„Morcovii sunt întotdeauna opţionali” (Partea I)

Piesa „Morcovii sunt întotdeauna opționali” a câștigat ediția din acest an a Concursului Național de Dramaturgie Yorick. Juriul a fost format din Victor Ioan Frunză (director de scenă), Valentin Nicolau (dramaturg) și Monica Andronescu (critic de teatru). Câștigătorul încă nu ne-a contactat la redacție, așadar nu-i putem divulga numele, dar îi publicăm piesa câștigătoare și îl așteptăm în continuare, pentru a-i oferi premiul.

Subtitlu :

„Ce n-aş mânca un morcov…”

Piesă de teatru (subtilă)

PERSONAJE :

CLOTILDA MIRAJ, 13 ANI , obeză

DOAMNA MIRAJ, mama Clotildei, supraobeză

DOMNUL MIRAJ, tatăl Clotildei, cel mai obez

ANUŢA, bucătăreasa familiei Miraj, plăpândă

P1, personaj pozitiv, prietena imaginară a Clotildei

P2 , personaj maliţios , prietenă imaginară a Clotildei

C3, un coleg de şcoală , hărţuitor

F1, F2 , colege fiţoase

LAURENŢIU, potenţial prieten al Clotildei

BOSCHETAR, inofensiv

AUROLAC

DOCTOR

PROFESOARA

FIGURANŢI

SCENA 1

Din spatele cortinei se aud tropăituri , vase puse pe masă , zdrăngănit de oale . Alergătură . Cortina se ridică şi ne trezim în sufrageria familiei Miraj , oameni bogaţi inclusiv în kilogramele care le cară în spate .Şi în faţă ! Doamna şi domnul Miraj , obezi , merg ca două butoaie legănate de apă , foarte încet şi gâfâind , ţinându-se de mână , să se aşeze la masa bogată , încărcată cu multe bunătăţi .Anuţa , bucătăreasa familiei , o sfrijită de fată , abia cară oala uriaşă cu sarmale şi îi depăşeşte pe cei doi soţi …care cu greu se aşează în scaunele supradimensionate .După ce oftează de drum lung , încep să se servească direct din oale şi platouri , fără să-şi mai pună în farfurii . Anuţa îşi face trei cruci mari .

D. MIRAJ(cu gura plină) : Anuţa , ai anunţat-o pe Clotilduţa să coboare la masă ? Se răceşte mâncărica (se linge pe degete) . Foarte bună friptura de porc , crocantă , dar suculentă .

ANUŢA : Sigur că am anunţat-o , doamnă . Era în baie . A zis că vine în două minute .

DL. MIRAJ : Carnea asta are prea puţină grăsime . Şi să nu mai găteşti pui , are prea multe oase şi carne slabă , n-o simt nici pe o măsea .

ANUŢA : Bine , domnule . Domnişoara m-a rugat să fac pui cu legume fierte .

D. MIRAJ : Drăguţica de ea , iar încearcă să ţină regim ! Puişor !(o strigă) Clotilduţa ! Hai la masă , puiul lui mama ! Strigaţi-o şi voi !(îi îndeamnă ea pe cei doi , iar tata strigă ‚’’plăcinţica lu tata ‚’’ iar Anuţa strigă ‚’’domnişoară, la masă; şi încep să se audă tropăieli , tropăieli, căci îşi face apariţia Clotilduţa , îmbrăcată într-o rochie sac , are 90 de kg la cei 13 ani ai ei , e o masă diformă de grăsime. Se prăbuşeşte în scaun . Cei doi părinţi o sorb din ochi , cu dragoste.

D. MIRAJ : Ai obosit ,puişor . Anuţa , pune-i în farfurie Clotilduţei , că n-a mai mâncat de două ore întregi …

DL. MIRAJ : Pune-i şi suc de piersici , sigur îi e sete .

CLOTILDA (examinează masa) : Vai , ai făcut şi sarmale , acum , seara ? Şi friptură de porc cu o grămadă de condimente ? Şi plăcintă cu stafide? Unde e puiul cu legume ?

ANUŢA : Doar 70 de sarmale , că n-am mai avut orez …

D. MIRAJ : Dar mănâncă , puişor , bagă în guriţă , nu mai vorbi atâta , că vezi că oboseşti !

CLOTILDA(cu jumătate de gură, fără să guste): Aş vrea …ar trebui …să nu mai mănânc seara!

D. MIRAJ (cu halca de carne rămasă în aer): Cum să nu mănânci ? Cum ? Să dormi cu burta goală ? Unde s-a mai văzut una ca asta ? Şi săracii mănâncă seara …

CLOTILDA : O să dorm pe burtă …

D. MIRAJ (către soţ , îngrijorată) : Ionică , spune şi tu ceva , că ni se-mbolnăveşte fata !

DL. MIRAJ (cu gura plină , cu mâinile pline , gesticulează …îi pune fetei în farfurie un copan uriaş de pui ) Mănâncă , puiule , că nu îngraşă , dacă mesteci bine . Uşurel , să nu ne grăbim .

D. MIRAJ(impresinată): Bravo , Ionică , eşti un tată responsabil ! Să vin să te pup !( încearcă

să se ridice din scaun , dar îi e prea greu)

D. MIRAJ : Lasă , iubito , nu te scula de la masă , trimite-mi un pupic din vârful buzelor tale cărnoase , şi eu o să-l prind şi o să mă hrănesc cu el până ajungem în camera noastră …

CLOTILDA(izbucneşte , scârbită) : Mama , tata , terminaţi , suntem la masă . Mergeţi în dormitor , dacă aveţi chef de prostii …

D. MIRAJ (izbucneşte în râs) : Uită-te la ea , Ionică , puiul lu’ mama , s-a roşit până în vârful urechilor !Vine mama să te pupe !(îşi face avânt şi , bălăngănindu-se , se apropie de ea , o pupă zgomotos şi apoi îi bagă în gură mâncare , cu forţa ;fata o trimite la locul ei , enervată; mestecă , apoi o priveşte pe Anuţa , care stă în picioare , obosită )

CLOTILDA : Anuţa , stai jos la masă , şi mănâncă .

ANUŢA (tresare , se bucură): Nu mi-e foame , domnişoară , mulţam de invitaţie . Eu nu mănânc seara , sunt prea obosită . Eu mă duc în bucătărie , mai am de spălat vase. Poftă bună !

Anuţa pleacă ca vântul ,dar în linişte. Clotilda începe să plângă , tot mai tare.

D. MIRAJ : Ce s-a întâmplat , comoara mea nepreţuită ? De ce plângi cu lacrimi de crocodil ?

CLOTILDA (abia bâiguie) : Anuţa …

D. MIRAJ : Plângi din cauza Anuţei ?

CLOTILDA: Nu …Anuţa nu …

DL. MIRAJ : Asta-i bună ! Servitoarea să-mi jignească fetiţa , că nu vrea să mănânce cu noi la masă …Anuţa !

D. MIRAJ (strigă şi ea , cu toţi plămânii): Anuţa ! Anuţa !

Anuţa vine într-o suflare , aleargă ca o vrăbiuţă .

ANUŢA : Da , domnule , da , doamnă .

DL. MIRAJ (voce tunătoare, categorică) : Stai jos şi mănâncă .

D. MIRAJ : Stai jos şi mănâncă . Acum .

Anuţa , nedumerită , se aşează , îşi pune cea mai mică sarma pe care o găseşte , în farfurie . DL MIRAJ îi trânteşte şi o halcă de carne iar D. MIRAJ îi dă o franzelă întreagă .

