Nebun din dragoste – În căutarea viitorului pierdut

Livia Stoica, UNATC Bucureşti, Teatrologie, anul 2

Să încerci să scrii obiectiv despre dragoste, ba mai mult, să surprinzi dragostea într-o poză de baletist începător cu pretenții de Balshoi pe care apoi s-o pui în rama ta de cronicar, înseamnă să fii nebun (din dragoste). În general, orice creație artistică care vorbește despe lucruri cunoscute de toată lumea, de la Mitică tâmplarul până la Jacques Sorbonarul, sfârșește rău pentru critic. Și asta, deoarece acestuia îi rămâne rolul ingrat de a dezbate singurul adevăr care nu poate fi contestat de vreo școală filosofică. Bine că anticii greci s-au chinuit să demonstreze relativismul  fiecărei valori umane pentru ca să vină filosoful din mine să mediteze asupra singurului adevăr identic și “dincoace de Carpați și dincolo de ei”, ca să-l parafrazez pe Pascal. Și anume? Iubirea… Păi e corect? Și totuși, să le numărăm, coane Fănică.

Spectacolul Nebun din dragoste, în regia lui Claudiu Goga, este cea mai recentă premieră a Teatrului Național bucureștean și se bazează pe un text al dramaturgului american (cu un Pulitzer la activ-1979) Sam Shepard.

Piesa vorbește despre un cuplu care trăiește o poveste de dragoste bolnăvicioasă și sufocantă, dar în acealași timp extrem de intensă și de ombilicală. Cadrul, deși nu descrie un spațiu fictiv, este ușor fantezist: Cei doi iubiți se întâlnesc după n ani de la terminarea liceului (autorul nu precizează) într-un motel uitat de lume, la marginea deșertului. Piesa a fost ecranizată în 1985 avându-i în distribuție pe însuși Sam Shepard și Kim Basinger în rolurile principale.

Un băiat și o fată se îndrăgostesc. Au în comun un tată. Un tată cu o familie oficială și alta sub acoperire, ca declarațiile de avere ale politicienilor.

Un bătrân trăiește două vieți paralele pentru că e nebun din dragoste. Când aceste două vieți paralele se intersectează, băiatul și fata se întâlnesc. Adică cei doi frați (de tată) se îndrăgostesc. Șoc și groază. O relație incestuoasă. Dramaturgii ăștia contemporani…

La aflarea necunoscutei x, mama băiatului se sinucide. Tatăl nu are habar pentru că trăiește proustian, în căutarea timpului pierdut. Necunoscuta x permite o singură variantă de răspuns,  adică o singură variantă de a trăi. Însă imaginația prilejuiește explorarea a n necunoscute ale necuoscutei x.  Astfel, tatăl poate să fie căsătorit cu femei frumoase din tablouri și să schimbe oricând scenariul deja scris. În căutarea viitorului pierdut nu există o singură necunoscută; soluția ecuației variază între minus și plus infinit.

Dar ce se întâmplă cu băiatul și fata după ce se îndrăgostesc? Retrăiesc trecutul tatălui sau propriul lor trecut? Ce este particular la acest text este tocmai granița insesizabilă realitate-vis pe care o propune dramaturgul. Băiatul și fata trăiesc o  poveste, dar cine sunt protagoniștii ei: îndrăgostiții, tatăl sau necunoscutele x imaginate de bătrân?

Rolul secundar al bătrânului este valorificat în interpretarea lui Mihai Călin, care umanizează personajul, reușind să îl transforme cu mult umor și dibăcie dintr-un personaj aparent episodic într-unul principal. Diana Cavallioti în rolul lui May denotă o sensibilitate aparte prin trecerile subite de registru, tonalitatea fluctuantă și contrastele de care se folosește extrem de bine. Reușește un personaj plurivoc și profund psihologizant. În completarea distribuției, Gavril Pătru (Eddie) construiește un rol de bărbat pursânge, pe cât de orgolios și acid, pe atât de emotiv și tandru. Nu în ultimul rând, Ioan Andrei Ionescu în rolul lui Martin reușește un personaj mucalit, plin de umor și ridicol.

Un basm contemporan unde în loc de Harap Alb avem cowboy. În loc de prințesa din turn care așteaptă să fie salvată, avem femeia din motel. În loc de zmeu, avem un tată nebun din dragoste. Și  în loc de lupta dintre bine și rău avem simplu necunoscuta x: iubire. Basm pentru adulți sau realitate de adormit copiii? Până la  urmă, am găsit elixirul sau ne reîntoarcem la clasici?

Teatrului Național București

Nebun din dragoste, de Sam Shepard

Traducerea: Andrei Marinescu

Regie: Claudiu Goga

Scenografie:Ștefan Caragiu, Liliana Cenean

Muzica: Valentin Luca

Distribuție: Diana Cavallioti (May), Gavril Pătru (Eddie), Mihai Călin (bătrânul), Ioan Andrei Ionescu (Martin)