Festivalul Internațional al Teatrelor Regionale de la Poti (Georgia) sau despre o inițiativă locală cu ambiții internaționale
La invitația președintei secției georgiene a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – dr. Irina Gogoberidze, a Festivalului Internațional al Teatrelor Regionale de la Poti – director artistic Nineli Chankvetadze și a Administrației Naționale de Turism din Georgia, m-am aflat în ultima decadă a lunii iulie în nordul Georgiei, pe țărmul Mării Negre, la Poti, pentru a participa la un festival de teatru dedicat trupelor care nu joacă în marile orașe (de obicei saturate cu evenimente culturale), ci în provincie, unde își mențin și dezvoltă un public extrem de fidel. A fost un prilej foarte bun de a descoperi câte ceva (în câteva zile) despre teatrul giorgian, pe care l-am văzut realizat cu mijloace materiale modeste, bazat mai mult pe text și pe jocul actoricesc. Am apreciat însă dorința oamenilor de teatru pe care i-am întâlnit, mândri de propria tradiție și de propriul potențial, de a se reconecta, în mod firesc, la viața culturală europeană.
Pentru o privire de ansamblu asupra vieții teatrele giorgiene și a Festivalului Internațional al Teatrelor Regionale de la Poti am stat de vorbă întâi cu dr. Irina Gogoberidze – profesor, cercetător și critic de teatru, fondator și președinte al Asociației Internaționale a Secțiunii Criticilor de Teatru din Georgia; AICT / membru al Comitetului Executiv al IATC; traducătorul în limba georgiană al unor opere semnate de Giraudoux, Sagan, Ionesco, Pinget, Marivaux, Beckett ș.a.; organizator al unor turnee ale teatrelor georgiene în Franța, Islanda, Polonia, Slovacia, Rusia, Azerbaidjan ș.a; Chevalier des Arts et des Lettres, Republica Franceză (2000).
Dr. Irina Gogoberidze mi-a confirmat că: „Georgia face toate eforturile posibile pentru a se reintegra în spațiul cultural european. Cu toate acestea, avem un sprijin financiar foarte mic pentru acest lucru… Și totuși, cinci dintre cele șase festivaluri de teatru în Georgia sunt internaționale. Au loc în orașe importante precum Tbilisi, Gori, Batumi, Poti sau Akhaltsikhe. Festivalul Internațional de Teatru de la Tbilisi este cel mai important dintre ele. Are două secțiuni – una internațională, în care spectacole din întreaga lume sunt aduse la Tbilisi pentru publicul local și secțiunea georgiană, dedicată spectacolului georgian, în care teatrele georgiene se întâlnesc la Tbilisi într-un showcase dedicat publicului internațional, format din critici, directori de festivaluri ș.a. Festivalul de la Poti este important, la rândul lui, în primul rând pentru că reunește spectacole din teatrele regionale și ne oferă astfel ocazia să vedem procesul lor de transformare și dezvoltare, de la un an la altul. Festivalul este, de asemenea, important pentru că susține dezvoltarea culturală a orașului Poti, orașul antic Phasis.“
În detaliu despre Festivalului Internațional al Teatrelor Regionale de la Poti, am discutat cu directorul artistic al evenimentului, Nineli Chankvetadze – actriță multipremiată de teatru și film, studentă a celebrului regizor Mikheil Tumanishvili, activă și în zona protecției sociale, fondatoarea organizației de caritate „Chemi Saxli“ (Casa Mea), care ajută copiii neprotejați din punct de vedere social.
De ce un festival de teatru la Poti?