D. MIRAJ : Nu te ridici de la masă până nu mănânci tot !

ANUŢA : Aoleu , doamnă , o să mă apuce ziua de poimâine …

CLOTILDA(s-a oprit din plâns , categorică) : Lăsaţi-o pe Anuţa să plece , dacă nu îi e foame .

ANUŢA(a şi zbughit-o , zice din fugă) : Mulţumesc , domnişoară .

DL. MIRAJ : De ce plângeai , puişor ?

CLOTILDA : Mă strâng pantofii . I-am luat pe ai Anuţei .

DL. MIRAJ : Aaaa…

D. MIRAJ (izbucnesc în râs): Aaaa …dar mănâncă , puişor , descalţă pantofii ăia şi mănâncă.

CLOTILDA : Sunt desculţă , acum .

DL. MIRAJ : Ce căutau pantofii Anuţei la tine în picioare ?

CLOTILDA: Eu i-am luat . Ea nici nu ştie . I-am luat , deşii îmi sunt mici . Am citit undeva că dacă îţi muţi gândul la altele şi dacă te doare ceva , poţi să rezişti tentaţiei de a mânca .

D. MIRAJ (în culmea mirării şi a îngrijorării) : Vai , ai înnebunit ? Ionică , fata e pe cale să înnebunească ! De ce să te torturezi ? Doar că eşti foarte bine dezvoltată pentru vârsta ta ?

CLOTILDA : (şopteşte) Sunt obeză …

D. MIRAJ : Eşti foarte drăguţă şi deşteaptă foc !

DL. MIRAJ : Şi amuzantă şi cuminte !

D. MIRAJ : Şi cumpătată , înţeleaptă …

DL. MIRAJ : Prietenoasă , generoasă .

CLOTILDA(izbucneşte) : Dar n-am nici un prieten.

D. MIRAJ : Dar la petrecerile de ziua ta vin mereu peste 50 de copii ..

CLOTILDA: Vin pentru că se mănâncă bine ! Şi înoată în piscină !Şi se joacă în sala de jocuri a tatei ! Şi se uită la cer prin telescopul de pe acoperiş . Şi , la urmă , se plimbă cu elicopterele lui tata ! Nici un copil n-are toate astea .

DL. MIRAJ : Păi , ce vrei , iubita lu’ tata , să fim sărăntoci ? Am muncit de la 16 ani , câte 12 ore pe zi , ca să ajung   să vă ofer toate astea . Înainte să te avem pe tine , lumina ochilor mei , am lucrat cinci ani în Japonia , împreună cu mama ta .

D. MIRAJ : Acolo lucram la uzina de elicoptere câte două schimburi , şi era să murim de foame , japonezii nu cresc porci ! În fiecare zi ne era foame .

DL. MIRAJ : Am mâncat la orez , de ne-au crăpat maţele . Am descoperit mai târziu un restaurant franţuzesc , dar era scump , şi noi strângeam bani , mâncam doar o dată pe lună mâncare europeană . Nici pâine n-aveau amărâţii ăia de japonezi …

D. MIRAJ : Acum merităm şi noi să ne odihnim , să ne bucurăm de viaţă ( stă cu mâinile pe burtă , mulţumită)

CLOTILDA : Da, sigur că meritaţi , dar vreau şi eu să fac ceva cu viaţa mea .

D. MIRAJ : Tu nu trebuie să faci nimic altceva decât să fii fericită fiindcă atunci suntem şi noi fericiţi !

DL. MIRAJ : Aşa e . Doar de aia ne-am făcut copil , să fie fericit !

CLOTILDA : Mama , tu erai slabă în urmă cu zece ani …

D. MIRAJ : Stai liniştită , o să slăbeşti şi tu !

DL. MIRAJ : Da’ nu e bine să fii slab , că ai oasele fragile . Aşa , mai plinuţ , e bine , ca să încasezi loviturile vieţii mai uşor !

CLOTILDA : Păi ai zis că nu trebuie să fac nimic , atunci ce necazuri o să am ? Doar pe ăsta : o să mă îngraş , de n-o să mă mai pot mişca !

DL MIRAJ : Vrei să spui că tata e gras ? (foarte uimit)

CLOTILDA(uimită) : Păi … , vrei să spui că nu eşti ?

DL MIRAJ ((încearcă să-şi sugă burta) : Eu mă simt bine …

CLOTILDA : Eu nu mă simt bine . Noaptea mă sufoc , mă trezesc năduşită şi mie frică să mă mai culc la loc ..stau şi mă uit pe geam şi-mi număr respiraţia !

D. MIRAJ : Vai de mine ! Păi de ce nu i-ai spus la mama ? Anuţa !

DL. MIRAJ : Anuţa ! (apoi către soţie) Dar de ce o strigăm pe Anuţa ?

D. MIRAJ : Să-mi aducă telefonul din cameră , să-l sun pe doctor !

CLOTILDA (izbucneşte): Dar mai lăsaţi-o pe femeie în pace , că aduc eu telefonul .

Se ridică de la masă , Anuţa vine fugind , dar Clotilda o întoarce din drum , Anuţa nu mai înţelege nimic …Ele ies din scenă .

D. MIRAJ : Da’ nu lăsa fata să se obosească , du-te tu şi adu telefonul !

DL. MIRAJ : Păi …cred că deja a ajuns !

Cortina cade peste prima scenă .

SCENA 2

Clotilda , în camera ei, priveşte un dvd cu exerciţii fizice , face şi ea , dar foarte încet , fiindcă nu poate , gâfâie rău …E îmbrăcată adecvat , are un trening roşu aprins , are o banderolă pe cap , adidaşi în picioare .

CLOTILDA (se opreşte , îşi ia telecomanda) : Astea sunt prea grele pentru mine , să derulăm un pic …Ah ! Dacă aş avea un prieten care să mă ajute să fac exerciţiile astea grele (se uită la dvd şi face câteva exerciţii cu degetele ,nu cu corpul ei imens) Vai , ce greu e ! Pfu ! (se aşează pe patul mare şi moale) Să mă odihnesc un pic , să-mi trag inima ! (cască ;se întinde ; aţipeşte)

DL. şi D. Miraj , împreună cu Doctorul , intră uşurel în cameră . Clotilda sare imediat în picioare şi face un exerciţiu .

D. MIRAJ (cu lacrimi în ochi): Uite-o cum se chinuie , micuţa …

DL. MIRAJ : Uşurel , plăcinţica lu’ tata !(podeaua duduie)

DOCTOR : Lăsaţi fata să se mişte , că nu se rupe ! E sănătos aşa …

CLOTILDA (suflă greu) : Bună seara , domnule doctor !

DOCTOR (o îmbrăţişează,…cu greu , că nu o poate cuprinde , el e slab): Vai de mine , dar ce

multă …mult ai crescut ! de când nu ne-am mai văzut ! Când ne-am văzut ultima oară ?

CLOTILDA : Acum trei ani , când am făcut pojar …

DOCTOR(o priveşte îngrijorat , o măsoară din ochi , ea observă şi ar vrea să se facă mică) : Aşa mult ai crescut …, te-ai dezvoltat , de atunci ?

CLOTILDA(cu voce mică) : Da . Cam prea mult , nu ? Neobişnuit de mult ?

D. MIRAJ(veselă ) : Ce zici , doctore , ce roşie e în obraji ? Arată bine puiuţul meu de om ,nu ? Ia uite ce zdravănă e , dărâmă munţii …

DOCTOR (mormăie) : Da , da , îi dărâmă , dar nu-i poate urca !

DL. MIRAJ : Ce ai rămas aşa , doctore ?

