ale teatrului din Craiova.
Cum s-au concretizat aceste cercetări?
Peste câteva săptămâni am primit la Craiova un caiet de 90 de pagini, cu tot ce s-a discutat, cu schițe primare ale proiectului – decor, costume, necesități de sunet și lumină.
Și după aceea?
A urmat pentru mine perioada cea mai dură: obținerea de fonduri. Am obținut de la Ministerul Culturii ceva (am discutat cu patru miniștri ai Culturii!), toți au fost pentru. Daniel Barbu, de exemplu, îl cunoștea pe Robert Wilson, îi văzuse spectacolele acum douăzeci de ani. A fost de acord ca în 2014 tot bugetul Naționalului din Craiova să meargă numai la această producție, plus câteva mici proiecte. Dar tot nu era de ajuns. De menționat că, știind că vin într-o țară necomparabilă cu statele vestice și ascultându-mi lamentațiile îndelungi, colaboratorii lui Robert Wilson și Robert Wilson însuși au acceptat să lucreze pe sume mult mai mici decât cele obișnuite pentru ei. Unii dintre ei, mari artiști, au cerut cam jumătate din cât iau de obicei, sume comparabile cu ce se plătește în teatrele românești pentru artiști care nu se ridică la nivelul lor. Insist asupra valorii acestor colaboratori. Costumele, de pildă, sunt opera creatorului Jacques Reynaud, care a făcut costumele și pentru spectacolul lui cu Sonetele lui Shakespeare și cu care Robert Wilson lucrează în toate marile teatre din lume. Mai aveam nevoie de fonduri importante pentru procurarea de echipamente de sunet și lumină pe care niciun teatru din România nu le are. Cine a văzut spectacole ale regizorului despre care vorbim știe perfecțiunea tehnică.
Și le-ați obținut?
Până la urmă, ministrul Kelemen Hunor mi-a promis că va încerca să ne ajute, în situația în care a preluat Ministerul Culturii după alocarea bugetului pentru 2014, cel mai mic buget din istoria postdecembristă a acestui minister. A doua zi am fost anunțat că s-a acordat o parte din suma solicitată, după câteva săptămâni am mai primit niște bani, apoi încă o tranșă. Această finanțare a fost hotărâtoare. Așa se face că putem să cumpărăm o parte din echipament, pentru care ne ajută și Primăria Craiova sau Consiliul Județean Dolj.
Tocmai se încheie acum primele trei zile de reluare a repetițiilor. Vă pot spune că în prima etapă, în zilele în care Robert Wilson și echipa lui au stat la Craiova, în ianuarie, s-a construit aproape întregul spectacol, mai puțin finalul, fără text. Luminile, sunetul, mișcarea au fost gata, mai puțin textul, căci așa lucrează regizorul. După casting, în prima zi de repetiții, și-a explicat o oră metoda, știind că ea este șocantă pentru majoritatea actorilor. A explicat și de ce lucrează așa: pentru Robert Wilson, teatrul înseamnă în primul rând tăcere, care apoi se umple de cuvinte. Compunerea spectacolului din mișcare, sunet, lumină, fără text, este ceea ce îi e lui cel mai drag. Cu el nu se negociează, creația nu apare în urma dialogului dintre regizor și actori care pun întrebări, ceea ce nu înseamnă că pentru Robert Wilson actorul este o marionetă.
Iar acum sunteți în ultima etapă.
Tocmai se încheie acum primele trei zile de reluare a repetițiilor. Vă pot spune că în prima etapă, în zilele în care Robert Wilson și echipa lui au stat la Craiova, în ianuarie, s-a construit aproape întregul spectacol, mai puțin finalul, fără text. Luminile, sunetul, mișcarea au fost gata, mai puțin textul, căci așa lucrează regizorul. După casting, în prima zi de repetiții, și-a explicat o oră metoda, știind că ea este șocantă pentru majoritatea actorilor. A explicat și de ce lucrează așa: pentru Robert Wilson, teatrul înseamnă în primul rând tăcere, care apoi se umple de cuvinte. Compunerea spectacolului din mișcare, sunet, lumină, fără text, este ceea ce îi e lui cel mai drag. Cu el nu se negociează, creația nu apare în urma dialogului dintre regizor și actori care pun întrebări, ceea ce nu înseamnă că pentru Robert Wilson actorul este o marionetă. Regizorul explică și arată o dată, iar actorul transformă ce i s-a spus, dacă e în stare. Și așa se vede foarte bine cine e actor bun și cine nu.
