O întâlnire călduță în „Cea mai călduroasă zi din an”

2stars

Un El și o Ea se întâlnesc în cea mai călduroasă zi din an. O pseudo-intrigă numai bună de explorat, de întors pe toate părțile, de disecat, de meditat – întâlnirea dintre doi oameni dă naștere unui univers imprevizibil în care, teoretic, orice e posibil. Și titlul e promițător, te trimite cu gândul la Tennessee Williams și la toate poveștile de dragoste neîmplinite în după-amieze toride de vară, în care hainele se lipesc de piele și îndrăgostiții se refugiază în pat. O energie asemănătoare se dorește și în noul spectacol de la Teatrul Apollo 111, ale cărui text și regie îi aparțin lui Bogdan Theodor Olteanu, un artist cunoscut pentru scurtmetrajele „Duminică dimineață”, „Lampioane chinezești, „Dumneavoastră, tu”, spectacolul „Cea mai călduroasă zi din an” fiind debutul său în teatru.

Filmul permite o apropiere mult mai intimă de personaj, în care emoțiile pot fi accentuate și nuanțate; e suficientă o privire, o mimică abia sesizabilă a mușchilor feței și sensul scenei se modifică sau capătă o altă amploare. În teatru, cadrele nu curg cu o așa mare ușurință, nu poți să tai și să alături imagini, personajele uneori sunt departe de tine și, ca spectator, trebuie să-ți găsești drumul spre ele, spre empatie. Atunci mișcarea actorului în spațiu, vocea lui, decorul, atmosfera, energia spectacolului devin elemente esențiale prin care să creezi senzația de apropiere. Spațiul de la Apollo 111 poate nu este cel mai potrivit pentru un astfel de spectacol construit pe un tip de intimitate mai mult cinematografică, în care jocul actorilor se concentrează pe gesturi mici și pe expresivitatea facială. Mai mult, vocea distorsionată de acustica slabă a sălii își pierde și ea din calitate și din nuanțele care ar aduce o plusvaloare. Lipsa acțiunilor scenice se traduce printr-o monotonie constantă, obositoare, care nu dinamizează nici imaginea, dar nici emoțiile pe care poate ar trebui să le resimți într-o oră și jumătate. E interesant de văzut cum ar arăta acest spectacol într-un spațiu mult mai restrâns, întrucât și Alexandru Ion și Victoria Răileanu au charisma necesară ca să-ți atragă atenția și să-ți spună povestea fermecători, privindu-te în ochi.

El și Ea se întâlnesc la ieșirea din spital și sfârșesc în pat, jucând rolul unui cuplu, în cea mai călduroasă zi din an. Alexandru Ion, în rolul cuceritorului cinic, este stăpân pe sine, temperează sarcasmul și reușește să creeze sentimente contradictorii, în sensul în care personajul său rămâne cumva la limita dintre „băiatul bun” și un Don Juan malițios. Victoria Răileanu joacă cu detașare și încredere în sine rolul femeii emancipate, bogate, care din plictiseală se implică în relații amoroase – adulterul nefiind pentru ea o problemă de moralitate, cât de divertisment. Însă spre final, te convingi că onestitatea ei descurajantă este de preferat în locul duplicității celui care mimează dragostea la prima vedere și fericirea de-o clipă. Tatonarea terenului dintre cei doi, tachinările și dezvăluirile intime sunt elementele care captează atenția și duc povestea mai departe, însă, per total, ea rămâne neînchegată și ambiguă. Filmul care rulează și care se vrea o completare a ceea ce se întâmplă pe scenă nu lămurește cu nimic acțiunea în sine. Ezitarea și timiditatea Ioanei Bugarin nu sunt suficiente pentru a contura un personaj și pentru a-i justifica existența. Cine este, de ce apare acolo și care este semnificația acelei femei – sunt întrebări care rămân fără un răspuns clar. Poți să faci doar presupuneri, care nici de dragul ambiguității nu se justifică.

Din „Cea mai călduroasă zi din an” lipsește cu desăvârșire pasiunea. Energia sexuală doar se vehiculează prin anecdote, prin discuții în contradictoriu, printr-un flirt dinainte acceptat, însă nu există niciun fel de tensiune între cei doi, și cu atât mai puțin sexuală, așa cum se tot insinuează pe parcursul spectacolului. Lenjeria intimă nu ține loc de pasiune, de altfel „dezbrăcările” și „îmbrăcările” dintre scene sunt mecanice și au un rol aproape matematic: să înțelegi că a avut loc un act sexual. În cea mai călduroasă zi din an te aștepți la o întâlnire care să debordeze de nerv, să simți tensiunea în aer, în voce, în mișcarea corpului; în schimb totul e „călduț”, relaxat, puțin ambiguu, puțin cinic – nu arde nimic.

Teatrul Apollo 111, București                                                                                                         

„Cea mai călduroasă zi din an”

Text și regie: Bogdan Theodor Olteanu

Cu: Alexandru Ion, Victoria Răileanu, Ioana Bugarin

Scenografie și costume: Alexandra Panaite

Sunet: Mihnea Bogos

Film: Tudor Vladimir Panduru, Roxana Maraloiu, Claudiu Mărginean, Lucian Iordan

Voci: Camelia Pintilie, Vladimir Purdel, Mădălina Stoica, Alexandru Ivănoiu, Eva Cosac

Asistență regie: Ilinca Prisăcariu

Foto: Larisa Baltă

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.