Doctorul se aşează în fotoliu , şocat ; îşi scoate o batistă ,se şterge .

DOCTOR : Dar pe voi când v-am văzut ultima oară ?

DL. MIRAJ : Ce tot bâigui acolo ?

D. MIRAJ(decretează) : Doctore , tu nu te simţi bine !

DOCTOR : Sunt puţin ameţit de …proporţiile …cazului …care arată grav …

D. MIRAJ : Vrei un pahar de apă ?

DOCTOR : Cred că da …

DL. MIRAJ(strigă) : Anuţa ! Anuţa !

CLOTILDA : Lăsaţi-o pe Anuţa , aduc eu un pahar cu apă domnului doctor !

Anuţa dă buzna în cameră , Clotilda o întoarce din drum , fără să-i zică nimic …

D. MIRAJ : Doctore , nu ai grijă de tine , nu îmi place cum arăţi ! Eşti palid , eşti slab , treci mai des pe la noi , să luăm masa împreună , cred că eşti subnutrit …

DL. MIRAJ : Da , doctore , doar ne cunoaştem de vreo 15 ani , doar nu vrei să te duci primul dintre noi ?(îl bate pe umăr, vesel ; intră Clotilda şi îi dă paharul cu apă)

CLOTILDA : Vă rog , mama , tata , lăsaţi-mă singură cu doctorul , trebuie să vorbim câte ceva .

D. MIRAJ : Cum să te las singurică , mamă ? Niciodată !

CLOTILDA : Vă rog , doar zece minute . Haideţi , mergeţi în sufragerie , lăsaţi-ne !

D. şi DL. MIRAJ se retrag , cu greu , tropa –tropa …

DOCTOR (bea apa cu înghiţituri mici, o priveşte) : Situaţia e cam gravă , trebuie să luăm măsuri încă din seara asta . Câţi ani ai acum ?

CLOTILDA : Luna viitoare fac 13…

DOCTOR : Şi câte kilograme ?

CLOTILDA îi şopteşte la ureche …Doctorul fluieră .

DOCTOR :Doamne ! dar cum ai reuşit performanţa asta negativă ? Cum s-a ajuns aici ?

CLOTILDA : Am mâncat toată ziua …, din două în două ore …, carne , bomboane , unt , pâine , miere , ciocolată , paste …

DOCTOR : În fiecare zi ?

CLOTILDA: Din două-n două ore …

DOCTOR : Glumeşti !

CLOTILDA(oftează) : Acum , nu .

DOCTOR : Ai probleme de respiraţie ? Dormi prost ? Te mişti greu ?

CLOTILDA : Da . Da . Da . Şi mi-e silă de mine . Vreau să mă schimb .

DOCTOR : Vrei să slăbeşti ?

CLOTILDA(tare, cu toată gura): Vreau !

DOCTOR(oftează şi el) : O să fie greu …

CLOTILDA : Ştiu …

DOCTOR (vesel, o încurajează) : Dar se poate face . Într-un an o să fii bine , dacă te ţii strict de program . Am un prieten nutriţionist care te poate face bine . Vii mâine , după şcoală , la mine la Cabinet ? Pe strada Trandafirului .

CLOTILDA : Ştiu unde e . Vin . Mă bag .

Mama şi tata , care ascultau la uşă , dau buzna .

D. MIRAJ : Ei , ce ne ziceţi , doctore ? Gogoşica noastră n-are nimic , aşa e ?

DOCTOR : Nimic din ce nu se poate repara . Avem mult de lucru .

D. MIRAJ : Ce vrei să spui ? E grav ?

DOCTOR : Nu , staţi liniştiţi . E doar mult de lucru .

CLOTILDA : Ar trebui şi ei băgaţi în program .

DOCTOR : Trebuie să hotărască singuri .

CLOTILDA : Mama , tata , dacă mă iubiţi , de mâine ne punem la cură de slăbire ! Verdeaţă , salate , legume , cartofi fierţi , peşte fiert …

DL. MIRAJ : Vai , peştele fiert îmi aminteşte de Japonia …

D. MIRAJ: Eu nu pot să consum mâncare fiartă , o să mă îmbolnăvesc .

CLOTILDA(optimistă) : O să mâncăm împreună , o să ne obişnuim .

DL. MIRAJ (serios, ameninţător) : Doctore , eşti concediat !

CLOTILDA : Tata , nu e timpul pentru bancuri .

DL. MIRAJ : Vorbesc serios ! Ce prostii ţi-a băgat în cap în câteva minute ? Cum adică , fierturi şi ierburi ? Ce , fata mea e oaie ?

CLOTILDA : Nu mi-a băgat nimic în cap , doar mă sprijină în decizia mea . Vreau să slăbesc . Trebuie . Nu se mai poate altfel !

D. MIRAJ : Gândeşte-te bine , plăcinţica mea . Altceva nu vrei ?

CLOTILDA : Vreau să am prieteni adevăraţi !

DL. MIRAJ : Îţi aduce tata tot ce vrei …

CLOTILDA : De unde ?

DL. MIRAJ : Ăsta e secretul taţilor , e treaba noastră ! Tu , doctore , dacă n-ai copii , să nu mai bagi prostii în capul copiilor altora !Te rog să ne laşi în pace . Noapte bună .

CLOTILDA : Mâine o să trec pe la d-voastră .

DOCTOR : Te aştept. Vă aştept şi pe voi , copii mari şi glumeţi ce sunteţi ! (şi îi bate pe spate , dar îl dor palmele ; pleacă bolborosind )

D. MIRAJ : Să te odihneşti acum , că eşti prea stresată …

DL. MIRAJ : Ascult-o pe mama , că ea ştie mai bine . Scoate-ţi gărgăunii din cap , lasă salatele , vrei să mori de foame ? Să mă dea la ştiri că ai murit de foame în casa mea de miliardar ?

D. MIRAJ : Hai , ia pijamăluţa pe tine , aruncă treningul ăsta de sport …Noapte bună .

CLOTILDA : Noapte bună .

Părinţii părăsesc camera ; Clotilda se aşează pe marginea patului, cade pe gânduri . Dă drumul casetei şi face exerciţii cu ciudă , până nu mai poate . Acum apar cele două prietene imaginare , de aceeaşi vârstă cu Clotilda, slabe şi cochete .

P1(încurajator) : Haide , Clotilda , că mai poţi , nu te lăsa …

CLOTILDA(sare speriată) : Vai de mine , tu de unde ai apărut ? Şi ce cauţi aici ?

P2 (îşi face şi ea apariţia) : E obraznică , n-o băga în seamă . Lasă , stai jos , odihneşte-te !

P1 : Nu te opri , continuă exerciţiile , că mai poţi .

CLOTILDA(speriată) : Cine sunteţi voi ? Ce căutaţi aici ? Cum aţi intrat ? Ce faceţi în camera mea ? De unde aţi apărut ? Din pământ ?

P1 : Nu te speria , suntem prietene . Venim din capul tău , nu din pământ !

P2 : Oho , ce-o să ne mai distrăm împreună …

CLOTILDA : De unde veniţi ?!!! Aşa , deodată ? Din capul meu ?

P2 : Nu te tot văetai tu că vrei prieteni ? Iată-ne , am venit să fim prietenii tăi ! (îi ia pachetul mare de biscuiţi ascuns sub pat, îl desface , mănâncă) Prietenii trebuie să împartă totul !

P1 : Dă -mi şi mie …

P2(îi dă doar unul , cu greu) : Ţi-ajunge unul , e târziu , să nu-ţi cadă greu la stomac .

