„Te-am văzut! Te-am văzut când ți-ai aranjat geanta, te-am văzut când te-ai mișcat, când te-ai uitat o secundă la telefonul mobil. Și în fracțiunea aia de secundă m-am gândit: <Nu, te rog, nu vreau să-ți pierdem atenția, rămâi aici, cu noi!>. Știi, noi vedem tot de pe scenă, mai ales dacă e o sală mică”, mi-a spus odată o foarte tânără și minunată actriță, pe care o urmărisem cu sufletul la gură în spectacol și nici gând să-mi fi pierdut vreo clipă atenția. Doar că până în acel moment parcă nu conștientizasem niciodată cât de teribil de descurajant trebuie să se vadă de pe scenă orice moment în care cei din sală își pierd atenția și încep dintr-odată să facă altceva. Cum ar fi să butoneze telefoanele mobile…
E absolut evident că în lumea în care trăim calitatea atenției scade pe zi ce trece. Rezistăm tot mai puțin la spectacole mai lungi de o oră și jumătate, iar în această oră și jumătate, chit că ne place sau nu ce vedem pe scenă, a devenit aproape un automatism verificarea telefonului mobil, în cel mai fericit caz lăsat pe modul silențios și pe vibrație, în așa fel încât atunci când ți-e lumea mai dragă și e mai liniște pe scenă să auzi un mârâit din geanta vecinului din față, din spate, de la stânga sau de la dreapta. Și încă asta parcă nu e atât de deranjant pe cât e folosirea Facebook-ului în timpul spectacolului. Și nu, n-are (neapărat) de-a face cu calitatea spectacolului. Doar că, din când în când, spectatorul simte nevoia să se… deconecteze puțin de atâta teatru și să se reconecteze la atât de omniprezenta lui viață virtuală. Că în acea oră și jumătate cât stai în sala de teatru, nu se poate întâmpla nimic atât de important pe Facebook, că orice mesaj poate fi amânat puțin, că like-urile nu trebuie numărate neapărat în timp real, toate astea sunt doar vorbe. Iar la fața locului mai tot timpul se vor găsi spectatori care, fără măcar să se mai jeneze și să facă gestul mai discret, vor butona telefonul mobil.
Nu vreau să mă gândesc cum e pentru un actor să-și arunce privirea în sală – într-o sală mică, să spunem, unde apropierea e mai mare și legătura cu scena sau lipsa ei se simte mai puternic – și să vadă un sfert din public cu ochii în telefonul mobil. Sau cum e în scenele în care se face întuneric și în diverse puncte din sală se vede lumina specifică de smartphone licărind. E deranjant și pentru cei de pe scenă, dar mai ales pentru ceilalți din sală. Și împotriva acestui obicei nu se poate lupta. Ce să-i spui celui de lângă tine, care răspunde febril unui mesaj pe messenger: „La naiba, e doar o oră din viața ta! Trăiește-o! De-conectează-te!” Dependența e într-o formă avansată. Și, da, în timp poate modifica fața teatrului. Pentru că, dincolo de problema de moment, neplăcută, deranjantă, iritantă, această atitudine are consecințe mai grave pe termen lung. Tocmai pentru că este un excelent barometru pentru diluarea atenției și arată traseul parcurs de spectacolul de teatru în ultimele câteva decenii (acum douăzeci de ani spectacolele țineau în medie trei ore, acum, un spectacol de două ore și jumătate e deja foarte lung). Apoi, pentru că modifică tipul de receptare care, la rândul lui modifică ceea ce se petrece pe scenă. Actorul, instinctiv, va avea o reacție, va încerca să-l readucă pe spectatorul pierdut în sala de teatru. În ce fel o va face asta e o altă discuție…
Print
Cum e să trăiești doar din critici? Să nu creezi nimic, iar toată munca ta să se raporteze la scormonit mizeria din jur? Nu aveți nimic de spus, doar căutați răul din jur și-l scoateți la suprafață.
Sunt în totalitate de acord cu observațiile și recomandările autoarei articolului. În fond participarea la un act artistic nu este o ședință cu părinții care se lungește inutil, este o alegere. Pe de alta parte pentru ” igiena” morală și comportamentală este necesar “scormonitul în mizerie “sau “scoaterea răului la suprafață”. La dvs. acasă băgați gunoiul sub preș?
Adevărul e ca observasem de ceva timp aceasta “tendinta” in sălile de teatru….si chiar ma gândeam ca, daca tot exista un cod de conduita la teatru, chiar si nescris, ar trebui upgradat si in acest sens. Sau, vocea care anunta închiderea telefoanelor sa solicite si verificarea lor in pauza…Cred ca sunt un pic extremista dar consider ca daca tot esti intr-un loc, ar trebui sa te concentrezi pe a fi acolo, pentru ca nu te tine nimeni cu pistolul la tampla :).
Peste tot lumea e mai conectata pe telefon decat fata in fata. Si este complet gresit. Am patit sa ma intalnesc cu oameni la o cafea si sa am placerea de a le vedea numai crestetul capului, ca-s ca nist marmote cu porcaria aia de telefon in mana. Si asta o spune un om care are o afacere online, nu cineva care sta pe facebook de distractie. Chiar si in cazul acesta te poti ‘rupe’ de telefon 1-2 ore si nu arde nimic. Nu am avut niciun client care sa se irite ca nu-i raspund la un email imediat. Majoritatea sunt absolut multumiti daca le scrii in 2-3 ore (chiar si 12-24 de ore este acceptabil, pentru ca oamenii intregi la cap inteleg ca mai ai si altceva in lumea asta decat afacerea).
Iar catalogam tot..Da…totul se schimbă. ..Prezentul de azi nu mai e acelasi de acum 20 de ani
Telefoanele smart fac parte din viata noastră, ne-o îmbunătățesc și de aici dependenta. Ce contează unde ești daca ai primit un mesaj ca mamei /copilului/soțului i s-a întâmplat ceva…un accident sau primești o veste buna, o logodnă, o naștere, o realizare personală. Nu ar trebui sa verifici despre ce e vorba decat să stai cu gândul dus la ce scrie acolo? ? Iar arta actorului tocmai aici constă …in a te readuce în mijlocul teatrului. ..in viața personajelor.Il doare pe actor că iti pierde atenția? Atunci să muncească mai mult pentru a fi un actor mai bun.Nici noi consumatorii de teatru nu mai suntem ce am fost. Doar iubim teatru. Hai să nu mai catalogam orice gest ca fiind negativ ci sa privim lucrurile și din altă perspectivă. Lumea se schimba si noi trebuie să ne schimbam odată cu ea.
@Angl….asta cu actorul care trebuie sa munceasca mai mult pentru a fi mai bun ca dumneata sa nu te uiti pe facebook in sala de teatru…e foarte tare. Asa de tare…ca nici nu o comentez.
hehe…sa va vad cind spectatorii vor avea si un smart watch pe deasupra de smartphone :))
lasind gluma la o parte, sunt curios daca tinerii actori isi verificau smartphone-urile in timpul orelor de curs cind erau studentzi??