În primul rând, clădirea renovată a Teatrului de Stat Profesionist Valerian Gunia din Poti ne-a oferit spațiul pentru a crea un festival de această amploare. Un alt factor important a fost minunata echipă a teatrului, alături de care am reușit să îndeplinim toate sarcinile dificile, care apar uneori în organizarea unui festival. Îmi plac provocările. Poti este unul dintre cele mai vechi orașe portuare, legat de mai multe legende și situri istorice. Era considerat un oraș abandonat când am început organizarea festivalului. Această stare de fapt mi-a dat motivația de a crea un eveniment cultural pentru a-l aduce la viață. Astăzi nimeni nu se îndoiește că Festivalul Internațional de Teatru Regional Poti este un eveniment de succes, foarte important pentru teatrul nostru. Scopul festivalului este de a uni teatrele regionale din Georgia, de a le prezenta producțiile criticilor și publicului entuziast, de a populariza teatrul în regiunea Georgiei și de a stimula colaborarea teatrelor, actorilor și regizorilor din diferite teatre. De a aduce împreună idei și experiențe. Ne străduim, de asemenea, să discutăm și să rezolvăm problemele legate de dezvoltarea teatrului în regiuni. Festivalul poate fi o etapă pentru dezvoltarea profesională viitoare. Pe coasta Mării Negre, orașul Poti este o rămășiță a unuia dintre cele mai vechi orașe: Phasis, centrul vechiului Kolkheti – orașul natal al Medeei. În secolele VIII-VII î. Hr., grecii știau foarte bine regiunea. „Părintele istoriei“, Herodot, se presupune că a fost în Kolkheti. Diferite surse istorice menționează orașul Dioskuria (astăzi Sokhumi), Gienosi (Ochamchire) și Phasis (Poti). Sursele istorice și materialele expedițiilor arheologice spun că Kolkheti era bogat în aur și fier. De ce să nu credem și că acesta este locul unde Argonauții au venit să caute Lâna de Aur?
Un festival foarte important, deci…
Unul dintre proiectele culturale de succes ale Georgiei, care este foarte important nu numai pentru teatre, ci și pentru viața culturală regională și dezvoltarea infrastructurii. Primul festival în care participă doar teatre regionale. Le conferim astfel privilegii. Astăzi, în țara noastră, există o mare diferență între teatrele din regiuni și teatrele capitalei, nu numai din punct de vedere al competențelor profesionale, ci și din punct de vedere economic. Teatrele regionale se luptă să concureze cu teatrele din capitală. În cadrul acestui festival, publicul nostru are șansa de a viziona spectacole din întreaga țară. În plus, în fiecare an, încearcăm să invităm teatrologii și să le oferim posibilitatea de a evalua spectacolele. Acest festival a dat naștere și la co-producții și am văzut că, în acest caz, calitatea spectacolelor este mult mai bună. Cred că festivalul nostru ridică nivelul de profesionalism în teatrele regionale. Și este o motivație importantă pentru ele să pregătească spectacole mai bune, pentru viitoare festivaluri.
Pe ce criterii sunt alese spectacolele?
Programul este ales în cea mai mare parte de către organizatori și directorul artistic. Pentru teatrele regionale nu există criterii reale. La începutul anului, o invitație este trimisă celor 18 teatre regionale georgiene, astfel încât să poată alege spectacolul cu care doresc să participe. Încercăm să includem toate teatrele regionale și să le oferim șansa de a prezenta publicului ceva ales de directorii artistici. Dar pentru anul viitor, avem în vedere să aleagă echipa noastră ce prezintă fiecare teatru. În ceea ce privește teatrele internaționale, deoarece festivalul nostru are un buget redus, avem în vedere și partajarea cheltuielilor. Alegem din teatrele care își pot permite costul de călătorie. Din această cauză opțiunile noastre privind teatrele internaționale sunt puțin limitate. După cum am mai menționat, festivalul nostru încearcă să contribuie la dezvoltarea teatrelor regionale și, din acest motiv, oferim mai multe cursuri de măiestrie și ateliere pentru actori. Anul acesta l-am avut invitat pentru o prelegere despre teatrul contemporan pe Levan Khetaguri de la Institutul Internațional de Cercetare a Artei. Am ținut și un masterclass special pentru actorii din Iran. De asemenea, am invitat în mod special un artist italian – Claudio De Maglio, care a condus un atelier de cinci zile pentru tinerii actori din diferite teatre regionale. La ceremonia de închidere a festivalului au prezentat un mic spectacol de 40 de minute.