CLOTILDA : Vreau şi eu . Mie nu-mi dai ? Până la urmă , sunt biscuiţii mei !

P2 : Pentru binele tău , nu !

P1 :Vai , ce categorică ai fost !

P2 : E , îmi plac mult biscuiţii cu unt .

CLOTILDA : Şi mie …

P2 : Tu mai fă 20 de exerciţii …

CLOTILDA: Nu mai pot .

P1 : Hai că fac şi eu cu tine .

CLOTILDA: Cum te cheamă ?

P1 : N-am nume .

CLOTILDA : Toţi oamenii au nume .

P1 : Eu sunt doar o închipuire .

CLOTILDA : Nu înţeleg .

P2 : Suntem doar în capul tău .

CLOTILDA : Nu mai înţeleg nimic .

P1 : Suntem creaţia ta !

P2 : Eşti stăpâna noastră .

CLOTILDA : Adică , eu v-am creat ? Dar eu vă văd , sunteţi aici .

P1 : Păi da , dar ne vezi numai tu . Când făceai exerciţiile , în mintea ta îţi ziceai : ce mult aş vrea

să am doi prieteni cu care să fac exerciţii !

CLOTILDA(speriată) : De unde ştii ?

P2 (a mai găsit sub pat chipsuri , desface punga şi se serveşte) : Vezi , dragă , să nu mai mănânci chipsuri , că-ţi pierzi memoria !

P1 : Fii mai amabilă , nu mai jigni .

P2 : Hai , lasă-mă , că eu nu sunt mironosiţă , eu îmi apăr principiile (îşi vâră un pumn de chipsuri în gură), eu ce am în cap , dau pe gură !

P1 : Da’ termină odată cu cronţănitul .

P2 : Imediat îi termin .

P1 : Ia un morcov …

P2(caută prin dulap,pe sub pat) : N-are morcovi !

CLOTILDA: Morcovii sunt în cămară .

P1 : De mâine , mâncăm la micul dejun , doi cartofi fierţi şi un morcov crud . După ce alergăm în

jurul parcului , de trei ori .

CLOTILDA : Voi două ,poate .Dimineaţa trebuie să mâncăm bine . Eu mănânc o omletă cu

şuncă şi ceapă prăjită !

P1 : Vai , cum poţi şi să pronunţi aşa ceva !

P2 : Şi ketchup mult !

CLOTILDA : O idee bună ! Ketchup picant , bineînţeles !

P2 : Bate palma cu sora ta !(cele două fete bat palma , dar Clotilda dă tare , o aruncă doi paşi înapoi pe P2) O , da ce putere zace în slănina ta …

CLOTILDA : Ei , am şi ceva muşchi , nu numai slănină .

P1 : Gata , terminaţi-o , fiţi serioase ! Lăsa-ţi glumele cu mâncare , din momentul ăsta nu mai vorbim despre mâncare . Doar despre morcovi , castraveţi şi salata verde .

CLOTILDA: Dar toată lumea mănâncă .

P1 : Foarte bine . Noi nu suntem toată lumea .

P2 : Suntem mai presus ?

P1 : Trebuie să avem preocupări mai înalte .

CLOTILDA: Sunt destul de înaltă , pentru vârsta mea .

P2 : Chiar prea mare ,după părerea mea umilă .

P1 : Când ai avut tu păreri umile ? Ai doar păreri multe şi despre orice !

P2 : Aşa evoluăm , dragă .

P1 : Nu mă lua pe mine cu”dragă” , te rog .

CLOTILDA: Vă rog , nu vă certaţi .

P2 : Tu ne pui să ne certăm , tu eşti de vină !

CLOTILDA: Dar eu n-am zis nimic . . .

P1 : Trebuie să te hotărâşti odată ce vrei …

CLOTILDA(sinceră, derutată): De unde să ştiu eu ?

P2 : Suntem aici să te ajutăm ! Ce alegi : gogoşile cu dulceaţă sau morcovii fierţi ?

P1 : Alegerea e pentru toată viaţa . Dacă alegi morcovii , dă-mi voie să-ţi sugerez ca să faci alegerea asta , vei avea o viaţă lungă şi uşoară …

P2 : Şi seacă şi fără gust , ca un morcov fiert la abur !

CLOTILDA : Vai ! Dar de ce să aleg ? Sunt mică , vreau să mai copilăresc . Doar nu-mi e viaţa în pericol !

P1 : Ba da !

P2 : Ba nu !

CLOTILDA(ridică din umeri) : Deci ? (le cere tot lor explicaţii)

P1 şi P2 : Tu hotărâşti !

CLOTILDA : Aţi zis că mă ajutaţi .

P1 : Eu îţi zic să te schimbi .

P2 : Eu zic că nu e neapărat nevoie , eşti bine aşa …

CLOTILDA: De ce nu sunteţi de acord , voi două ?

P1 şi P2 : Îţi spunem pentru a treia oară : tu hotărâşti !

CLOTILDA: Vreau amândouă . Şi să mă schimb …doar puţin …şi să rămân la fel . Şi să mânc gogoşi şi morcov , măcar nefiert …şi sport şi să mă odihnesc !

P1 : Bun . Facem un plan combinat , pentru început !

P2 : Ba nu facem nici o combinaţie . Trebuie să aleagă : ori una , ori alta !

P1 : N-auzi că nu poate acum ?

P2 : Să poată ! Îi aduc eu gogoşile în poală (savurează) Mari , fierbinţi , cu mult zahăr pe ele , cu dulceaţă de căpşuni care-ţi ţâşneşte pe bărbie când muşti din ea …

Clotildei îi curge scuipatul din gură , de poftă …şi brusc apare mama în pragul uşii .

D. MIRAJ : Nu te-ai culcat încă , Clotilduţa ? E târziu , şi n-ai mâncat nimic în seara asta , cred că te-a supărat şi doctorul ăla ramolit …

CLOTILDA : Nu e deloc ramolit , are dreptate . Lasă că-mi rezolv eu problemele mele .

D. MIRAJ (încântată de maturitatea ei) : Vai , fata mea a crescut mare ! Culcă-te acum să te odihneşti …

CLOTILDA :Mâine e sâmbătă , mai stau puţin cu prietenele mele !

D. MIRAJ se uită prin cameră şi bănuieşte că elefantul şi maimuţa de pluş sunt prietenele ei

CLOTILDA( spune celor două P) : E mama , spuneţi „bună seara” !

Dar pe cele două , mama nu le vede , iar Clotilda , crezând că le vede , continuă .

CLOTILDA: Pot să rămână peste noapte ?

D. MIRAJ (crezând că vorbeşte de jucăriile de pluş) : Da , sigur că da , doar de atâta timp stau peste noapte …Noapte bună !

P1 (intervine discret, văzând-o nedumerită) : Mama ta nu ne vede .

P2 : Ne vezi doar tu , nimeni altcineva .

CLOTILDA: Ei , asta nu cred ! Doar existaţi , nu ? Eu cu cine vorbesc acum ?

P2 : Existăm doar pentru tine …

CLOTILDA: Nu înţeleg , eu sunt sigură că sunteţi aici …

P2 (obraznică) : Vezi dacă eşti o grăsană incomensurabilă ?Până ajunge informaţia la creierul tău învelit în grăsime …

P1 (o ceartă) : Vorbeşte frumos , … slăbănoago .

P2 : Tu cum vorbeşti , grisină sfrijită ? Cicălitoareo !

CLOTILDA izbucneşte în plâns iar mama vine la ea , să o îmbrăţişeze .

