O meditație despre relativitatea binelui

3stars

Ce altceva decât absenţa unor texte cu carnaţie asemănătoare şi cu roluri cel puţin la fel de ofertante să determine frecvenţa, insistenţa chiar, cu care apare în repertoriile noastre piesa Ludmilei Razumovskaia Dragă Elena Sergheevna?

Scrisă la începutul anilor ’80 în plină perioadă brejnevistă ca urmare a unei comenzi precise (a fost, carevasăzică, un „text comisionat”), primită cu refuz ori cu prudență de culturnicii sovietici (mai întâi a fost respinsă, apoi i-a fost îngăduită, totuși, reprezentarea, însă în Teatre situate cât mai departe de Moscova, Dragă Elena Sergheevna  a ajuns să fie un veritabil „hit” dramaturgic în vremea glasnostului lui Gorbaciov, dar și câțiva ani după prăbușirea Uniunii Sovietice.

În România, în pofida faptului că literatura dramatică sovietică se afla la mare cinste în ultimul deceniu comunist (și nu din înalt ordin, ci datorită valorii ei artistice, substanțial superioară celei produse de manufacturieri autohtoni, dar și fiindcă nici nu mai putea fi vorba să fie achiziționate texte occidentale din pricina draconicelor restricții valutare), nici nu putea fi vorba ca o piesă precum aceea a Ludmilei Razumovskaia să primească dreptul de a fi reprezentată. Pentru simplul motiv că ea întocmea procesul verbal al eșecului nu doar al unui sistem educațional, ci chiar al falsității vieții în comunism. Era, păstrând proporțiile, un fel de Reconstituirea sau, mai curând, de Faleze de nisip.

Generația ’60, căreia îi aparține profesoara adusă în pragul sinuciderii la capătul unei nopți teribile de patru dintre elevii ei aflați în pragul absolvenței, era silită să constate că totul a fost în van. Că „omul nou” construit de școală înseamnă o himeră, că puterea exemplului pozitiv este, pur și simplu, o vorbă inutilă. Constatări de o realitate dură pe care le duc la ultimele lor consecințe „vizitatorii” Volodea, Vitea, Paşa, Lida. Tinerii care ştiau că viaţa din Uniunea Sovietică este cu totul alta decât cea despre care li se vorbeşte în şcoală.

Dragă Elena Sergheevna a fost tradusă în româneşte de regretatul Tudor Steriade şi a fost jucată pentru întâia oară în anul 1992 la Teatrul Nottara, într-un spectacol regizat de Dominic Dembinski, cu titlul de afiș Șantaj. Pe urmă a început lunga serie de reprezentări, cu titluri felurite, celor deja amintite adăugându-li-se Dragă doamnă profesoară, în varianta băimăreană a lui Andrei Măjeri.

La Teatrul Bacovia din Bacău, foarte tânărul regizor Mădălin Hîncu a optat pentru titlul Dragă Elena Sergheevna, pentru o reprezentare în cheie realist-echilibrată, fără metaforizări explozive, așa cum o făcea Andrei Măjeri, ușor curățată la nivel textual de încatenările într-un timp anume, datat, depășit nu numai strict cifric, și pentru o meditație despre relativitatea binelui. Acesta nu este nicidecum în posesia profesoarei de matematică, oricât de morală, de săracă, de incoruptibilă se arată și o arată decorul și costumele create de Răzvan Bordoș. Cu atât mai puțin în aceea a spiritului demonic atât de încântat de sine al viitorului diplomat Volodea, a fumurilor amatoresc-dostoievskianului Pașa, a săritului peste cal al „elementarului” Vitea ori a „cinic-purei” Lida.

Firuța Apetrei este o Elena Sergheevna posibilă, nu ideală și nici perfectă și aceasta fiindcă uneori fiorul dramatic real este înlocuit prin rostirea „ruptă”, sacadată. Volodea lui Ștefan Alexiu este și el unul posibil, deși poate eu îmi imaginez personajul mai intens demonic, mai scăpărător, mai înfierbântat. Pe Pașa îl intuiește bine și cu o atent controlată emfază Tudor Hurmuz, Minodora Broscoi are o anumită detașare și indiferență în interpretarea Lidei ceea ce nu mi se pare chiar foarte bine, iar Eduard Burghelea mizează și câștigă atât cât trebuie, însă nu mai mult, mizând pe datele lui fizice, în interpretarea lui Vitea.

Teatrul „Bacovia” din Bacău

DRAGĂ ELENA SERGHEEVNA de Ludmila Razumoskaia

Traducerea: Tudor Steriade

Regia: Mădălin Hîncu

Scenografia: Răzvan Bordoș

Cu: Firuța Apetrei (Elena Sergheevna), Ștefan Alexiu (Volodea), Eduard Burghelea (Vitea),Minodora Broscoi (Lida), Tudor Hurmuz (Pașa)

Data reprezentației: 2 decembrie 2018

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.