Teatrele regionale giorgiene sunt și în competiție în cadrul festivalului pentru premiile oferite…
Festivalul nu s-a dorit și concurs de la început. Ne-am gândit ca teatrele regionale nu erau pregătite pentru acest lucru. Însă apoi am acceptat mai multe premii independente de festival. Premiul Fundației Teatrului Tumanishvili „Mărul de Aur“ pentru cea mai bună piesă a fost acordat chiar teatrului din Poti. Premiul Revaz Inanishvili „Alale“ pentru cel mai bun rol în dramaturgia georgiană a fost acordat actorilor: Jano Izoria (Poti) și Beka Songulashvili (Telavi Vazha-Pshavela). La inițiativa festivalului, trei tineri specialiști au acordat premiul pentru cel mai bun rol unui actor tânăr – Tsotne Khubutia (Tskhinvali Ivane Machabeli). Un alt premiu a fost acordat anul acesta de specialiștii georgieni care au participat la toate spectacolele timp de zece zile și i-a fost dat lui Davit Roinishvili (Lado Meskhishvili) pentru cel mai bun rol feminin. De asemenea, în acest an, Ministerul Culturii a dat un premiu de 5 000 de lari (aprox. 8 000 de lei) pentru cel mai bun spectacol, o producție nouă. Juriul pentru această nominalizare a fost format din grupul de specialiști din cadrul Ministerului Culturii. A fost acordat Teatrului de Stat pentru Profesioniști Ozurgeti Alexsandre Tsutsunava. În afară de acestea, directorii festivalului acordă și ei un premiu de merit. Anul acesta a fost dat actriței și regizorului artistic al Teatrului Meskheti (Akhaltsikhe), Lia Suluashvili.
Festivalul a cuprins componenta internațională încă de la început?
Da, în ciuda dificultăților, festivalul nostru a fost internațional încă din primul an.
Anul acesta vă aflați la a treia ediție. Cum a crescut festivalul? Ce fel de schimbări faceți de la o ediție la alta?
În acest an, am avut mai multe spectacole din străinătate față de anii precedenți. Am devenit mai cunoscuți și a trebuit să refuzăm chiar mai multe teatre din străinătate pentru că nu mai aveam spații libere în program. Acest lucru arată că festivalul nostru este într-adevăr în creștere. Am făcut și câteva schimbări/îmbunătățiri. Am invitat mai mulți regizori și producători ai unor festivaluri internaționale de teatru din Moldova, Belarus, Armenia și Polonia, astfel sperăm ca producțiile georgiene prezentate să participe la unele dintre festivalurile internaționale din aceste țări. O altă schimbare importantă din acest an, cu ajutorul Administrației Naționale de Turism din Georgia: am invitat mai mulți jurnaliști și specialiști din mai multe țări, pentru a evalua spectacolele împreună cu criticii și specialiștii georgieni.
Publicul din Poti este mai numeros și/sau mai tânăr de la un an la altul? Se dezvoltă și publicul odată cu festivalul?
Audiența din Poti își iubește foarte mult teatrul și acest lucru se datorează faptului că este unul dintre cele mai bune teatre regionale din Georgia. Cu toate acestea, a fost riscant să programăm două-trei spectacole în fiecare zi. Dar am avut public, iar publicul festivalului crește anual, în pofida publicității reduse și a activității de PR nu foarte intense. Am reușit să avem public pentru fiecare spectacol. Numărul tinerilor continuă să crească și acest lucru este într-adevăr foarte bun. Cred că de la prima ediție orașul s-a schimbat. Un nou hotel a fost construit, iar prezența numeroșilor turiști care vin pentru acest festival contribuie la îmbogățirea orașului și la îmbunătățirea infrastructurii. În colaborare cu administrația orașului și cu ajutorul Administrației Naționale de Turism din Georgia, am oferit mai multe excursii oaspeților noștri, pentru a contribui în perspectivă și la îmbunătățirea stării turismului în Poti, pe coasta Mării Negre și în Georgia.
