…nu-mi pot imagina…

Avea buzunarele mereu îndesate cu vorbe dintre cele mai bune. Privirea îi era mereu însoţită de un zâmbet cald şi direct, ca un pod de curcubeu între el şi interlocutor. Uneori, ochelarii i se abureau de emoţie. Era sigur pe el fără emfază, doar cu profunzime şi calm, încercând să te facă să primeşti cât mai mult din ceea ce îţi dăruieşte: în primul rând dragostea constantă pentru teatru şi pentru slujitorii lui, între care el, Constantin Cristian Buricea-Mlinarcic, era protagonist.

buricea-cristi-fotoInspira iubire sinceră pentru aproape, ireproşabilă, şi respect. Desăvârşit. Declar pe propria-mi inimă că, în cele două decenii de când îl cunosc pe acest adânc frumos coleg al meu de breaslă, nu am văzut şi nu am cunoscut pe nimeni care să-l vorbească de rău sau să îl invidieze. Ştiam însă cât de mult ţin studenţii la el şi cât de mândri sunt că îl au profesor.

Iar eu nici acum nu-mi pot imagina că vorbesc despre Cristi la trecut.

Cluj, 4 noiembrie, ora 23:45. S-a întâmplat să plece doar cu o zi înainte de lansarea volumului Piese de teatru şi scenarii de film 2006-2009 şi a numărului 3/2009 al Revistei “ManInFest”, cu suplimentul Dramaturgia Cotidianului 2009. Dar nu spre Bucureşti, la Festivalul Naţional de Teatru, unde era aşteptat. A plecat dintre noi cu discreţia care i-a fost proprie – aşa sună comunicatul semnat de UNITER şi de Biroul Secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Cristian C. Buricea-Mlinarcic publicist, traducător şi autor, editor şi profesor (la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii “Babeş-Bolyai”) s-a dedicat Teatrului “cu abnegaţie şi competenţă”, atât ca “lucrător nemijlocit în instituţii de spectacol, cât şi ca observator din afară – dar niciodată de la distanţă – al fenomenului”.

Iar eu nici acum nu-mi pot imagina că vorbesc despre Cristi la trecut.

În ultimul deceniu se stabilise în oraşul studenţiei (era lincenţiat în filologie al Universităţii Babes-Bolyai din Cluj – cu lucrarea de diplomă Dramaturgia lui Leonid Andreev. Tradiţii şi inovaţie) împreună cu Miruna Runcan, eminent om de teatru şi pedagog, armonie de inteligenţă şi frumuseţe şi, paradoxal pentru agresivitatea vremilor sub care vieţuim, de o delicateţe aproape tulburătoare. Cei care o cunosc pe Miruna ştiu că vorbele mele nu sunt exagerate. Teatrul îi adusese împreună, trăiau în Cetatea Teatru, şcoleau tinerii pentru Teatru şi îl onorau ca pereche exemplară.

Constantin Cristian Buricea-Mlinarcic, membru al Uniunii Teatrale din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT), doctor în teatrologie al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” din Bucureşti, a predat cursul de Teatrologie. Tehnica tratării şi prelucrării textului de spectacol la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii “Babeş-Bolyai”. A publicat volumele „5 divane ad-hoc” (în colaborare cu Miruna Runcan), Editura Unitext, 1994; „Leonid Andreev şi dubla cădere a filosofiei”, Editura Allfa, 1999; „Tragicul & alte note subiective”, Editura Eikon (Biblioteca Teatrului Imposibil), 2004. I s-au pus în scenă trei piese: „Penitenciar”, dramatizare a povestirii „Însemnările mele” de Leonid Andreev – Teatrul Naţional Cluj (2001), regia Gelu Badea, scenografia: Constantin Ciubotariu, muzica Adrian Borza; „Bordel”, scenariu realizat după povestirea „Bezna” de Leonid Andreev – Teatrul Naţional Cluj (2002), regia: C.C.Buricea-Mlinarcic, muzica: Peter Venczel, efecte video: Cătălin Ştefănescu şi Iulian Florea şi „Împăratul muştelor”, musical, versiune scenică după romanul lui William Golding – Uniunea Teatrală din România (în colaborare cu Miruna Runcan), regia Alexandru Berceanu – data premierei: 11 iunie 2003.

Un cuvânt bun, un zâmbet, mereu o clipă de emoţie. Şi o existenţă cu rost.

Dar eu nici acum nu-mi pot imagina că vorbesc despre Cristi la trecut.

Pe regizorcautpiesa.ro am găsit un comentariu (semnat cu reverenţă aluziv) care concentrează tot ce am spus eu până acum, dar şi ceva mai mult. În loc de final, subscriu: “Andreev: Din păcate, puţini ştiu cât s-a pierdut prin dispariţia acestui om generos, dăruit şi discret. Face cât toată turma asta sforăitoare care bântuie prin reviste şi FNT-uri la un loc”.

Print

2 Comentarii

  1. george 12/11/2009
  2. Miruna 17/11/2009

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.