D. MIRAJ : Ce e cu tine , frumoasa lu’ mama ? Astăzi te-ai purtat toată ziua ciudat . Te doare ceva ? Hai , spune-i la mama ! Gogoşica mea cu miere , spune-i la mama ce te doare …

CLOTILDA(printre lacrimi): Nu mă mai numi gogoşica mea …

D. MIRAJ : Bine , plăcinţica mea cu mere…

CLOTILDA: Nici plăcinţica …

D. MIRAJ : Dar întotdeauna ţi-am zis aşa . Ce ai ? Ţi-e rău la stomac ?

CLOTILDA : Mamă …, dar să-mi răspunzi sincer : eu sunt in-co-men-su-ra-bi-lă ?

D. MIRAJ(e dată pe spate) : Ce e aia ?

CLOTILDA (arată către P2 , care e în spatele maimuţei) : Aşa mi-a zis ea …

D . MIRAJ( care vede doar maimuţa) : Maimuţa aia ştie cuvinte aşa pretenţioase ?

CLOTILDA(P2 se strâmbă la ea) : Da , e o obraznică !

D. MIRAJ ( îngrijorată) : Culcă-te , puiuţ mic , că e târziu , şi văd că începi să ai coşmaruri dacă stai mult trează !( o pupă de multe ori) .Hai , în pat , noapte bună .

D. MIRAJ iese , stinge lumina . Pe întuneric , P2 caută zgomotos în dulap .

P2(exclamă fericită) : Ce bine ! 2 ciocolate mari cu cremă de căpşuni , 3 pungi de chipsuri cu pizza , un pumn de bomboane cu lapte în ciorapii negrii …Ţţţ ! Neruşinata !

P1 : Termină odată , e târziu !

P2 : Ce vrei ? Mi-e foame !

P1 : Hai că rezişti până dimineaţă fără mâncare .

P2 : Vai , ce bine ! Şi doze cu pepsi şi nectar de pere .

CLOTILDA: Nu umbla acolo , sunt ale mele !

CLOTILDA se scoală cu greu , duduie podeaua , aprinde veioza .

CLOTILDA : Punele înapoi , nu-ţi dau nimic ! Ia să plecaţi de aici , că mă deranjaţi tare ! Vreau să dorm , nu să mă gândesc cum îmi furi tu dulciurile .

P2 : Trebuie să dai la prieteni . Aşa fac prietenii .

CLOTILDA : Voi ce-mi daţi mie ?

P1 : Îţi dăm toată atenţia noastră, doar ţie !

P2 : Da , te ţinem de vorbă !

CLOTILDA: Dar eu vreau să dorm !

P2 : Ţi se pare că ţi-e somn .

CLOTILDA(se chinuie să caşte) : Ba mi-e somn …Foarte somn !

P1 : Eşti obosită ?

CLOTILDA: Da . Foarte .

P2 : Păi , …ce-ai făcut toată ziua ?

CLOTILDA: M-am pregătit de şcoală …, am fost la şcoală …., am venit de la şcoală , pe jos …că de două luni merg pe jos , nu mai merg cu maşina , cu şofer …

P1 : Bravo ! O hotărâre de aplaudat !

P2 : Ţie ţi se face somn de la ora 9 ? Nici copiii mici nu se mai culcă aşa devreme .

CLOTILDA: O să mă scol devreme …la 6 …

P1 : Bravo , o hotărâre bună de aplaudat .

P2 : Ba să stai mai mult în pat , să nu te scoli până nu eşti odihnită .

CLOTILDA: Păi da , dacă mi-e somn la 6 , sigur că mai stau în pat ! Nu vedeţi ce pat mare şi moale am ?

P1 : Ba nu mai stai ! O să te scol eu ! de la 9 seara la 6 dimineaţa , la 13 ani , dormi mai mult

decât destul .

CLOTILDA: Dar acum e 9:25 şi nu dorm încă …

P1 : Şi de la 10 la 6 e destul somn .

P2 : Ba nu e ! Vrei să aibă cearcăne după ce că e incomensurabilă ?

P1 : N-o să aibă , e copil sănătos .

P2 : Daaa’ tu de unde ştii ? I-ai făcut analizele ?

P1 : Ai fost la spital să-ţi faci analizele ?

CLOTILDA : N-am fost niciodată la spital , sunt sănătoasă tun !

P2 : Da , arăţi bine pentru o purceluşă …Dar nu e scopul tău în viaţă să devii fotomodel ,nu ?

CLOTILDA: N-am nevoie de prieteni care să mă jignescă !

P2 : Prietenii spun totul , adevărul verde-n faţă ! Ar trebui să-mi mulţumeşti .

P1 : Să o lăsăm să se culce ! Hai , Clotilda, bagă-te în pat , sting eu lumina .

Lumina se stinge . Într-un minut Clotilda adoarme şi sforăie, înfiorător .

P2 : Vai , urechile mele or să surzească ! Mă întrebam eu de ce sunt crăpături pe pereţi , în camera ei . De la zgomotul sforăielilor .

P1(strigă) : Nu te aud ! Ai zis ceva , nu ?

P2 : Sforăie asta mică …

P1(strigă) : Da , ştiam că nu sforăi tu !

P2 : Bine că avem de mâncare !( desface o pungă de chipsuri şi o doză de pepsi)

P1 : Parcă ziceai că mâncăm …

P2 : Eu mănânc , iar tu bei . Mâine seară inversăm rolurile .

P1 : Eşti o scroafă .

P2: Eu ? Nu e adevărat . Sunt prietenă cu două scroafe , asta da …

P1 (râgâie) : Vaco !

Încep să se audă sforăituri şi de la mama şi tata , toată casa răsună de horcăieli .

P2 : Aoleu ! ce se aude ? Casa se cutremură de sforăieli ? Vai , în ce casă îngrozitoare am intrat eu , care sunt atât de sensibilă . Vai , după misiunea asta trebuie să merg la tratament , la Monte

Carlo sau Dubai.

P1 : Da , sărăcuţa de tine , ce sensibilă eşti ! Bei un ceai ?

P2 : Nu , dar să-mi dai cutia de pepsi , că te ajut să o bei …

Îi ia cutia , bea şi râgâie . Încântată .

P2 : Ce bine te simţi după o râgâială sănătoasă …

P1 : E , acum zici că e sănătos să râgâi ?

P1 chicoteşte , până dă în râs .

SCENA 2

În sala de clasă , la şcoală , unde învaţă Clotilda .Clotilda şterge tabla .

C3(un coleg şmecher) : Îmi aduci şi mie nişte slănină , mâine ? Mai am patru fraţi acasă care mor de foame . Poţi să fii bună să-mi aduci şi desert , să-ţi faci un bine ?

CLOTILDA(se scarpină în fund) : Dacă mă cari în spate , o tură !

C3 : Vrei să-ți rupi şira spinării ?

CLOTILDA : Dacă mama ta a fost iepuroaică …, şi dacă eşti pofticios !

C3 : N-am nici un frate , am vrut doar să-ţi testez generozitatea !

CLOTILDA : E , şi eu , ca toată lumea , …dacă primesc ceva în schimb , dau şi eu …

C3 : Lasă , păstrează-ţi slănina , cred că mi s-a făcut poftă de peşte fiert , te-am avut prea mult în faţa ochilor !

Două colege , elegante , subţirele , se apropie de tablă , de Clotilda …

F1 : Dă- te la o parte , baleno , locul tău e în Ocean !

F2 : A ce miroase aici ? A untură topită !(se ţine cu mîna de nas)

F1 : Ai dreptate , balena a transpirat ! Doamne , ce putoare !