A colaborat bine cu trupa de la Craiova?
A fost foarte mulțumit de lucrul cu actorii noștri și, de asemenea, cu tehnicienii. Acest regizor care a lucrat în toate marile teatre ale lumii mi-a mărturisit că este prima dată când i se întâmplă ca ceea ce cere azi la nivel de decor și recuzită – el lucrând cu elemente la scara 1/1, la început din cu totul alte materiale decât cele folosite la obiectele finale din spectacol – să apară pe scenă mâine exact așa cum dorește. În altă părți, mi-a spus, asta nu se întâmplă niciodată în mai puțin de patru zile. În dedicația pe care mi-a scris-o pe un album cu creațiile lui mi-a mulțumit pentru „minunații” actori și tehnicieni de la Craiova.
Revenind, acum se repetă cu asistentul lui de regie, Bobi Pricop. În prima etapă, l-a asistat un regizor bun din Germania, iar pentru a doua a lucrat cu un regizor francez. Începând de ieri, lucrul continuă cu toată echipa lui Robert Wilson, urmând repetiții generale, cu toate elementele de spectacol. Pe 8 iunie sosește Robert Wilson, iar pe 27, 28, 29, 30 iunie și 1 iulie sunt programate repetiții generale cu public. Așa cum se procedează în multe cazuri în Occident, în special în America, după fiecare asemenea repetiție se schimbă lucruri la repetiția următoare, în funcție de anumite reacții ale spectatorilor. După prima serie de reprezentații din 2, 3 și 4 iunie, spectacolul se va juca în octombrie, noiembrie și decembrie, tot în serii de câte trei reprezentații.
A fost foarte mulțumit de lucrul cu actorii noștri și, de asemenea, cu tehnicienii. Acest regizor care a lucrat în toate marile teatre ale lumii mi-a mărturisit că este prima dată când i se întâmplă ca ceea ce cere azi la nivel de decor și recuzită – el lucrând cu elemente la scara 1/1, la început din cu totul alte materiale decât cele folosite la obiectele finale din spectacol – să apară pe scenă mâine exact așa cum dorește. În altă părți, mi-a spus, asta nu se întâmplă niciodată în mai puțin de patru zile. În dedicația pe care mi-a scris-o pe un album cu creațiile lui mi-a mulțumit pentru „minunații” actori și tehnicieni de la Craiova.
Presupun că mizați pe viața festivalieră a spectacolului.
Bineînțeles. Există deja angajamente ale teatrului în acest sens. În mai 2015, de exemplu, vom avea trei reprezentații la Oslo, la Teatrul Național din Norvegia, unde vom juca și la festivalul de la Bergen. Am primit, de asemenea, o invitație de la Gdansk, unde se va organiza o săptămână a culturii române, odată cu inaugurarea unei noi construcții pentru Teatrul Shakespeare, de fapt un fel de Globe. Din Ungaria am primit altă invitație, precum și o solicitare de principiu din partea consulului României de la Bristol, care ar vrea un turneu în Anglia cu acest spectacol. Marina Constantinescu, selecționerul Festivalului Național de Teatru, ar dori ca „Rinocerii” să încheie ediția din 2014 a evenimentului. Cam acesta este orizontul în momentul de față. Există toate premisele să iasă bine spectacolul, artiștii sunt nerăbdători. Actorii de la Craiova sunt entuziasmați. Printre ei, Valentin Mihali, care joacă rolul Berenger, selectat printr-un casting foarte scurt, după ce Robert Wilson a văzut toți actorii. Spectatorii îl vor revedea și pe Ilie Gheorghe, pentru a cărui participare regizorul a insistat. La început, Ilie Gheorghe n-a vrut să joace, având alte proiecte și nefiind nici într-o stare de sănătate foarte bună. Dar regizorul m-a rugat să-i aranjez o se întâlnire cu el și l-a convins, ceea ce m-a bucurat nespus. Pe scenă vor fi 17 actori, iar în fosă 12. Toată lumea e entuziasmată, sorții par a fi de partea noastră.