Unul dintre regizorii prezenți la Poti a fost anul acesta și David Sakvarelidze, care a deschis festivalul cu un spectacol pe un text de Hanoch Levin. Discuția cu el a inclus, dincolo de importanța evenimentului, și întrebări legate de activitatea trupei de teatru a actorilor exilați din Abhazia pe care o conduce și despre ambiția lui de a pune Georgia pe harta celor mai importante evenimente din domeniul muzicii clasice.
De ce este important pentru un regizor de teatru georgian Festivalul Internațional al Teatrelor Regionale de la Poti?
Pentru că a pornit la drum cu ideea de a prezenta noi perspective teatrale și este ceea ce face și astăzi. Arta poate contribui la integrarea diverselor personalități și puteți vedea o mulțime de țări participante la festivalul de la Poti. Georgia are potențialul de a reuni artiști iranieni, britanici, polonezi, israelieni, ruși, ucraineni, georgieni, armeni și italieni. Poate fi un adevărat paradis pentru iubitorii de teatru.
Lucrați acum cu o trupă de actori refugiați. Puteți să îmi explicați contextul?
După ce am plecat de la Opera de Stat din Tbilisi, unde am fost director general aproape zece ani, am avut intenția de a conduce alte instituții guvernamentale, dar am refuzat să colaborez cu actualul guvern al Georgiei… Dar am fost întrebat de celebrul actor georgian Dima Jaiani dacă doresc să îmi asum funcția de director artistic al Teatrului de Stat din Sokhumi. Acest teatru are o istorie extraordinară. A fost fondat acum 130 de ani în Sokhumi (capitala Abkhaziei). Acum, acest teritoriu georgian este ocupat de Rusia. În 1993, din cauza războiului cu Rusia, 450 000 de etnici georgieni au fost izgoniți din patria lor, Abkhazia. Între ei, întregul personal al Teatrului de Stat Sokhumi. Au venit la Tbilisi și nu și-au încetat activitatea artistică. Acum sunt în exil, dar încă activi în teatru. Mi s-a cerut să sprijin teatrul. Nu am putut să spun „Nu!“ acestor oameni minunați, cu care lucrasem deja ca regizor. Acum sunt director artistic al Teatrului de Stat Sokhumi și mândru că în ultimii trei ani teatrul a devenit unul dintre cele mai bune dintre teatrele regionale din Georgia. Spectacolul nostru „Yakish and Poupche“ (după piesa lui Hanoh Levin) a primit cel mai important premiu la Poti și a obținut 5 000 de lari (moneda locală). Am participat la festival deoarece susțin ideea, foarte importantă, a dezvoltării teatrelor regionale prin participări la festivaluri și concursuri. Este o idee esențială pentru viața noastră profesională. E foarte important să ne prezentăm spectacolele criticilor, membrilor juriului și publicului. Suntem artiști în exil și suntem bucuroși să anunțăm că în acest an am fost cei mai buni dintre toate teatrele regionale.
Georgia își dezvoltă foarte firesc în ultima vreme relațiile de cooperare cu organizații europene și internaționale. Sunteți și organizator al unor evenimente cu largă deschidere internațională. Contribuiți foarte mult, printr-un efort personal, la stabilirea unor relații de cooperare…
Sunt și directorul general al Festivalului Tsinandali. Tsinandali este un loc fenomenal în partea de est a Georgiei – este leagănul vinului. După cum știți, Georgia este o țară a vinului, iubitoare a vinului. Festivalul Tsinandali este un festival de muzică clasică și a fost fondat în luna mai 2017 de Martin Engström (fondatorul Festivalului Verbier), Avi Shoshani (Director General al Orchestrei Filarmonice din Israel), George Ramishvili (fondatorul companiei „Silk Road Group“ – cea mai puternică companie din Georgia) și de mine. Ideea este de a crea Orchestra de Tineret Pan Caucaziană și de a invita tineri muzicieni la Academia de Muzică a Festivalului Tsinandali, unde vor colabora cu muzicieni de renume. Dorim să arătăm lumii întregi că pacea poate fi atinsă prin înțelepciunea muzicii. Foarte curând Festivalul Tsinandali va deveni o destinație importantă pentru iubitorii de muzică clasică.
Print