F2 (merge pe vârfuri, se strâmbă) : Să nu alunecăm , ai grijă , ştii că untura e alunecoasă !

F1 : Doamne , câtă eşti ! De unde îţi cumperi haine ? (îi dă o tură)

CLOTILDA(ironică) : Din Ocean , normal . Hainele mele sunt făcute din alge şi iarbă de mare !

F2 : Ia te uită , balena are răspunsul la ea , deşii a eşuat pe uscat …

CLOTILDA: De ce nu vă vedeţi voi de treaba voastră ?

F1 : N-avem nici o treabă .

F2 : Poate asta e treaba noastră .

F1 : E adevărat că taică-tu are o piscină plină cu bani ?

CLOTILDA : Nu , dar e adevărat că şi-a făcut o piscină , cu bani , ca toată lumea .

F2 : Hopa , balena dă semne de inteligenţă !

F1 : Păi la cât peşte înghite zilnic …Se ştie că peştele are fosfor !

F1 : E adevărat că anul trecut , de ziua ta , ai avut 80 de invitaţi şi că i-ai plimbat cu elicopterul până la mare ?

CLOTILDA : N-am pilotat eu .

F2 : Deci e adevărat ? N-ai plătit tu 5 fraieri care să răspândească zvonuri ?

CLOTILDA : Vrei să te autoinviţi la ziua mea ? Sorry , anul ăsta mi-o petrec cu părinţii , la Monte Carlo , pe un yaht micuţ .

F2(chicoteşte) : Pun pariu că mâncaţi slănină cu ceapă !

CLOTILDA : Asta la urmă , după caviar , somon , sushi , profiterol şi şampanie franţuzească !

F2 : Bei şampanie adevărată ?

CLOTILDA : De la zece ani . Şi numai franţuzească , adevărată , nu vin spumos …Şi am valetul meu personal care mă serveşte ….

F2 : Şi valetul stă la dispoziţia ta totală ? 24 de ore ? Un wekend întreg ?

CLOTILDA : Da, se aruncă chiar şi în Ocean cu mine , dacă îi cer…

F1(râde obraznic) : Să te salveze , nu ? Să nu te duci la fund !

CLOTILDA : Dacă e nevoie , da !

F2 (ironică): E , ce nu face omul pentru bani ? !

CLOTILDA : Exact , ce trist , nu ? Să lingi pe cineva în …dos , ca să capeţi ceva !

F1 şi F2 tuşesc uşor , ’’s-au înecat ’’ cu vorbele ei adevărate …

F1 : Am auzit că tatăl tău a inventat un nou motor de elicopter . Mai uşor , mai economic , mai ieftin …şi l-a vândut pe o avere , la japonezi .

CLOTILDA(mirată) : De unde ştii ? Te uiţi la ştirile economice şi la documentare ştiinţifice?

F1 : Eu ? Nu …, tatăl meu mi-a zis .Îl admiră pe tatăl tău .

CLOTILDA : O să-i transmit .

F1 : Cred că eşti mândră de tatăl tău .! Aş vrea şi eu ca tatăl meu să fie un mare inventator !

F2 : Şi plin de bani , fireşte ! (o completează , râzând) Dar taică-tu abia a terminat 10 clase , mi-a zis tatăl meu , care e şeful lui …

F1 : Era sărac , mai avea şapte fraţi acasă , el era cel mai mare , a trebuit să meargă la lucru de tânăr . Dar tata e foarte deştept , citeşte mereu …şi-mi asigură tot ce am nevoie !

F2 (strâmbă din nas) : Miroşi mereu a ceapă prăjită în untură ! Groaznic !

F1 : Mama şi tata muncesc toată ziua , trebuie să gătesc , să-i ajut şi eu cum pot ! Ce ştii tu , prinţeso ? Nici nu şti să cureţi un cartof . La lucrări practice eu ţi-am făcut salata orientală şi tu ai luat zece !

CLOTILDA : A fost foarte bună ! Foarte gustoasă !

F2 : Doar tu şi băieţii aţi mâncat . Domnişoarele nu mănâncă aşa ceva de simplu !

CLOTILDA(o miroase pe F1): Nu miroşi a ceapă , dimpotrivă , ai un parfum fin …

F1 şi F2 izbucnesc în râs , îşi bat palma , îşi privesc unghiile îngrijite .

F1 : Te-am dus , aşa e ? Am eu faţă de stat în bucătărie ? Se ştie că aburul de la oala cu mâncare subţiază părul şi usucă mâinile …

F2 : Sărăcuţa , numai la mâncare se gândeşte …Noi vorbeam de un valet tânăr şi musculos , ea se gândeşte cum o serveşte Făt Frumos cu fasole cu cârnaţi …

F1 : Trebuie să o înţelegem , e o boală grea şi gravă .

Reapare C3 , lângă ele , care îşi dă cu stângul în dreptul , şi , prin spatele ei , cade pe ea , agăţându-se cu palmele de ţâţele ei .

C3(cu palmele pe ţâţe , îşi face rugăciunea, abia ţinându-şi râsul): Mulţumesc , Doamne , că ai creat fetele diferite de băieţi !Mulţumesc , Doamne , că m-ai făcut şi astăzi fericit …că mi-ai scos în calea palmelor …(pipăie) aceste minuni ale tale ..ale ei …

CLOTILDA : E bine că-ţi faci rugăciunea , căci în următoarele cinci secunde vei fi un om mort !

F1 şi F2 se prăpădesc de râs ; Clotilda îl ia de gât pe C3 , îl pune la podea , şi se urcă cu genunchii pe el ; C3 urlă de durere .Murmură …

C3 : Mă omori , dă-te jos de pe mine , vacă proastă ! Au , spinarea mea ! te omor !

CLOTILDA: Ba eu te omor , dacă mai pui mâna pe ceva din mine ! Mulţumesc , Doamne , că ai creat băieţii diferiţi de fete ! Mulţumesc că acum sunt fericită (acum îi şopteşte lui , la ureche) Dacă mă mai atingi vreodată , am să-ţi rup oasele , unul câte unul , şi ai peste 200 , crede-mă . M-ai înţeles ? (şi se dă jos de pe el; dar C3 nu se poate mişca , deocamdată ; intră Profesoara cu care aveau oră care îl priveşte , aşteaptă explicaţii )

C3 : (zâmbeşte forţat): Bună ziua . Am vrut să văd dacă podeaua e dreaptă !

PROFESOARA : Eu cred că-ţi cântă păsărele în cap , Ionică ! Ridică-te .

C3 (încearcă, dar a înţepenit) : Cred că am paralizat .

Profesoara îl smuceşte de o mână şi îl ridică în picioare .

PROFESOARA : Vrei să zbori din şcoala asta ?

C3 (şoptit, suferă) : Nu , vreau să plec pe picioarele mele …(se duce , ţeapăn, la banca lui , iar Clotilda îi zâmbeşte galeş ;F1 , F2 , chicotesc

F2 : Fericirea se plăteşte scump , nu ?

SCENA 3

În sufrageria familiei Miraj , DL . MIRAJ împarte bani la zece băieţi şi fete de vârsta fetei lui .

D. MIRAJ( îi dădăceşte) : Să vă purtaţi cuvincios cu fata mea, are o fire sensibilă . Să fiţi simpatici , dacă vă împrieteniţi cu ea o să primiţi bani la fiecare întâlnire , dar să păstraţi secretul , altfel o să fiţi concediaţi ! va fi secretul nostru ! Clar ? Aţi înţeles care-i faza ? Aveţi întrebări?

