Dumnezeu, în marea lui înțelepciune și mărinimie, a creat, printre multe alte ființe, și pisicile. Care nu sunt neapărat toate negre nici măcar noaptea. Din câte se pare picile au nu doar aspecte și caractere felurite, ci și viața lor sentimentală. Au deopotrivă propria lor organizare socială. Firesc să dobândească dreptul de a deveni protagonistele unui spectacol de teatru. Însă cum e mai mult ca sigur că pisicile sunt, precum oamenii, de naționalități diferite, spectacolul acesta și-a reclamat dreptul la multiplicare și individualizare. Deși nu exclud defel ca și pisicile să aibă și propria lor Uniune Europeană. Până voi primi, măcar pe surse, confirmarea ipotezei mele, consemnez cu bucurie și mândrie patriotică faptul că celebrului Cats, care a făcut turnee în întreaga lume, Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș s-au gândit să îi dea o replică cum nu se poate mai românească. Ale cărei personaje au nume, vârste și ocupații diferite. Adaptate, desigur, specificului național.
Iată, avem, de pildă, pisica bătrână, odinioară torționară, astăzi pensionară, care locuiește la etajul al doilea al unui bloc. Acolo unde și-a creat propriul ei punct de observație. De unde privește, analizează și își suspectează toți vecinii. Îl avem deopotrivă pe motanul Vasile care, într-o viață anterioară, a fost câine, a făcut ceea ce nu trebuia să facă, așa că bunul Dumnezeu l-a pedepsit să se reîncarneze în câine. Îl avem și pe dl. Blănaru, motanul care a reușit în viață. Are averi făcute pe căi care mai de care mai ilicite, este proprietarul unei cum nu se poate mai prospere fabrici de mobilă, sponsorizează decorurile spectacolelor de teatru. Nu, să nu vă imaginați că ar face-o din generozitate, ci fiindcă socotește că a sosit deja vremea de a deveni primar. Adică dorește să conducă cu acte în regulă orașul a cărui lege deja o face. Așa că vrea să își îmbunătățească imaginea, recurgând la elogiile actorilor. Pe statul lui de plată figurează Alioșa, ucigașul cu simbrie. Soția d-lui Blănaru, Mariana, are blană cu extensie și o super-limuzină pe care o conduce în conformitate cu reguli de circulație de dânsa inventate. Blănaru a confiscat și Super-eroul, cel care stă la baza mitului motanului care zboară. Are și de el nevoie în campania lui electorală.
Sigur, dl. Blănaru nu controlează tot și toate și aceasta fiindcă pur și simplu nu îl interesează relația conjugală din ce în ce mai fragilă dintre Mihai și Cristina ori singurătatea lui Cami. Și nici apelul la autenticitate și prietenie adevărată lansat, în finalul spectacolului, de Andrei.
Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș sunt, așadar, creatorii scenariului, versurilor și muzicii spectacolului – concert care se cheamă Pisici. O mega-fabulă care se joacă de ceva vreme cu mare succes de public, de casă și, iată, și de critică la Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava. Și pe care un alt Hippolyte Taine ar putea să îl folosească spre a reconstrui într-o teză de doctorat – atenție, neplagiată! – lumea românească din secolul XXI, așa cum a făcut odinioară H. Taine cel adevărat care, slujindu-se de Fabulele lui La Fontaine a reimaginat Franța din secolul al XVII-lea.
Succesul spectacolului de la Suceava este, cum spuneam, unul notabil. Nici nu putea să fie altfel de vreme ce în Teatrul din acea localitate bucovineană lucrează cinci actori, unul mai talentat ca altul. Adică Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Cătălin Ștefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc. Care cântă excepțional din gură, la chitară, dar și la instrumente care mai de care mai bizare. Sunt vocaliști și instrumentiști în egală măsură. Fără a-și uita condiția esențială și talentul de actori de teatru dramatic pe care mizează în mod subtil acest spectacol.
Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava
PISICI de Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș
Regia muzicală: Bobo Burlăcianu
Versuri: Bobi Burlăcianu și Bobi Dumitraș
Scenografia: Bobo Burlăcianu
Ilustrații: Ana Țăranu
Cu: Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Cătălin Ștefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc
Data reprezentației: 9 noiembrie 2018