În 2014, dramaturgul Duncan Macmillan, în colaborare cu actorul de comedie Jonny Donahoe, a scris o piesă intitulată Every Brillant Thing a cărei primă punere în scenă este intim legată de Festivalul de la Edinburgh. Colaborarea dintre scriitorul de literatură dramatică și performer era impusă, printre altele, de faptul că scrierea se individualizează printr-un profund caracter interactiv. Că se bazează mult pe colaborarea cu cei aflați în sală de a căror izbutită „prindere în capcană” depinde mult din succesul reprezentației. Reprezentație care e, de fiecare dată, alta. Mai apăsat decât se întâmplă îndeobște la orișice spectacol de teatru.
Scrierea a ajuns relativ prompt și pe meleagurile românești, prima versiunea scenică, datorată actorului Florin Piersic jr. și regizorului Horia Suru, care au și semnat traducerea, având premiera cu aproape doi ani în urmă la Teatrul bucureștean Point. Florin Piersic jr. și Horia Suru au preferat pentru traducerea lor titlul 1000 de motive.
Actrița Denisa Nicolae a retradus textul, a purces la o seamă de adaptări care, după părerea mea, se dovedesc cum nu se poate mai necesare și benefice, deopotrivă, și a dorit să o joace într-un spectacol produs, sub egida Wanner Collective, cu un alt titlu, mult mai apropiat celui din limba engleză – Tot ce-i minunat pe lume –, în regia lui Nicolae Constantin Tănase. Cu care a mai avut o colaborare fructuoasă, concretizată în spectacolul Lungs, în care evolua alături de un alt tânăr și foarte bun actor. Liviu Romanescu.
Piesa abordează una dintre cele mai acute teme ale contemporaneității. Aceea a sinuciderii, văzută însă dintr-o altă perspectivă decât aceea propusă, de pildă, de Sarah Kane.
Tot la fel de bine s-ar putea spune, cred, că scrierea lui Duncan Macmillan și Jonny Donahoe, revine asupra temei vechi de când lumea a alegerii fundamentale dintre viață și moarte. Care ar fi argumentele care ar justifica opțiunea în favoarea existenței, chiar dacă viața nu este nici simplă, nici roz, nu e nicidecum făcută doar din împliniri, succese, bucurii? Ajunge oare să ne gândim și să savurăm fericirea simplă, elementară a unei înghețate, a unei melodii de odinioară, imprimată pe un disc de vinil, păstrat cu grijă în raftul ori sertarul rezervat amintirilor fundamentale, ori să recurgem la ajutorul unui prieten atunci când ni s-au înecat toate corăbiile și problema ar putea să fie măcar în parte rezolvată? Înseamnă, oare, fiecare nouă minusculă bucurie cotidiană o șansă suplimentară acordată vieții? Dispunem de capacitatea de a ne crea noi înșine bucuria cu pricina? Cât de lungă ar putea fi lista motivelor care pledează în favoarea vieții? Știm oare noi să manageriem această șansă? Iar când lucrurile se complică, uneori chiar din cale afară, avem pe cineva prin preajmă căruia să îi cerem să ne ajute? Deținem oare puterea, îndrăzneala, forța de a o face?
Denisa Nicolae a avut și forța, și puterea, și îndrăzneala de a se apropia de un text care nu e tocmai simplu. Actrița știe să istorisească simplu, omenește, fără fasoane, fără căderea în patetism și melodramă, clipe din viața cuiva, în cazul de față a unei fete, aparent dintr-o familie obișnuită, care, la vârsta de șapte ani, a fost silită să adauge pe lista de ce-urilor nenumărate ale vieții și un de ce care va ajunge să macine, să ardă, să doară. De ce din când în când în când mamei îi vine pe neașteptate cheful de a-și lua viața? Pot fi oare aceste tendințe suicidare contracarate? Și dacă da, cum anume? Cu o înghețată, cu o jucărie fermecată sau cu o melodie a lui Ray Charles?
Denisa Nicolae, ajutată de regia discretă a lui Nicolae Constantin Tănase și de scenografia semnată de Adeline Bădescu, scenografie alcătuită din numai câteva elemente – o ladă, ladă a miracolelor, sipet al amintirilor și obiectelor fermecate, un pick-up, un casetofon, alte câteva elemente de recuzită –, construiește complexitatea sinusoidelor unei vieți, ale unei lumi periodic pusă la încercare. Silită să găsească noi și noi motive ca să continue. Să meargă mai departe. Excelent a interacționat, în reprezentația văzută de mine, Denisa Nicolae cu cei aflați în sală, îndeosebi cu spectatorii care s-au trezit pe neașteptate că li se cere să devină actori. Să joace. Ba rolul tatălui fetiței, ba pe acela al unui veterinar odios, ba rolul psihiatrei recalificate din angajata la serviciul de stomatologie al școlii, ba pe acela al logodnicului și soțului care are înțelepciunea de a ști cum să treacă peste un eșec de etapă.
WANNER COLLECTIVE
TOT CE-I MINUNAT PE LUME de Duncan Macmillan și Jonny Donahoe
Traducerea: Denisa Nicolae
Regia: Nicolae Constantin Tănase
Scenografia: Adeline Bădescu
Cu: Denisa Nicolae
Data reprezentației: 22 august 2018
Foto: Răzvan Micorici
Print