Aflat în mare vogă și extrem de prezent în repertorii, și nu doar în Cehoslovacia, în anii ’50-60 ai secolului al XX lea, Pavel Kohout avea să intre pe neașteptate într-un anonimat ordonat de conducerea Partidului Comunist din țara sa. Partid din care, de altminteri, chiar a fost exclus, îndată după înăbușirea în sânge a Primăverii de la Praga.
După eliminarea din rândurile comuniștilor cehoslovaci, eliminare petrecută în anul 1969, Kohout va reveni în actualitatea imediată în 1977. Însă nicidecum în calitatea lui fundamentală de scriitor, ci în aceea de semnatar, alături de colegul său de breaslă, Vačlav Havel, a actului istoric de mare curaj cunoscut sub numele de Charta 77. După care a fost silit să se stabilească în Austria. A urmat îndată și retragerea cetățeniei cehe care i-a fost redată de abia în anul 1990.
Interesant e că, deși piesele lui Kohout (îndeosebi cea intitulată O asemenea iubire, ce și-a dobândit celebritatea mai ales datorită ecranizării din anul 1959) au continuat să apară pe afișele românești de teatru și după august 1968, poate și ca un semn că regimul de la București nu a acceptat chiar dintr-odată normalizarea impusă de tancurile Pactului de la Varșovia, păstrând, probabil, și un dram din nostalgia neașteptatei ieșiri publice a lui Nicolae Ceaușescu din dimineața zilei de 21 august, după 1990 dramaturgul nu a avut nici pe departe un succes comparabil celui al lui Havel. În urmă cu câțiva ani, Felix Alexa a montat la Teatrul Evreiesc de Stat un bun spectacol cu Jocul Regilor, cu Maia Morgenstern și Mircea Rusu în rolurile principale, și cam asta a fost totul.
O asemenea iubire a fost, aș îndrăzni să spun, redescoperită de regizorul Radu Nichifor care a montat-o recent pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați. Adică exact acolo unde a mai fost jucată și în anul 1969. Este vorba despre o piesă de tip dezbatere. O piesă-proces, o piesă-reconstituire. Un personaj numit Omul în togă, care poate fi asimilat în egală măsură unui om al legii, unui dramaturg ori unui regizor, îi convoacă la reconstituirea complexului de fapte care au dus la sinuciderea din dragoste a tinerei studente Lida Marysova pe toți cei bănuiți a avea o anume implicare. De la bărbatul mult prea slab pentru a lua o decizie curajoasă (tânărul asistent universitar Petr Petrus) și care oscilează între două femei cu același prenume (Lida), la tânărul Milan Stibor, îndrăgostit până peste cap de Lida Marysova fiind pentru asta gata să treacă peste orice prejudecată ca și peste opreliștile puse de o mamă din cale afară de autoritară, dar și incapabilă să înțeleagă că fiul ei are dreptul la propria-i viață. De la „cadristul” cu față umană Toșek, căruia îi face mare plăcere să sublinieze că o fi el șef de personal, dar aceasta nu înseamnă că și-ar fi agățat în cui umanitatea, la pretinsa prietenă a Lidei Marysova, Majka, ori la prietenul lui Petrus, Kral. Și, desigur, la soția lui Petrus, doctorița Lida, care știe cum să facă, încât să fie aparenta câștigătoare a partidei.
Fiecare dintre cei chemați să depună mărturie este extrem de sigur că a procedat cum nu se poate mai corect și bine. Așa să fie oare? Nici piesa, nici spectacolul nu se încumetă să dea verdicte. Cu atât mai puțin Omul în Togă. El se mulțumește să pună întrebări, să solicite detalii, să insiste, să provoace lovituri de teatru, să nu lase lucrurile nelămurite. Misiunea formulării verdictului le revine în exclusivitate spectatorilor.
Avem de-a face cu o formulă dramaturgică extrem de în vogă la data scrierii piesei, dar care și astăzi își dovedește eficacitatea și impactul la public. Kohout ridică la putere binecunoscuta temă a triunghiului conjugal altfel decât o făcuse vodevilul, o problematizează, evită cu măiestrie capcanele politizării (să nu uităm că acțiunea se petrece în anul 1957 la Praga) așa că nu oamenii partidului sunt cei care sunt chemați să rezolve situația dilematică a lui Petr ori să prevină sinuciderea Lidei. De aici, cred, vine și faptul că scrierea lui Kohout nu este datată, depășită, expirată.
Spectacolul semnat regizoral de Radu Nichifor este, evident, pe placul publicului. Care urmărește cu sufletul la gură, cu emoție și implicare, continuele răsturnări de situație. Regizorul a avut inteligența de se retrage în plan secund, de a favoriza claritatea expunerii acțiunii, de a miza pe sentimente și pe realismul psihologic. Montarea este construită în cheie vădit și deliberat clasică. Atenție, clasică, nu vetustă! În plus, Radu Nichifor a alcătuit o bună distribuție. Înțeleaptă ideea aducerii „cu titlu de împrumut”, de la Teatrul „Maria Filotti’’ din Brăila, a lui Valentin Terente, excelent interpret al Omului în togă. Fără nici cea mai mică urmă de îngroșare, de supra-dimensionare a importanței personajului. La rându-i, Flavia Călin evită patetismele și lacrimațiile inutile în felul în care elaborează întruchiparea scenică a Lidei Matysova. Mizează pe omenescul ființei căreia i se frânge, din prea multă iubire, echilibrul. Face un remarcabil duo cu Ciprian Brașoveanu care, deși distribuit într-un rol care, până la un punct, seamănă cu acela deținut tot de el în Fat Pigg, găsește soluțiile de a nu cădea în autocitare. Culege aplauze la scenă deschisă Tamara Constantinescu pentru felul în care o portretizează pe mama autoritară, ridicolă, incapabilă să înțeleagă că fiul ei, interpretat în evident crescendo nu doar emoțional, ci și valoric de Ionuț Moldoveanu, trebuie lăsat să meargă pe propriile picioare. Bine realizate și rolurile secundare sau episodice. Florin Toma joacă aplicat Cadristul încântat de sine, Petronela Buda este femeia sigură pe propria-i viclenie, experimentată, care trece rapid peste șocul veștii adulterului și elaborează strategia „recuperării” soțului, Elena Ghinea, Vlad Ajder și Adelin Ilie sunt prezențe mai mult decât utile.
Simplă, exact ce trebuie, scenografia semnată de Sorana Țopa.
Teatrul „Fani Tardini” din Galați
O ASEMENEA IUBIRE de Pavel Kohout
Traducerea: N. Popovici
Regia artistică: Radu Nichifor
Scenografia: Sorana Țopa
Cu: Valentin Terente (Domnul în toga), Flavia Călin (Lidia Matysova), Ciprian Brașoveanu (Petr Petrus), Petronela Buda (Lida Petrusova), Ionuț Moldoveanu (Milan Stibor), Tamara Constantinescu( (Mama lui Stibor) Florin Toma (Tosek) Elena Ghinea ( Majka), Adelin Ilie (Un chelner) și Andrei Călina, Silviu Dobre, Eduard Nanu
Data reprezentației: 9 decembrie 2018
Print