LAURENŢIU(băiat plinuţ , şmecher , cel mai prost îmbrăcat dintre toţi cei prezenţi : Dacă reuşim să fim chiar buni prieteni …, ne daţi mai mulţi bani ? Măriţi alocaţia ?

DL .MIRAJ : O să mai vorbim , negociem …(apoi strigă) Clotilda ! Clotilda , vino până jos , te rog , ai musafiri !

Şi auzim tropăiturile şi duduielile …Clotilda , în colanţi galbeni , cu o bluză verde lălâie , cu părul zburlit , îşi face apariţia . Rămâne locului , ca trăznită , când vede atâţia copii în sufragerie . Şi copiii rămân şocaţi când dau cu ochii de ea !Trei dintre ei pun banii primiţi pe masă şi o zbughesc afară .

CLOTILDA : Tata , ce se întâmplă aici ? Ce e cu copiii ăştia aici ?

DL. MIRAJ : Sunt copii de la organizaţia „ Sănătate pentru toţi” şi vor să devină prietenii tăi , să facă sport împreună cu tine . Adică ,toţi împreună , ca o gaşcă de prieteni ….(se cam bâlbâie)

CLOTILDA : Tata , tu ai dat cumva bani la copiii ăştia să vină aici , să se dea drept prieteni cu mine , să facem sport împreună ?

DL. MIRAJ : V-am dat eu bani , puştilor ?

Copii neagă slab, dând din cap …

UN BĂIAT (izbucneşte în plâns): Eu nu vreau să fiu prieten cu fata ta ! Dacă se dezechilibrează , se împiedică şi cade pe mine ? Poate să mă omoare . Sunt prea mic …şi sperios …

O FATĂ : Eu nu pot să ies în oraş cu purcica asta . Îmi strică reputaţia .

ALTĂ FATĂ : Nici eu , dacă zice ea ! Eu am o grămadă de prieteni .

Aşa că cei trei pun banii pe masă şi dispar repede din peisaj .

DL. MIRAJ(strigă la toţi cei rămaşi , nervos) : Ieşiţi toţi afară ! Afară .

Copii dispar repede , în afara băiatului mai plinuţ , care e foarte relaxat .

LAURENŢIU : Pe mine nu mă deranjează nimic . Vreau să te cunosc mai bine , îmi placi deja , că ai personalitate ! Numele meu e Laurenţiu , am înţeles că tu eşti Clotilda . Îmi pare bine !(îi întinde mâna , i-o strânge ) Îmi arăţi casa ?

CLOTILDA : Ieşi afară , nu vreau să te cunosc .

LAURENŢIU : Prea târziu, deja mă cunoşti un pic .

DL. MIRAJ (îl bate pe umăr ,prieteneşte, îi place băiatul) : Stai jos , băiete , stai jos , plăcinţica lu’ tata , o trimit pe Anuţa să vă aducă nişte gustări şi ceva de băut . Staţi de vorbă , să vă cunoaşteţi , e băiat isteţ , Clotilda, dă-i o şansă …

Rămân singuri , aşezaţi pe canapea . Tăcere . Fiecare aşteaptă să vorbească celălalt .

LAURENŢIU : Am auzit că ai telescopul tău particular , sus , pe acoperişul casei . E adevărat ? Mi-l arăţi şi mie ?

CLOTILDA: Ţi-a dat tata bani ? Zi –mi adevărul !

LAURENŢIU : Mmm …, mi-a dat , nişte mărunţiş , bani de îngheţată .

CLOTILDA: Şi nu ţi-e nici un pic ruşine ?

LAURENŢIU (relaxat): De loc . Nici eu n-am prieteni şi vreau să-mi fac .

CLOTILDA: Eşti cam şmecher …

LAURENŢIU : Crezi ? Aşa şi vreau … , îmi iese ?

CLOTILDA : Eşti şi enervant .

LAURENŢIU : Şi , măcar puţin , simpatic ?

CLOTILDA: Măgar . ..Ce sport faci ?

LAURENŢIU(izbucneşte în râs) : Mai joc fotbal pe un computer rablagit …, şi mai joc zaruri , pe bani . Dar de obicei , pierd .

CLOTILDA: Eşti golan ?

LAURENŢIU : Aş vrea eu . De obicei , mă batjocoresc alţii , dar eu nu bag în seamă , de ceva timp . ..m-am întărit ! Mai iau şuturi în fund , dar mor de râs şi după aia mă lasă în pace , că sunt simpatic .

Anuţa intră cu un platou mare de felii de pizza şi sandvici, gogoşi …şi un morcov .Dl .Miraj aduce o tavă cu sucuri şi apă .

DL. MIRAJ : Să fiţi cuminţi , mai ales tu , tinere !(îl ameninţă , râzând, pe băiat,ieşind)

LAURENŢIU : Mulţumesc . (ia o felie de pizza şi mănâncă cu poftă ; Clotilda ronţăie delicat din morcov , bea apă) Eşti la vreo cură de slăbire ?

CLOTILDA: Ce te interesează pe tine ? Sau vrei să serveşti şi tu un morcov ?

LAURENŢIU : O ,nu , oricât sunt de sărac, dar morcov tot nu mănânc ! Mai bine cartofi cruzi .

CLOTILDA: La început şi mie mi se păreau îngrozitori , şi ostili , pe deasupra , dar am făcut salată de morcov ras cu măr şi e excelent de gustos !

LAURENŢIU : Yeah , nu te cred . Şi .. . te saturi ? Nu ţi-e foame , după …?

CLOTILDA: E , mai mănânc şi carne …

LAURENŢIU ( atacă sandviş): Mi-e o foame , n-am mâncat de ieri , de la 6 seara …La ce şcoală înveţi ? La şcoala americană , ha , pun pariu ! Cât e ? 100000 $ pe an ?

CLOTILDA: Am fost doi ani la o şcoală , în America . Anul ăsta sunt la o şcoală de stat , la nr. 40 , pe strada Alecsandri .

LAURENŢIU : Serios ? Eu învăţ la nr. 41 , alăturea . Ei , păi atunci ne putem vedea mai des .

CLOTILDA: Cine a zis că vreau să mă întâlnesc cu tine ?

LAURENŢIU : Să ne cunoaştem mai bine …Îţi place la şcoală ?

CLOTILDA : Îmi place cartea …

LAURENŢIU : Te iau la mişto colegii ?

CLOTILDA : Doar unul …

LAURENŢIU(cu gura plină , râde) : Pe mine , mai mulţi …îmi trag şuturi în fund , să zbor ,îmi pun lipici pe scaun , că ştiu că sunt sărac şi n-am decât două perechi de pantaloni , îmi trag pantalonii jos , că eu nu port curea ..

CLOTILDA: Îngrozitor ! şi tu de ce râzi ?

LAURENŢIU : Păi şi eu mă distrez , doar n-o să plâng , ca fraierul … mi-e milă de toţi proştii din lume .

CLOTILDA: Da ? De ce ?

LAURENŢIU : Fiindcă nu pot să-i ajut cu nimic !

CLOTILDA(impresionată): Tu chiar ai inimă …

LAURENŢIU : Am şi suflet . M-am săturat (se şterge pe mâini ,la gură, se ridică) Acum îmi arăţi telescopul ?

CLOTILDA(cochetă) : Nu de la prima întâlnire .

P1(apare de după canapea , speriind-o) : Bravo , sunt mândră de tine , ţine-te tare .

P2 (hop şi ea) : Ba eşti proastă , fii mai deschisă , nu vezi că băiatul te place ?Vrei să pierzi ocazia ?

