O călătorie în jurul lumii până „Sub pragul de sus”

3stars

Închide tableta, telefonul, laptop-ul și fă un efort, destul de mic, să-ți aduci aminte ultima carte împrumutată de la biblioteca, poate nu foarte prietenoasă, din acel oraș de provincie unde timpul trecea altfel și te trezeai afundat printre rafturi înalte, infinite, de cărți. Poate atunci ai uitat prima dată de rapiditatea cu care se scurg orele și te-ai crezut în Biblioteca din Alexandria, unde întreaga lume ar fi putut fi a ta, doar că în alt sens… Un sens care nu se regăsește astăzi în varianta eBook și Kindle cu Wi-Fi inclus, care nu se simte ca un scroll delicat și rapid și nici nu se dezvăluie odată cu apăsarea butonului on/off. Pasiunea pentru lectură, pentru carte ca obiect prețios nu mai intră în zona hobby-urilor „cool” și de la atâta minimalism, mai că și biblioteca personală s-a transformat mai degrabă într-un motiv de ocupare inutilă a spațiului și de dezvoltare intensă a acarienilor.

Dar dacă atunci când erai copil, strângeai bănuț cu bănuț ca să-ți cumperi cărți, vei înțelege de ce spectacolul „Sub pragul de sus”, realizat la Godot Café-Teatru, conține în sine magia unui trecut care nu se va mai întoarce niciodată, misterul tipic unui oraș de provincie unde micile întâmplări capătă semnificații astronomice și gratitudinea pentru acest obiect, devalorizat în cel mai profund sens al său. Răzvan Vasilescu nu creează propriu-zis un regal cărții; spectacolul său nu este o lecție despre cultură, lectură, obiceiuri vetuste și alte lucruri care cu greu mai intră în sfera de interes a spectatorului emancipat în era tehnologiei. „Sub pragul de sus” este pur și simplu o poveste atipică pentru teatru, greu de jucat pe scenă și cu atât mai greu de transmis celui din fața ta, care cu siguranță nu se așteaptă să audă peripețiile unui fost-bibliotecar, devenit rapid un fel de Sherlock Holmes al miturilor și semnificațiilor vieții. Singura lecție pe care personajul o insinuează cu delicatețe e că orice căutare de care ne agățăm în lumea asta, este întotdeauna o căutare a sinelui nostru cel mai ascuns, cel mai intim. De ce ar pleca de nebun, peste mări și țări, un funcționar dintr-o bibliotecă după ce-i este returnată o carte abia după 113 ani? De ce să iasă din zona lui de confort, să renunțe la singurul sens pe care și-l dăduse vieții – slujba sa – și să se aventureze într-o călătorie obositoare în jurul lumii? Puzzle-ul pe care Răzvan Vasilescu îl compune cu grijă pentru detaliu, sensibilitate și răbdare e o lecție umilă despre viață care poate fi spusă în mii de moduri, dar pe care el o spune sub forma mitului jidovului rătăcitor.

Dacă în teatrele independente ne-am obișnuit cu câteva scaune răzlețe pe scenă, în spectacolul „Sub pragul de sus” există o varietate de obiecte, atent lucrate, care apropie și mai mult spectatorul de poveste, de actor și personaj deopotrivă, și se asigură, în micimea și aparenta lor neimportanță, că pleci acasă cu o experiență teatrală. Bibliotecarul își scoate dovezile din valiză cu emfaza unui detectiv particular profesionist și te duce de mână, pas cu pas, pe urmele misteriosului cititor a unui ghid de călătorii Baedeker. Din Olanda ajungi în Londra, din Londra în China, apoi în America, Australia, vezi „Mizerabilii”, Opera din Pekin, simți traficul, oamenii, căldura, arhitectura clădirilor. Răzvan Vasilescu își ia deoparte spectatorul, îl seduce, și-i dă, în schimbul unui moment de atenție, o experiență vie care suplinește alte minusuri. O poveste bine spusă în teatru nu are întotdeauna nevoie de acțiuni scenice, nici de climax-uri care să-ți taie respirația, ci are nevoie de un strop de autenticitate și de foarte multă măiestrie actoricească. Și cum îți dai seama de măiestria unui actor? Când se așază pe treptele care duc pe scenă, privirea îi strălucește și modul în care umple simple cuvinte cu sentimente, greutate, amintiri, sensuri te face să crezi că povestea personajului său e și povestea lui, și povestea cuplului trecut de prima tinerețe de lângă tine, și povestea ta, a celui de acum sau a celui care vei deveni.

Pornit în căutarea jidovului rătăcitor, bibliotecarul dintr-un mic orășel din provincie descoperă după drumuri care nu se vor sfârși niciodată că este, la rândul lui, un rătăcitor prin viață. „Sub pragul de sus” e un one-man show ca o metaforă personală a lui Răzvan Vasilescu, iar dacă rezonezi cu ea, îți atinge sufletul.

Godot Café-Teatru

„Sub pragul de sus” de Glen Berger

Un one-man show cu Răzvan Vasilescu

Traducerea: Antoaneta Ralian

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.