Curge apă din cer peste nervii mei morţi
pe un câmp de bătaie.
Apa îmi spală de sânge-nchegat măruntaiele,
creierul, beregata.
Şcolăriţa numerotată, mieluşea albă stropită de maşini
pe mijlocul şoselei în vinerea mare.
Ude îmi sunt şosetele, îmi sar pantofii din picioare,
fug de-mi sar ochii de timpul real şi uscat de acum.
Moartea aleargă odată cu mine în aceleaşi sandale
pe aceeaşi parte de drum.
Gunoaie, canale-nfundate, mizerii adunate în straturi,
sub toate o inimă tresărind ca un şobolan ud
dezvelit în lumină.
Fără vreo vină la paisprezece ani alergam fericită
cu cămaşa descheiată prin ploaie, cu fotografii 3/4
pentru primul meu buletin
Mănânc şi dorm ca un străin. Ne ungem cu unsori,
ne tundem, ne tăiem unghiile subţiri.
Aşezaţi pe lame stau şi ne privesc perplecşi
luxurianţii noştri copii.
Până azi au fost vii toate întâmplările !
Un miros bătrân îmi hăituieşte nările,
mă stoarce de ultima vlagă
dragă eu plec
aşteaptă-mă dragă
Print