CLOTILDA : Acum n-am nevoie de voi , plecaţi , mă derutaţi !

LAURENŢIU (nu le vede , aşa că nu înţelege ce vorbeşte ea) : Ai început să mă vezi dublu ? Sunt eu mare , dar nici chiar aşa …

P2(chicoteşte) : Săracul, dacă ar şti că trei fete îl plac acum ,ar fi fericit !

CLOTILDA: Nu vorbeam cu tine !

P1 : Nu ne băga în seamă …

CLOTILDA: Atunci de ce aţi apărut ?

LAURENŢIU (nedumerit) : Tatăl tău ne-a luat din parc , acum o oră , ne-a adus aici …Stai puţin , de ce îmi vorbeşti la persoana a treia , aşa , deodată ?

CLOTILDA (sec) : Nu vorbesc cu tine , ce tot te bagi în discuţie ?

P2 (râde) : Eşti comică , ai haz , cred că o să ai succes la băieţi …

CLOTILDA stă cu braţele încrucişate , îmbufnată .

LAURENŢIU : Acum ce ai ? Ţi-ai înghiţit limba ? Serveşte o gogoaşă .

P2 : Vreau eu !(întinde mâna , să ia)

CLOTILDA(reacţionează) : Ba nu vrei nimic . Să ţii regim !

LAURENŢIU(crezând că vorbeşte cu el, îşi suge burta) : Bine , bine , las gogoaşa …dar e păcat de ele , să se învechească în farfurie.

P2 (chicoteşte) : Sunt de acord cu băiatul .

CLOTILDA : Te aud , ţi-am zis să dispari …

LAURENŢIU (speriat) : Ai puteri paranormale ? Îmi citeşti gândurile ?

CLOTILDA: Am eu faţă de paranormală ?

LAURENŢIU : Nu ştiu …, n-am mai văzut până acum !

P2 : N-ai !Ai faţă de bleagă .

P1 : Nu-i adevărat , ai o faţă normală .

P2 : Nu-i mai face complimente , că se umflă şi mai mult … în pene !

CLOTILDA: Nesimţito !

LAURENŢIU (indignat) : Dar eu nu sunt la feminin !

P2 : Ar trebui să-mi mulţumeşti că îţi spun adevărul verde-n faţă !

CLOTILDA: Poate îţi pun farfuria cu gogoşi în cap !

LAURENŢIU ( se ridică , speriat) : Dar de ce ?

P2 : Mai bine le-ai da la săraci ! Dacă nu vrei să-mi dai şi mie , deşii sunt prietena ta …

CLOTILDA: Ba nu le dau la săraci ! Săracii ce îmi dau mie ?

LAURENŢIU : Bine , am înţeles …şi eu sunt sărac , dar las’ că pot să trăiesc fără gogoşi foarte

bine …deşii mănânc doar de Paşte , de la biserică , şi de Crăciun , de la rude …

CLOTILDA(se răsteşte la el): Şi tu de ce vorbeşti neîntrebat ? Ce te spovedeşti la mine ?

LAURENŢIU : Tu ai început cu nebuniile . . .Nu te simţi bine ?

CLOTILDA : De câteva minute nu vorbesc cu tine …

LAURENŢIU : Dar cu cine vorbeşti ?(se uită în jur , nu vede pe nimeni)

P2(obraznică) : Chiar aşa …, cu cine vorbeşti ?

P1 (cască, către P2) : Chiar eşti nesuferită !

CLOTILDA: Păi , ăăă … e complicat de explicat !

P2 : Eu am timp de toate explicaţiile din lume ! (trece prin faţa băiatului , îşi ia două gogoşi , în

ambele mâini , mănâncă lasciv , apoi trece în spatele canapelei ; Clotilda fierbe de furie)

LAURENŢIU (s-a ghemuit în canapea) : Ar cam fi timpul să plec , nu ?

CLOTILDA . Da .

P2 (cu gura plină) : Nu , deloc , mai stai .

CLOTILDA: Nu mai sta , du-te !

LAURENŢIU : Nu prea am unde să mă duc , până la 1 …Credeam că o să stau la telescop , aşa mi-a promis tatăl tău .

P2 : Mă duc eu cu el la telescop , vreo două ore …îmi place să fiu cu capul în stele !

CLOTILDA: De unde ştii că am telescop ? Poate e o minciună …

LAURENŢIU : Ştie tot oraşul !

CLOTILDA: De unde ştie ?

LAURENŢIU : De acum doi ani , de când l-ai luat …, de la petrecerea de ziua ta . S-au uitat prin el toţi colegii tăi şi au spus la şcoală , au stat până dimineaţă . La care petrecere de copii de 12 ani stai până dimineaţă să te uiţi prin telescop şi apoi zbori cu elicopterul la mare ? A fost un eveniment deosebit , s-a vorbit despre el trei luni , zi de zi …de atunci voiam să te cunosc !

P2 ( e impresinată, se smiorcăie) : Pe mine de ce nu m-ai chemat la ziua ta ? Îmi plac petrecerile

reuşite , cu elicoptere, şi eu n-am zburat niciodată …

CLOTILDA (lui P2, categorică) : N-o să te chem niciodată la ziua mea !

LAURENŢIU ( suferind , aproape plângând ) : De ce ?

CLOTILDA : Nu vorbesc cu plângăcioşii ! Hai , pa , pleacă acum .

LAURENŢIU : Nu-ţi plac pantalonii mei , aşa e ? Sunt sărac , n-am decât două perechi de pantaloni , cam uzaţi !(se enervează, nu se mai milogeşte) Şi , ştii ceva ? Du-te-n …pădure , cu telescopul tău cu tot , păduroaico ! ( şi pleacă , hotărât , dar după câtiva paşi , se întoarce, ia o gogoaşă , muşcă cu poftă din ea , dar gemul îi ţâşneşte fix pe pantaloni ,pătându-i . E o mică tragedie ! Clotilda abia se abţine să nu râdă , el e în culmea nervilor ; iese smiorcăindu-se )

P1 şi P2 vin acum şi se aşează pe canapea .

P1 : Ai fost cam bădărană cu bietul băiat …

P2 : Drăguţo , tu vrei sau nu vrei un prieten ?

P1 : Tu crezi că un prieten e la ordinele tale ? Şi face , la orice oră vrei tu , tot ce vrei tu ?

P2 : Nu e aşa , drăguţă , uită-te la noi , facem ce vrem , apărem când vrem …

P1 (către P2) : Bine , acum ai cam exagerat …

P2: Dacă ea nu-l voia pe simpaticul ăla , îl luam eu o tură de parc . Apropo : nouă când ne arăţi

telescopul vestit ?

CLOTILDA: Niciodată ! Să mă lăsaţi în pace , m-aţi ameţit de cap . Mă duc să învăţ la chimie .

P1 : Dar tu nu înveţi încă la şcoală chimie …Eşti prea mică pentru chimie .

CLOTILDA(se măsoară cu ea) : Ba nu sunt mică pentru nimic !

Îşi fac apariţia tata şi mama , în spatele lor , abia se vede , Anuţa .

D. şi DL .MIRAJ (într-un glas) : Eşti singurică ?

P2 : E , suntem şi noi pe aici , facem gălăgie …

CLOTILDA face o criză de plâns , şi cu braţele deschise se îndreaptă spre ei , dar îşi face loc printre ei şi o îmbrăţişează pe Anuţa ,aproape doborând-o ! Mama şi tata îmbrăţişează şi ei fata

Apoi P1 şi P2 îmbrăţişează şi ele grămada .